Tură MTB Munții Bihorului

“Si-asa-mi vine cateodata (sau mai mereu)/ Sa ma sui in Munti de piatra/ Cat mai sus! Langa Cer, sa ma sui!”

Tura a fost programata in calendarul clubului la inceputul lunii decembrie 2021 pentru perioada 29-31 iulie 2022, in prima zi dupa-masa urmand a se efectua deplasarea cu masinile la baza de plecare pentru celelalte doua zile.

Datorita prognozei care prevedea fenomene meteo severe incepand de sambata noapte (30 iulie) am stabilit de comun acord sa plecam din Cluj cu masinile vineri dimineata (29 iulie) la ora 6 si sa parcurgem cele doua circuite de MTB programate vineri, respectiv sambata. Cu toate acestea, vremea s-a dovedit instabila inca de la jumatatea zilei de vineri si ne-a oferit cateva reprize de ploaie, una dintre ele chiar serioasa iar tura nu s-a mai desfasurat conform programului initial.

Ca atare, RT cuprinde 3 zile: o prima zi, cu vreme ploioasa, in contrast cu urmatoarele doua zile, de sfarsit de august, cu Soare:

Ziua “0” (a picăturii de ploaie)  (27 iulie)

Plecam cu bicicletele din zona catunului Candesti (unde am lasat masinile si unde este locul de campare) pe drumul forestier care urca spre Vf. Dimiera (1589 m), in proximitatea caruia este montata prima eoliana. Aceasta prima portiune este  mai dificila, avand in vedere diferenta de nivel si portiunile de drum accidentat. Drumul isi urmeaza cursul la inceput prin padure de foioase si apoi prin padure de brazi pana sub Vf, Dimiera. Pe portiunea superioara, cea apropiata de culme, vedem ca “brazii se frang, nu se indoiesc”.

De la Vf. Dimiera incepe zona de gol alpin si de aici se vad toate cele cinci eoliene impresionante prin suplete si “verticalitate”, cat si portiuni din drumul care serpuieste pe sub Vf. Cucurbata Mica (1769 m) pana sub Vf. Cucurbata Mare (1849 m; cel mai inalt varf din M-tii Apuseni, cu o interesanta simbolistica: 1848-1849).

Un cer care devine plumburiu si cu putine perspective de a se insenina ne face sa tinem un ritm sustinut pentru a atinge prima tinta de azi, punctul de maxima altitudine. Vantul care se inteteste si primii stropi de ploaie ne fac sa trecem pe sub varf, fara a mai urca la borna care il marcheaza. Ne oprim in proximitatea varfului langa o constructie metalica, iar aici putin aparati de vant facem cateva poze de grup. De aici vom urma marcajul BR pana pe Muntele Gaina.

Nu zabovim foarte mult si incepem o coborare abrupta de aproximativ 500 m pe un fel de drum “pavat” cu bolovani mari (care aduce  mai mult cu un grohotis :) ) si apoi pe final pe un drum inierbat pana la locul numit “La Transformator”.

De aici urmam traseul de culme prin Saua Bisericuta (1445 m) , trecem pe langa Vf. Muncelu (1500 m) si ceva mai incolo ne oprim din pedalat pentru pauza de masa, intrand in padure sub niste brazi, aproape de drum. Cum terminam masa, iesind la drum, vedem in spate pe directia de mers un front amenintator de furtuna ce se apropia. “Pe cai, viteza!”

Cum trecem  pe langa Vf. Piatra Aradului (1429 m), imediat incepe o ploaie “moteasca” iar noi ne continuam drumul pe langa Muntele Rotund (1409 m). La vreo 3 km inainte de Muntele Gaina ploaia se inteteste brusc cu niste stropi mari si reci, insotiti de tunete si fulgere. Fiind in zona de culme cu cativa copaci izolati, ne lasam bicicletele la drum si coboram vreo 50 m de la drum putin mai jos in padurea compacta de brazi. Ne grupam sub un brad si intindem poncho-ul din ‘kitul de ploaie” a lui Radu care ne va proteja de ploaia intensa si rece timp de vreo 30 minute.

Sub poncho-brad si “murati” de ploaie si vant luam decizia de a muta baza/ locul de campare de la Candesti la pensiunea “Floare de Colt” din Vidra (pensiune apartinand fam. Gligor).

Dupa ce ploaia pierde din intensitate, strangem piesa de rezistenta (poncho-ul) si revenim la biciclete. De aici ne continuam drumul in acelasi ritm sustinut spre a doua tinta a zilei. Ajunsi la Muntele Gaina (1467 m), nu mai urcam la Statuia lui Avram Iancu aflata pe varf. Udati de ploaie si acompaniati de vant ne grabim sa facem si aici o poza de grup.

Planul initial era ca de pe Muntele Gaina sa alegem o coborare mai salbatica si mai spectaculoasa spre satul Tarsa, dar ne-am repliat de pe munte pe varianta mai rapida, respectiv drumul auto, de macadam, care coboara in Avram Iancu.

