Tură MTB pe Calea Mare în Trascău
Idea turei
Planul turei a pornit de la ideea de a prezenta colegilor de club și prietenilor "curtea casei", locul de joacă pentru MTB când sunt acasă la Teiuș. Așa că, profitând de o zi liberă de weeend, într-o primăvară capricioasă și cu multe ploi, propun circuitul: Teiuș- Calea Mare spre cariera de la Geomal- Vlădești (aparținător de Râmeț)- Mănăstirea Râmeț- Geoagiu de Sus- Stremț- Teiuș. Aproximativ 45 de km cu 800m diferență de nivel. Sensul de parcurgere predilect, este cel descris, așa, când "îti tragi sufletul" după o urcare mai "pogană" (mare în graiul local), numa' bine ai timp să admiri priveliștea din jur.
Prima parte a traseului este pe asfalt până la Geomal, apoi drum pietruit până la Vlădești, drum de țară cu pământ pe coborârea spre Mănăstire și de acolo tot asfalt până la Teiuș (și mai mult trafic față de celelalte segmente). E în plan asfaltarea integrală a drumului, așa că pentru a vă bucura de farmecul parcurgerii pe MTB (și de trafic mai puțin) vă invit să faceți tura cât mai repede.
Și-am încălecat pe o șa...
Vremea în duminica alegerilor ne dădea speranță că nu o să avem parte de multă ploaie, iar temperatura de max 15 degC era numai bună pentru pedalat. La start ne-am aliniat 4 bicicliști încrezători: Ada, Andrei, Adi și subsemnatul, că vom prinde totuși vreme bună. Ne încălzim pe primele urcări mai domoale spre Geomal, cu o pauză înainte de intrarea în pădure pentru a admira Trascăul cu Pleașa, Piatra Cetii, Piatra Craivii, Cheile Cetii vedem și culoarul Mureșului cu Teiuș și satele din jur, și nu foarte clar se văd Șureanu, Cindrel și Lotrului. În zilele senine se văd și Făgărașii, din păcate de data aceasta, nu. Mai facem o oprire la un punct de belvedere după urcarea în serpentine de la Măgura Geomalului puțin mai sus de Bulzul de la Geoagiu, mâncăm un baton, ne hidratăm și după o pauză "îi dăm bătaie", tot la deal. Urcarea mai grea a trecut, dar km tot mai avem. E interesant cum localnicii de aici și de pe Valea Gălzii au dat denumiri similare unor stânci cu forme similare, cel din vecini, ce e drept, e mai cunoscut.
Urmează o urcare prin pădure spre Vlădești, mai povestim, ne mai bucurăm de scurte coborâri și ajungem la intrarea în sat. Aici facem o scurtă oprire, vedem mai bine Cheile Mănăstirii, parțial și Cheile Râmețului, cateva case sau anexe acoperite încă cu paie și movila cu mesteceni unde au fost găsite tumuli funerali vechi de 4700 de ani (urmează să fie permis accesul în curînd și pentru public).
Facem o oprire la izvorul de la ieșire din sat, înainte de coborârea spre Mănăstire. Până acum, pe drum văd puțină "dezvoltare turistică", dar odată ce o să asfalteze și acest segment, mă aștept să apară cabane și căbănuțe la fel ca pe TransApuseana. Până atunci ne bucurăm că mai putem face o poză cu o gospodărie tradițională. Dar să trec de la politica administrativă la pedalat.
Începem coborârea pe serpentine, pe un drum de pământ plin de noroi (a plouat destul de bine în ultima lună). Așa că mergem prudent, ne mai uităm stânga-dreapta, dar în special la drum. Admirăm câteva gospodării refacute, zona de cățărat din Chei (în Cheile Mănăstirii se practică atât câtârarea pe mai multe lungimi de coardă cât și escalada sportivă, Canionul fiind un loc predilect de primăvară până toamnă) și ajungem la Mănăstire. Planul este să mâncăm niște mici La Bărbosu' (popasul din Chei), dar din păcate nu are așa că ne mulțumim cu niște snacks-uri și înghețată, în zonă nefiind alt local unde să servim masa. Următoarea oprire o facem la Mănăstirea Râmeț, ridicată în sec XIV, unde le povestesc despre istoria vieții monahale din zonă, despre șanțul din jurul vechii biserici și ridicarea ei cu aproape 2m în 1988, despre vechea școală.
