Tura de iarnă pe Custura Sărații

Am avut în minte o escapadă de iarnă mai tehnică, iar Custura Sărații deja era pe lista noastră. Trebuia doar să îmi sincronizez programul cu cel al lui Adrian și gata - planul era pus la cale.

Custura Săratii e un fel de creasta care provoaca privitorul si care leaga Vârful Șerbota de Saua Cleopatrei, cu o pantă care urcă destul de serios de la vest la est. Pe timp de vară e considerată o drumeție extrem de periculoasă, dar iarna devine un traseu de alpinism, cu tot ce presupune asta: zăpadă adunată, cornișe și toate alea. Dacă te uiți dinspre Porumbacu de Sus, iti apare ca o scenă 3D uriașă, ca o caldare glaciara, înconjurata de umerii Serbotei, Custura Săratii și Custura Ciobanului.

Ne-am gândit de la bun început să aducem câțiva colegi in tura, oameni care voiau să acumuleze experiență, dar care și-au făcut deja temele pentru a aborda traseul în siguranță. Așa că s-au înscris șase colegi, și apoi s-a alăturat și Alin ca instructor - un adevărat reper de siguranta. Așa că am format trei echipe cu câte doi secunzi fiecare.

Echipa a pornit cu o energie aproape tangibila și o stare de spirit pe măsură. Am ajuns la Cabana Negoiu sâmbătă, cam pe la 16:00, așa că eu și Adrian am urcat o bucată spre Serbota ca să ne facem o idee despre traseu și mai ales despre calitatea zăpezii. Am concluzionat că avem de-a face cu o zăpadă destul de ok, dar asta nu ne spunea mare lucru despre ce ne aștepta mai sus.

Duminică dimineață, trezirea la 4, ca să plecăm pe la 5, la frontale. Ce surpriză să ne găsim la ieșirea din cabană intr-o ploaie serioasă, un sentiment destul de neplăcut, să recunoaștem... dar am zis că nu ne afectează, mai ales că știam că prognoza nu poate greși radical. Am urcat spre Serbota într-un ritm constant, pe rachetele de zăpadă până când zăpada și înclinarea versanților ne-au permis, apoi ne-am echipat cu colțari.

Pe la 8 eram pe Vârful Serbota, savurând o gustare și priveliști minunate, scaldate in soarele diminetii. Ne-am legat în coardă cu echipele dinainte hotarate și am coborât cu grijă pe creasta care ne ducea spre Custura Săratii. Vremea era superbă, fără nori, iar vântul abia dacă se simțea, deși pe drum ne răcorise destul de plăcut. În curând, am ajuns la Custura, lăsându-l pe Alin și echipa lui să conducă trupa. Ritmul era bun, și nici secțiunile mai tehnice nu ne-au dat bătăi de cap. Mai degrabă se poaet spune ca, Custura era mai mult expusă decât dificilă. Asta până dincolo de Vârful Săratii, unde am decis că e mai bine să ne oprim: urma o porțiune extrem de expusă și prea tehnică pentru trei echipe cu niveluri diferite de experiență, plus faptul că vroiam să fim înapoi pe Vârful Serbota înainte să ne prindă vremea rea.

Așa că, cu o ușoară părere de rău, am făcut cale întoarsă, dar deja parcurseserăm peste trei sferturi din Custura, deci ne-am declarat mulțumiți. Pe măsură ce ne apropiam de Serbota, vremea devenea tot mai rea, dar nu foarte agresivă. Pe vârf, ne-am dezechipat și am luat o pauză binemeritată, bucurându-ne de ultimele priveliști înainte să se lase norii. A urmat o coborâre fără evenimente pe umărul Serbotei și undeva pe la 14:00 eram înapoi la cabană.

Pe scurt, am avut o tura excelentă, solicitantă și motivantă - exact genul de tura ce trebuie repetata în fiecare iarnă.

Mulțumim AlpinExpe pentru susținere!