Traversare de iarnă Vlădeasa

Traversarea  masivului Vlădeasa. 19-20 martie 2022.

Stâna de Vale -> Rogojel  

O tură de două zile pe schiuri de cam 35-36 km parcursă de două echipe (3+4) din CAR Filiala Cluj.  Tură propusă de Lușu ( Marcel Giurgea ) și gândită la fel cu alte ture ale noastre- cu plecarea din ambele ”capete” ale turei și cu făcut schimb de chei și acte ale mașinilor la întâlnirea de pe la jumătatea traseului.

Vremea se anunța frumoasă, așa că eram siguri că vom întâlni mulți snow-mobiliști și zăpada ”arată”. Norocul nostru a fost că o parte dintre ei aveau scule electrice, nu ne gazau și, culmea fiind lată, ne depășeau mai la distanță...

Echipa cu plecare din Stâna de Vale: Dinu și Marlene Mititeanu + Cătălin Dănilă. Am plecat din Cluj vineri la 17.30 cu ALP- Dusterul nostru prin Ciucea- Bucea- Bratca- Roșia- Beiuș și am ajuns după 180 km la ora 20.45 la Stâna de Vale. Știam că va fi lună plină, așa ne-am urcat pe schiuri și  de la 21.15 până la ora 00.15 am urcat prin pădure și apoi prin golul alpin la lumina Soarelui Nopții - un drag și vechi obicei al nostru.  Am montat corturile  pe un umăr al vf. Poienii. Afară din cort: - 10 gr.C, în cort + 10 gr.C  de la cele două lumânări.

Sâmbătă 19 martie. Zi superbă, cer perfect senin.  Ne culcaserăm după ora 2.00, așa că am așteptat să ne spună soarele ”Bună dimineața”. Ne-am urcat pe schiuri la ora 9.40. Multe urme de snow-mobile, dar pe vf. Cârligatele  ne ajunge din urmă avangarda unei ”armate” de vreo 60 de ”turbați” care goneau în mod haotic cu viteză maximă în toate direcțiile: înainte, în cercuri largi, înapoi. Niciunul ”la plimbare” ci  toți cu beția vitezei ! Am trecut de Șaua Cumpănățelu- Coasta Brăiesei-vf.Briței și am făcut încă o pauză de masă la ora  15.00 la Piatra Tâlharului. Motorizații se cam retrăseseră. Aici știam că cei 4 colegi estimaseră că vor monta corturile.  I-am întâlnit cam la ora 16.45  în zona vf. Micău.  Doar Adi Brândușan era pe rachete, pe el mai ales îl avantajau urmele motorizaților.  Noi am traversat pădurea care a urmat, dar după ieșirea din ea, unde începea urcușul spre vf.  Vârfurașul, ne-am montat corturile.  Luna a răsărit cu întârziere față de seara trecută, așa că doar am admirat-o și pozat-o, n-am mai mers la lumina ei.

Duminică: Cerul n-a mai fost complet senin. Vârfurașul- Șaua dintre Munți- Șaua Pietrele albe- sub Cabana Vlădeasa- apoi pe drum și pe marginea lui până la primele case din Rogojel. Ne descălțăm de schiuri lângă o binevenită plăcintărie unde ne și rehidratăm. Apoi mai mergem 500 m pe clăpari până la mașina lui Lușu unde am ajuns la ora 15,20 ! La ora 18.00 eram acasă !

Cabana Vlădeasa -> Stâna de Vale 

Turele cu cortul au un anumit farmec. Ai totul la tine, casă și masă. Dacă e iarnă e mai interesant - o mică provocare este montarea cortului pe zăpadă, prepararea hranei cu apa din zăpadă, etc… iar dacă e lună plină se mai adaugă un ingredient.

Am anunțat tura de marți, în speranța că vom face două echipe. S-a anunțat fam. Mititeanu, apoi ceilalți, așa că sâmbătă dimineață, cu mici peripeții plecăm de la cabana Vlădeasa pe o vreme superbă. Suntem 4 colegi - Oana Agache, Mircea Bojescu, Adrian Brîndușan și subsemnatul. Primul popas mai serios l-am făcut la cabana meteo de pe vârf, unde ne bucurăm de ospitalitatea prietenilor meteorologi. La aflarea planului nostru ne spun că dacă nu avem nimica de lucru ne găsesc ei ceva pe lângă casă, chiar dacă e iarnă :-).

Coborâm pe schiuri sau perpedes, fiecare după echipare spre Pietrele Albe, apoi ne înscriem în lungul traseu marcat cu bandă albastră. Facem tot felul de predicții referitoare la ora de ajungere la Piatra Tâlharului, locul stabilit pentru campare. Una din ele era o oră târzie, ceea ce presupunea mersul la lumina lunii câteva ore, adică ce a făcut echipa cealaltă vineri seara. Nu am avut ocazia asta, am ajuns pe lumină și am montat corturile chiar lângă piatră, acum îngropată pe jumătate în zăpadă. Noroc cu un vânticel din noapte care ne-a trezit și am ieșit afară din cort să vedem ce e – afară era o lumină de la lună atât de puternică încât puteai citi o carte. Puteam merge lejer pe Buteasa atunci noaptea, dar din comoditate am amânat pe dimineață.

După excursia de dimineață dus-întors pe vf. Buteasa, cu oarecare lentoare ne-am strâns corturile și am plecat din nou la drum. Depășim sau ocolim vârfurile domoale Briței, Cârligatele, Fântâna Rece, Bohodei. În șaua Bohodei parcă ești în Austria, întreg versantul vârfului Poienii este plin de urme șerpuite, iar în șa o stână este complet acoperită de zăpadă. Numai că urmele șerpuite nu sunt de schiuri, ci de snowmobile. Oricum oamenii de pe snowmobile au fost prietenoși, unul a ajutat-o pe Oana cu un inbus pentru reglarea clăparului, iar altul ne-a mărturisit că traseul nostru pentru care am tras de noi două zile el îl face într-o oră.

Coborâm spre Stâna de Vale, ghidați de marcajele bandă roșie aplicate pe copaci care sunt acum la nivelul zăpezii ( nu degeaba aici este polul precipitațiilor din țară ). Poposim pentru hidratare la Izvorul Minunilor, apoi urcăm cu toții în Dusterul d-lui Dinu lăsat acolo de echipa cealaltă.