În căutarea florilor-de-colț ale Ciucașului, Merinito

A fost o tură diferită, orientată înspre explorare, o experiență fascinantă mai ales pentru cei obișnuiți să drumețească pe poteci. Am ales locuri greu accesibile din Ciucaș, locuri despre care știam că le adoră și florile-de-colț.

Am găsit ceea ce căutam, deși am pornit cu ușoare rețineri datorate întârzierilor climatice din acest an. Am găsit sute de flori și buchete care acopereau versanți întregi asemeni narciselor, cum afirmau o parte dintre colegii de tură.

 Amintesc totuși faptul că floarea-de-colț sau Floarea Reginei cum era ea numita inițial, este declarată monument al naturii și este ocrotită prin lege încă din 1933, ceea ce înseamnă că ruperea acesteia atrage după sine o faptă penală. Fiind o floare rară care se găsește doar pe piscurile munților, a fost înconjurată mereu de numeroase mituri și legende, raritarea acestei flori a transformat-o, în folclorul românesc, într-o comoară, sau pe alocuri un test suprem pentru cei care au curajul şi şansa de a o găsi. Tradiţional, este şi un simbol al dragostei, iar bărbaţii îşi demonstrau iubirea aventurându-se pe stâncile munţilor pentru a culege o floare de colţ şi a o dărui apoi fetei dragi.

Considerate şi flori ale zânelor, sunt simboluri ale purităţii, curăţeniei, tinereţii, iar de cele mai multe ori sunt alese simbol şi de către iubitori ai munţilor.

Vă recomand să căutați pe net multitudinea de legende și povești fascinante născute în jurul acestei minunate flori. Țineți cont de regulile de bună conduită pe munte, rămâneți pe poteci și culegeți flori de munte doar în fotografii. Mă îngrijorează faptul că aceste flori ar fi găsit condiții excelente și pe lângă potecile din unele zone din Ciucaș sau prin alți munți însă cu toate astea ele lipsesc sau sunt foarte rare, clar afectate de prezența unor turiști. Acesta este și motivul pentru care nu voi face o descriere amanunțită a traseului parcurs în cele ce urmează. Noi am parcurs cu delicatețe vechi trasee de alpinism, care par neumblate acum, găsind încă pe ici-colo câte un piton vechi prin pereții conglomeratelor din Ciucaș.

Cele 5 ore și aprox 350 km de drum care despart Clujul de Ciucaș nu au descurajat participanții din tura asta, la locul de întâlnire din Poiana Gropșoarele ajungând 11 oameni faini, dornici de întâlnirea cu muntele și cu florile-de-colț.

Sâmbătă dimineața abordam prima zi care avea în plan urcarea abruptului vestic format de culmea Zăganu-Gropșoarele. Urcăm în prima parte a zilei Piscul Gropșoarele și Coama Scurtă, porțiune în care am urcat numeroase țancuri și tunuri, majoritatea la liber fără asigurare. În zonele expuse și periculoase au fost asigurati totuși participanții pentru a parcurge confortabil toate porțiunile de traseu obligatorii, având posibilitatea de a urca și altele opționale. Pe la amiază apar primele amenințări de ploaie astfel că sărim peste pauza de masă și grăbim pasul pe una dintre culmile estice care se desprind din Șaua La Răscuce până la stâna dezafectată de pe Valea Stânii. Ajungem la stână la ora 14:00 iar după circa 10 minute vine prompt și ploaia care o așteptam conform radarului meteo. Ne “cazăm” în stâna părăsită circa 3 ore, timp în care avem mai multe reprize de ploi sănătoase de vară, timp în care servim masa iar o parte dintre noi se bucură de un somnic de amiaz, mai ales Alex și Crina, care au sosit abia pe la 4 dimineața în punctul de întâlnire din Poiana Gropșoarele, urmare a unor aventuri urbane. Pe la ora 17 după ce revine vremea bună ieșim din stână și continuăm traseul pe care il aveam planificat, coborâm prin Cheile Văii Stânii până în Poaina Stânii unde ne facem tabăra pentru a doua noapte. În această primă zi am parcurs 13,2 km cu o diferență pozitivă de nivel de 1.147 m. Pare puțin însă suficient pentru noi întrucât am avut porțiuni dificile și trepte de cățărat cu bagajul mare.

Duminică, ziua a doua, abordăm Culmea Șuvițelor direct din Poiana Stânii, o culme care pare descurajantă în prima parte, aparent, privită de pe culmile din jur, îngustă, împădurită și presărată cu colți, turnuri și țancuri. Urcăm pieptiș prin pădure din Poaiana Stânii și ne cocoțăm pe primele santinele de piatră ce veghează asupra poienii. De acolo ocolim pe o parte și alta zonele greu accesibile sau care necesitau cățărare iar în jurul orei 12 ajungem în zona primului observator de urși pe care îl găsim în paragină, părăsit, cu acoperișul distrus. Acesta va dispărea în scurt timp dacă nu va beneficia de atenția imediată a Romsilva. De acolo culmea devenea mai lată și domoală, chiar cu limbi înierbate, părând chiar o poțiune umblată, cu coborâre spre Cheile Văii Stânii de la observator. Ajungem la ultimul pisc înainte de golul alpin și alegem să îl ocolim prin est, astfel că ajungem direct în ultima șa de pe Culmea Stâncoasă, înainte de impunatorii colți care dau numele culmii. Acolo găsim și al doilea observator de urși care părea părăsit și acesta. Probabil că acestea nu își mai au scopul acum, am observat o migratie a urșilor prin zone mai joase față de perioadele din urmă, cu ani în urmă găseam urme și excremente la tot pasul prin aceste zone, acum vazundu-i pe Valea Cheița sau pe lângă asfaltul DN 1A.

Continuăm apoi pe Culmea Suvițelor în porțiunea de gol alpin apoi urcăm în poteca de pe culmea Zăganu-Gropșoarele. Avea să urmeze un sector marcat până la mașini, parcurgem culmea Zăganu-Gropșoarele apoi coborârea pe Culmea Buzăianu pe la Stâna Zăganu. Și în această zi ne-am bucurat de prezența a sute de flori-de-colț care ne-au reținut ore bune în a le admira și fotografia. Au fost prezente o mulțime de alte flori faine de munte, ușor neglijate în tura asta cu tematică. În această a doua zi am parcurs 11,8 km cu 1,229 diferență pozitivă de nivel, suficient, la fel ca în prima zi, zonele dificile compensând distanțele parcurse pe poteci. 

Am avut o nouă ocazie să testăm îmbrăcămintea îndrăgită și apreciată în rândul membrilor CAR, îmbrăcaminte sport din lână merinos fabricată în Romania, MERINITO. La această tură am avut parte și de câteva cadouri surpriză din partea MERINITO, fapt pentru care le mulțumim !

Pofta de drumețit și cățărat pe culmi, țancuri și custuri sălbatice ne va putea fi domolită în curând, odată cu cea de-a 9-a ediție a drumeției “Fagărașii, mai altfel” planificată la început de septembrie.

Vă așteptăm cu drag !

Ovidiu Motioc.