Trascau - drumetie pe dealurile vaii Galdita

În data de 15.03.2025 ne-am întâlnit în jurul orei 8:30, în satul Necrilesti, Marlene, Dinu, Alina, Cristina, Adina, Anca, Evelina, Ioana, Nuțu, Cristi, Bogdan, Andrei, Mircea, Dalia şi subsemnatul, pentru a parcurge un traseu de înconjurare a izvoarelor Văii Găldița, amonte de comuna Întregalde de pe vale Galda, afluent de  dreapta al Mureșului.

Tura noastră începe cu un urcuş susţinut pe versantul stâng al văii, până la Biserica satului, care vegheaza peste acesta, la înălțime, loc unde ne oprim pentru o scurtă pauză de fotografie. Ascultăm cu interes informaţiile povestite de către domnul Dinu, legate atât de momentul şi modul apariţiei sălaşelor de vară, cât și legate de depopularea relativ recentă a acestora. Continuăm urcarea, ocolind pe curbă de nivel Vf. Lespedarului (1184 m), de unde începe să se deschidă panorama spre porţiunile nordică şi mijlocie a Munţilor Trascău: Cheile Râmețului, Vf. Trascăului, Piatra Cetii, Vf. Pleşii şi Masivul Bedeleu.
Continuăm pe culme, acompaniaţi de un vânt puternic, și parcurgând o succesiune de şei şi vârfuleţe. Pe tronsonul dintre Vf. Scorobaia (1234 m) şi Vf. Pârjolita (1254 m) se deschide larg panorama şi spre Munţii Metaliferi (Vf. Poieniţa, Colțul Cioranului, Vf. Geamăna, Vf. Negrileasa Mogoșului), dar şi spre platoul Muntele Mare-Neteda, care se ridică în ultimul plan. Admirăm de asemenea grajdurile si sălașele izolate de vară. Dl. Dinu ne spune la un moment dat că acele multe „mușuroaie” din pășune se numesc marghile, , că sunt un fel de mici tumori ale solului produse de niște microorganism, care n-au legătură cu furnicile sau cu cârtițele și că sunt o pacoste pentru pășuni și mai ales pentru fânațe.
Acompaniaţi de picături de ploaie, trecem peste poiana Vârfului Buza Măgurii, intrăm pe marcajul de creastă banda roşie, care leagă Poiana cu narcise de la Negrileasa de Platoul carstic Ciumerna, şi continuăm pe acesta, bucurându-ne de multitudinea de brânduşe, ghiocei şi lușcuțe, răsărite în pădure. Continuăm prin aceasta pe banda roşie, pentru o scurtă distanţă (nterval în care domnul Dinu ne explică, prin exemplificare, semnificaţia marcajelor forestiere) până într-o şa, situată deasupra sătucului Sfârcea, de unde vom părăsi marcajul turistic şi ne vom angaja pe o culme împădurită, care desparte Valea Frasinul de Valea Sfârcea. 
O coborâre uşor solicitantă şi abruptă, urmată de un parcurs scurt printr-o frumoasă pădure de molid, continuată cu încă o coborâre în stil “eco challenge”, ca să o citez pe Marilena, ne aduce la drumul forestier de pe Valea Găldița, unde încheiem o frumoasă tură de primăvară. Mulţumim atât Marilenei şi domnului Dinu pentru ghidare, informaţii interesante şi companie, cât şi colegilor însoţitori.