Toamna în Cozia
Toamna în Cozia
Toamna își etalează culorile în orice pădure ai merge. Cozia e recunoscută pentru frumusețea pe care i-o oferă pădurile în tonalități de la verde crud la roșu, galben, maroniu de frunze sau de pământ... Căutăm cât mai mult din spectacolul toamnei!
Sâmbătă, 16 octombrie, ne adunăm 14 colegi de club și simpatizanți în parcarea benzinăriei OMV de lângă mănăstirea Cozia Veche și pornim la drum spre mănăstirea Turnu și mai departe spre Stânișoara. Cu Răzvan ne vom întâlni la cabană (unde avem locuri rezervate), el venind pe valea Păușa și apoi de la mănăstirea Stânișoara în sus. După un schimb de cuvinte cu un călugăr simpatic de la Turnu pornim pe traseu și rapid ni se arată curcubeul coloristic al toamnei, prilej care ne va da multe opriri pentru poze. Ceața ne oferă și acum și pe tot parcursul celor două zile, un fundal fantastic de frumos.
Înainte de a intra pe Turneanu (marcaj bandă roșie) ne echipăm de ploaie și vom fi însoțiți de ea până la refugiul Turneanu. Chiar și așa avem parte de peisaje suberbe (micro și macro peisaje), mai ales când ieșim în muchie, deasupra vălătucilor de pe valea Oltului. După micul refugiu Turneanu patru colegi merg mai cu sârg și restul vom explora pe îndelete locuri superbe dosite prin pădurile Coziei.
Pe înserat ne reunim la cabană și vom avea o seară excepțională, în atmosferă de munte. Fiecare își lungește seara cât vrea, important este să fim gata a doua zi pentru plecare.
Duminică dimineață la ora 8.00 pornim la drum, cu bagaje mici, într-un ”circuit” până la Poarta de Piatră (marcaj punct roșu). Poiana Mocirle ne va primi în ceață și cotim la stânga pe marcaj prin pădurea de fag, peste două văi până în culmea Porții de Piatră. E un loc magic care ne va bucura pe toți cu liniștea și spectacolul lui! Revenim în poiana Mocirle (foto de grup) și pe drumul de mașină ajungem la cabană. Salutăm gazdele și pornim la drum spre mașini.
Prima oprire este pe vârful Durduc de unde, din păcate, ceața nu ne lasă să vedem panorama spre unduirile Oltului. Continuăm pe marcaj bandă albastră prin zona abruptă de unde își are obârșia valea Gardului. Trecem cu atenție de cabluri, ajungem în spectacolul galben-roșu de la masa de odihnă de pe muchia Vlădeasa, coborâm pe multele serpentine până la mănăstirea Stânișoara unde ne animăm cu mure și pere și un măgăruș foarte simpatic, ne alocăm 10 minute pentru mănăstire și apoi tot coborâm pe același marcaj renunțând la cascada Gardului. La troița reamenajată Răzvan îmi spune unde coboară marcajul cruce galbenă și e o idee mai bună decât planul inițial pe la mănăstirea Turnu. Așa că urmăm ultimul marcaj amintit și printr-un culoar colorat și multe zone cu noroi (ne dau emoții) ajungem la poiana Nucețel (noi glumim spunând ”Mușețel”) ajungem la varianta ocolitoare a Călimăneștilor și la mașini.
Câteva imagini sugestive:
Cu mulțumiri pentru tură deja avem un plan pentru tura din Cozia de la anu'!