Tura pe Ineu pe picioare sudice

Îmi revine onoarea și bucuria de a relata modul în care s-a desfășurat drumeția-circuit din 1 iulie 2023, pe Vârful Ineu. Este o bucurie pentru că toată drumeția m-a încântat ce am văzut și compania pe care am avut-o. Faptul că acum port un plasture „Compeed” la picior este absolut nesemnificativ.

Drumeția, anunțată inițial pe 10 iunie, s-a amânat pe 1 iulie din cauza ploilor abundente (în sfârșit, o vară fără secetă). Am parcurs 23 de km cu o diferență de nivel de 1600 de metri. Coordonatorul a fost Marcel Giurgea și, în total, am fost 26 persoane.

Am plecat vineri după-amiază, 30 iunie, din Cluj și am tras la pensiunea „Simona”, din Rodna. Unii s-au cazat în pensiune, alții au dormit în cort, pe terenul pensiunii, având acces la baia și bucătăria acesteia. Toți am fost foarte mulțumiți de condițiile oferite. Mulțumim și pe această cale gazdelor foarte primitoare.

Sâmbătă dimineața, la ora 5:30, ne-am urcat în mașini. Două din acestea au rămas în Rodna (pentru a putea recupera la final mașinile din Valea Vinului), aproape de locul în care urma să ieșim din circuit, iar cu celelalte ne-am deplasat în Valea Vinului.

La ora 6.00 am pornit în drumeție, pe un traseu nemarcat; la început, prin pădure, de-a lungul râului. Prima pauză am făcut-o într-o poiană. Am trecut apoi pe lângă o stână și, mai sus, după ce am scăpat de câini, din nou am făcut pauză. Din acest loc se vedea Vârful Ineu. Cerul era senin. Ieșise soarele și am profitat de pauză ca să ne ungem cu cremă pentru protecție solară. Dar, surpriză, drumul a continuat întâi prin pădure, iar apoi, fiind pe partea vestică a muchiei Crăciunel, nu am mers în bătaia soarelui. În stânga noastră trona măreț Vârful Corongiș. Abia când am ieșit într-o șa am ajuns în bătaia soarelui. Fiind încă devreme (8-9 dimineața), nu era supărător de cald. Apreciez faptul că organizatorul, Marcel (Lușu) Giurgea, a hotărât plecarea în tură atât de matinal.

La pauza de la ora 10, grupul de 26 s-a împărțit în două. Deși ne-am mai întâlnit și pe vârf și la refugiu, drumeția a continuat în acest fel: 11 participanți, conduși de Alina, au mers într-un ritm mai susținut, iar ceilalți, ghidați fiind de Lușu, am parcurs traseul mai încet, având timp să admirăm și frumusețea peisajelor.

În jur de ora 10, s-a întâmplat un fenomen foarte interesant, Vârful Ineu a fost învăluit de un nor (amintind de ceața de pe muntele Tabor). Am parcurs ultimii 400 de metri de urcare pe marginea acestui nor. Uneori, dădea impresia că o să ne înghită, alteori se ridica, dându-ne posibilitatea de a vedea, aproape de vârf, câteva persoane. Mă uitam fascinată la două siluete negre pe fondul alb al norului și mă întrebam dacă Alina a ajuns atât de departe.

Pe ultimii 100 metri de urcare ne-am întâlnit cu mai multe grupuri de montaniarzi care, toți, ținteau același vârf: Ineul.

În jur de ora 12.00 a ajuns și ultimul membru al grupului, (adică eu) pe vârf. M-am fotografiat ca să am dovada (am mai fost și în 24.01.2023 aproape de vârful Ineu, „la trei minute de vârf”, dar, pentru că vântul era foarte puternic, m-am întors în vale când grupul cu care eram a terminat sesiunea foto și… am rămas fără dovadă). În cele câteva minute pe care le-am petrecut la înălțime (devorând o conservă de pește cu multă lămâie) s-a mai risipit norul și s-a arătat soarele. Se vedeau de sus, de pe vârf pete albe de zăpadă, pete roz de rododendron și foarte mulți munți, până departe.

Ne-am întors pe culmea Curățel până la refugiu. De aici până în Rodna am continuat să mergem pe marcaj PA. Drumul a fost lung, dar foarte frumos. Am văzut stațiunea Alpina Blazna, localitățile Șanț și Rodna, spre care ne îndreptam. Am ajuns în Rodna la 19.00.

La pensiune am mâncat (după cum a preferat fiecare) ciorbă de legume, ciorbă de perișoare și gogoși.

O parte din noi s-au întors după cină la Cluj, iar alții au mai rămas și duminică în Munții Rodnei. Mulțumim, Lușu, pentru această tură minunată.

A consemnat: Miruna Noaghi  

Duminica am ramas matinali si in formatie de 6 ne-am indreptat pe valea Aniesului pana la confluenta Intre Izvoare. Acolo am avut supriza sa gasim parcat dusterul domnului Dinu; ulterior am descoperit ca am ratat la mustata o intalnire ei (dansu, Marlene, Iren si Nutu) la sfarsitul celor doua ture: a lor, respectiv a noastra.

Noi am inceput cu o scurta si rece terapie la picioare trecand apele Galatului, desculti, iar apoi am continuat cu o urcare sustinuta pe Piciorul lui Marc. Imediat dupa liziera padurii am poposit la o poveste cu oamenii de stana si ne-am tot minunat cat de simpatici erau acum cainii de sase saptamani aflati in "gradinita" stanii. 

De aici, Corongisul era in fata privirilor noastre asa ca tinta traseului de astazi era evidenta. Urcarea continua de aproximativ de 1150 m s-a terminat in momentul in care am iesit pe muntele Coasta Taului. Am poposim atat pe Corongis secundar - 1949 m cat si pe Corongisul propriu zis cu ai lui 1987 m, ulterior facand cale intoarsa, pe acelasi traseu.

Am ajuns la masini deoadata cu primii picuri, de ploaie, trecatori de altfel.

text: Alina Cirja