Tură cu cortul la Lacul Călțun
Încă de când am fost prima dată în Munții Făgăraș, am știut că e un loc unde merită să te întorci ori de câte ori ai ocazia. De la muchiile lor stâncoase cu pereți abrupți, până la lacurile glaciare și pajiștile presărate cu jnepeni și ienupăr, Făgărașii îți pot oferi o experiență alpină superbă care rămâne înglobată în amintirea tututor celor care le calcă potecile. Printre lacurile glaciare ce se găsesc aici, unul dintre cele mai frumoase este lacul Călțun, unde am ales, împreună cu încă 3 membri din tineretul CAR Cluj, sa petrecem o noapte cu cortul.
Ziua 1: De la Cluj spre Bâlea și spre Călțun
Am pornit din Cluj sâmbătă dimineața devreme (“at the dawn of the day” cum se mai spune) spre Lacul Bâlea, locul unde urma să lăsăm mașina. Știam că, în timpul sezonului cald, Bâlea devine un mic mare bâlci, mai ales în weekend-urile cu vreme bună, așa ca am încercat să ajungem cât mai devreme, ca să nu pierdem timp cu parcatul mașinii. Astfel, am reușit să plecăm pe traseu înainte de ora 10.
Am început urcarea spre Șaua Doamnei și apoi spre Șaua Paltinu, o urcare deloc ușoară, mai ales atunci când îți duci casa în rucsac. Odată ajunși în Șaua Paltinu, ni s-a deschis orizontul spre o porțiune superbă din creasta Făgărașului: Custura Paltinului, Lăițel, Lespezi, Negoiu, o imagine care te lasă fără cuvinte, mai ales pe vremea minunată de care am avut parte. Dupa aproximativ 4 ore, am ajuns și la Călțun, unde am montat corturile, ușurați de faptul că am scăpat de greutatea din spate.
Însă ziua nu era gata și parcă mai era loc de niște efort, așa că, după ce am pus corturile, ne-am echipat și am pornit spre Vârful Negoiu. Nu era neapărat o urcare ușoară, însă altfel te miști când nu mai ai 15kg în spate. Trecând prin Portița Călțunului și Strunga Doamnei, am ajuns pe Negoiu după 1h40, în jurul orei 17:30, unde ne-am luat o pauză binemeritată de 30 de minute, ca să ne putem bucura de peisaj. Am rămași surprinși că nu am fost chiar ultimii pe vârf, ba din contră, au mai continuat să urce drumeți chiar și după am început să coborâm, deși mai erau 2 ore de lumină.
Coborârea am încheiat-o la fix, chiar la golden hour, când peste crestele ce se văd de la Călțun bătea lumina roșiatică a soarelui la apus. După lăsarea serii, am luat cina și ne-am băgat la somn, fiindcă se instalase deja și frigul.
Ziua 2: Înapoi spre Bâlea și spre casă
Noaptea de sâmbătă spre duminică n-a fost cea mai ușoară. Cu frigul am reușit să ne înțelegem cât de cât, cu cortul care fâlfâia de la vânt nu a fost mare necaz, însă ce ne-a dat bătăi de cap a fost vulpea care a încercat constant să ne fure mâncarea de sub pietre. Din fericire, tot ce a reușit să fure a fost o caserolă în care se aflau doar ambalaje. Nu degeaba se spune în fabule despre vulpe că e șireată, fiindcă a reușit să plece cu caserola, dar ne-a lăsat capacul. Cu inteligența și agilitatea ei, a desfăcut singură clemele de pe caserola și s-a dus cu ea.
Făcând abstracție de acest incident, ne-am trezit în cele din urmă în jurul orei 6:30, cu un cer în culori superbe de la soarele care urma să răsară. Ușor-ușor ne-am strâns catrafusele și am plecat înapoi spre Lacul Bâlea, pe același traseu ca ziua anterioară. Planul inițial era să ajungem și pe Vânătarea lui Buteanu, însă în jurul amiezii au început să se adune niște nori și erau si câteva șanse de ploaie, așa că am decis să mergem direct la Bâlea, sa nu riscăm să ne prindă vreo furtună în creastă.
După cum am spus despre Bâlea că e un mic mare bâlci, în ziua de duminică a fost un adevărat bâlci, cu coloane de mașini și puhoaie de oameni peste tot. Ajunși la mașină, am pus bagajele și am plecat direct înapoi la Cluj, ca să evităm să stăm în aglomerația de acolo.
Astfel am lăsat Făgărașii în urmă, triști că trebuie să ne întoarcem în oraș, dar cu același entuziasm că într-o bună zi vom reveni pe potecile lor.