Ajunsi jos in comuna, vremea s-a schimbat total, devenind insorita si calda. De aici mai avem de coborat pe drumul de asfalt cativa kilometri si ajungem la pensiune.

La pensiune cativa dintre noi ocupa cele trei camere iar ceilalti alegem sa stam la corturi pe malul Ariesului Mic (masinile le-am recuperat din Candesti cu ajutorul lui Romeo, care a ajuns de la Bistrita in zona undeva spre dupa-masa si a venit direct la pensiune). In timpul noptii au fost cateva tunete si fulgere indepartate iar intre orele 6-7 a inceput sa ploua, dupa care ploaia s-a oprit si a iesit soarele. Pana am luat micul-dejun au inceput “sa curga” mesaje ro-alert de vreme rea si, desi cerul s-a inseninat, nu ne-am mai intors pe Munte in acea zi, ci spre casa.

Ca atare tura a fost reluata intr-unul din weekendurile insorite ale lunii august iar de data asta am avut un Soare generos care ne va da posibilitatea sa parcurgem traseele planificate in intregime, sa ne bucuram de privelisti vaste din cele cateva puncte de belvedere si sa savuram puzderia de afine si merisoare, de zmeura si mure.

Ziua 1 (28 august)

Am parcurs in mare parte traseul din ziua “0”.

Doar ca de data asta traseul a fost scaldat de lumina si caldura Soarelui, am facut nenumarate pauze de vitaminizare cu fructe de padure si am scrutat orizontul de pe Cucurbata Mare si de pe Muntele Gaina.

Muntele Gaina ofera o priveliste larga: spre Vf-urile Cucurbata Mare, Cucurbata Mica, Dimiera si culmea care le leaga (la NNV); spre Valea Ariesului Mic (la E); spre Halmagiu (la SV); spre Bulzestii de Sus (la S); spre Vulcan si Pasul Buces-Vulcan (la SE).

Iar de pe Muntele Gaina nu am coborat pe “clasicul” drum de masini spre Avram-Iancu. De la ultima serpentina chiar de sub Muntele Gaina am luat bicicletele pe umar vreo 250-300 m si am traversat prin tufaris un deal pana am ajuns la un drumeag in panta foarte accidentat pe care l-am parcurs cateva sute de metri bune si am ajuns la un pitoresc drum inierbat. Am trecut pe sub culmea Dealului Pietrelor, am virat la stanga pe un drum forestier pana in catunul Cocesti, De aici am virat tot la stanga urmand drumul forestier prin padure pana la jonctiunea cu drumul forestier ce coboara pe Paraul Paltinisului pe care il urmam pana jos in Tarsa.

Portiunea Tarsa – Candesti (unde am avut locul de campare) se poate face fie cu bicicleta , fie cu masina. De data asta noi am parcurs-o cu masina :)

Ziua 2 (29 august)

Candesti- Vf. Cucurbata Mica (1769 m) – drumul auto ce coboara la Arieseni – Patrahaitesti –  Biharia (Iarba Rea) – Candesti

Nu am mai coborat din Patrahaitesti pe V. Bucinisului pana la DN75 si apoi sa urcam din Garda pe V Dizditu pana in Biharia (Iarba Rea).

Merita de mentionat Vf. Cucurbata Mica, ca un spectaculos punct de belvedere: spre Vf. Cucurbata Mare (la NV); spre Muntele Gaina (la SSE); spre comunele Arieseni (la NNE) si Garda de Sus (la ENE), iar intre cele doua undeva sub varf vazandu-se Valea Bucinisului si catunul Patrahaitesti; spre Valea Ariesului (la E). Tot de pe acest varf am surprins o interesanta coloana de nori care ba stationa, ba se misca schimbandu-si forma.

Ajunsi in catunul Patrahaitesti, nu puteam sa nu vizitam spectaculoasa Cascada Bucinis, asa ca am lasat bicicletele la o casa si am dat o fuga pana la ea.

Date tehnice:

Ziua “0” (29 iulie):    37 km cu   970 m D+

Ziua 1 (27 august):  34 km cu 1048 m D+

Ziua 2 (28 august):  27 km cu 1052 m D+

Multumesc colegilor de participare!

Sa ne vedem cu bine si cu voiosie la editia urmatoare din august 2023!

… iar pana atunci in iarna care vine la schi de tura in zona!

P.S. De remarcat tricoul departamentului de MTB al CAR [YMTB by CAR], de la idee, design si pana la  productie, … si care ne-a dat indemnul: “Cu pieptu’ la inaintare’/ Spre Cucurbata Mare!  :)

Text: Gabi Oarga

Poze: Adela Popescu, Marian Vulpe, Ruxandra Bucur, Mircea Marian si subsemnatul.

Coordonator tura: Gabi Oarga