Ne continuăm drumul spre Geoagiu de Sus, unde facem scurte opriri pentru a zice povestea morilor pe apă din sat (cea mai veche este din sec XIV) și despre Biserica Episcopală din sat, de pe deal. Din păcate acum nu mai urcăm, ne-a ajuns noroiul avut pe drum, dar de pe drumul principal se vede turla și pe scurt le zic istoria acestei biserici ridicată la început de sec XVI de un domnitor din Țara Românească (se vede influența și în arhitectură) care pentru câteva zeci de ani a fost reședința Episcopiei Ortodoxe a Transilvaniei. Tot în Geoagiu facem o oprire mai lungă de această dată la muzeul administrat de fam. Mereu. Doamna Mariana era plecată la un schimb de experiență în Cipru, dar ne primește soțul dânsei, care ne prezintă exponatele, povestim despre Ziua Cânepii și despre celălalt proiect al Asociației Vatra, de refacere a casei parohiale din sat. Mai multe detalii pe pagina de FB a asociației; donațiile sunt bine-venite.
Trecem și prin Stremț, însă nu mai oprim să vizităm vechea cetate medievală a Diodului (din păcate acum doar o ruină) și ne îndreptăm spre Teiuș. Prima oprire o facem la Biserica Romano-Catolică din anul 1455, ctitorie a lui Iancu de Hunedoara în semn de mulțumire pentru teiușenii care l-au ajutat în lupta de la Sântimbru. Ghid ne-a fost doamna Ovari, care ne-a povestit despre cele două cadrane solare de pe exterior (unul fiind printre cele mai vechi atestate din Transilvania), arhitectura bisericii cu însemnele familiei de Huniade sau legenda crucifixului pescuit din apele Mureșului de un ateu convertit apoi la creștinism. De aici ne îndreptăm spre a doua biserică veche a orașului, Biserica Reformată din sec XIII. Inițial catolică, după Reformă trece la calvinism ocazie cu care se acoperă cu un strat de var pictura originală. La o restaurare recentă, o parte din pictură a fost reabilitată, și s-au descoperit și 3 treceri zidite pe fiecare laterală, ceea ce este un posibil indiciu al unei dimensiuni mărite a bisericii până la invaziile mongole când a suferit grave stricăciuni. La fel ca și la Biserica Romano-Catolică, și aici este orgă funcțională, iar în august de zilele orașului sunt concerte de muzică sacră.
... și v-am spus povestea așa
Fiind pasionat de istorie și de locurile de baștină, după ce facem o oprire să servim "ojina" (masa dintre prânz și cină servită când e ziua mai lungă) și să ne mai uscăm de ploaia care ne-a prins, la final le fac un scurt tur al zonei de la gară și le mai povestesc despre oraș.
Teiușul apare documentar în 1290 ca Villa Spinarum (și nu e greu de înteles de ce, dacă un loc rămâne viran, cresc spini repede pe el), iar în Evul Mediu apare și cu deunumire de Tövis în maghiară sau Dreikirchen (Trei biserici) în germană. Pe lângă cele două biserci enumerate mai sus, existând și Biserica Greco-Catolică de la început de sec XVI. Dacă tot am amintit de gară, clădirea actuală este din 1908, iar în spatele ei este un mic muzeu feroviar unde sunt locomotive cu abur, drezine pentru lucrarări la calea ferată, un vagon interbelic din Milano sau un automotor Malaxa. O legendă locală spune că nu era familie fără cel puțin un CFR-ist, iar eu nu pot decât să confirm, ambii bunici lucrînd la CFR. Tot la noi în gară este și placa memorială a lui Ion Arion, stegarul Unirii, care a murit aici pe drumul său cu trenul de la Agriș (Cluj) spre Unirea din 1918 de la Alba Iulia. Un monument interesant este buncărul sub forma unei piramide conice, de unde în timpul războiului se putea coordona activitatea de transport, nodul CFR Teiuș, fiind al treilea ca importanță din țară. Bunica îmi povestea cum Moșu' Relu, fost mecanic de locomotivă a scăpat de câteva raiduri asupra trenului în anii '44-'45...
Și dacă am amintit despre denumirile în diverse limbi ale orașului, merită menționat diversitatea etnică și confesională, pe care o întâlnim peste tot în Transilvania, Teiușui cu cei 6300 de locuitori nefiind o excepție. Pot enumera ca vecini "de cartier": maghiari, rromi, polonezi, bulgari, slovaci, greci. Și uitându-mă în evidențele vechi de acum 100 de ani, am gasit și sași, armeni, evrei, dar si câtiva cehi. La noi până în anii '80 existând și o sinagogă distrusă la fel ca multe alte clădiri din centru în timpul urbanizării.
Aceasta a fost povestea turei. Mai sunt multe obiective în zonă, și multe legende. Dar le lăsăm pentru tura viitoare, la toamnă când se culege via.
Le mulțumesc încă o dată colegilor de tură pentru companie și pentru poze: Ada, Andrei, Adi și celor care ne-au primit în muzeele sau bisericile lor : fam Mereu, Margareta Ovari și Nagy Francisc.
Pe data viitoare!