Tabără de alpinism în Chamonix

În septembrie am vizitat Alpii francezi unde am avut ocazia să trăiesc pentru câteva clipe în lumea alpinismului. Împreuna cu doi colegi din club, am participat la tabăra internațională de alpinism organizată de CAR la poalele Mont Blancului. 

Tabără s-a desfășurat pe o perioadă de 5 zile, în care Cosmin Andron și Cristina Pogăcean, ghizii noștri, ne-au învățat tehnici specifice fiecărei zone. De la teren stâncos, la multipitch și până la mersul pe ghețar. Grupul nostru a fost de asemenea variat, participanții fiind din Irlanda, Ucraina, Lituania, Belgia.  

Ne-am cazat la hostelul UCPA, de care am fost foarte încântați. E special gândit să ofere toate resursele necesare pentru cei care doresc să se concentreze pe aventuri prin munții din zonă. Am primit ski passul pe toată valea, bilet pentru transportul in comun, mâncare excepțională cu posibilitatea de a ne face pachețel dimineața dintr-o diversitate mare de ingrediente. 

1 • Crevasse rescue basics •

În prima zi am învățat tehnici de salvare din crevasă, la o faleză care ne proteja de ploaia care încerca să ne descurajeze. Cosmin si Cristina ne-au ajutat cu transportul, ducându-ne cu mașinile lor de la hostelul nostru până la baza falezei. Aici am aflat despre cum se merge pe ghețar, mai precis detalii despre pregătirea corzii, “coils” și distanța optimă dintre coechipieri. Cosmin ne-a prezentat două tehnici de salvare importante de știut: sistemul 3:1 (Simple Haul System) și 7:1 (Double Mariner). Ghizii ne-au adus și corzi pe care am putut exersa manevrele învățate. Mi-am dat seama cât de mult contează împărțirea forțelor, mai ales pentru o persoana care nu e extrem de puternică. Cristina ne-a arătat la final cum ne putem construi ușor o “treaptă” pe coardă care să ne ajute să urcăm pe ea.  

2 • Rock fundamentals (1) – moderate terrain & intro to trad climbing •

Dimineața ne-am grăbit să prindem primele gondole spre Brevent și am urcat la 2525 m. Înfășurați într-o ceață umedă si rece, ne-am îndreptat către primul loc potrivit pentru exercițiile pe care urma să le facem. Ne-am oprit după scurt timp lângă un perete stâncos, unde am învățat cum să pregătim “coil”-uri pentru a pune excesul de coardă in jurul corpului nostru asigurându-l ulterior de ham. Aici am putut exersa cum să ne folosim de formațiunile stâncilor pentru a ne asigura cu coarda de munte in timpul urcării. Scopul principal pe un teren suficient de ușor de parcurs dar expus e, să ne asigurăm că suntem legați de munte in caz că ne dezechilibrăm.  

Am primit o introducere în folosirea asigurărilor mobile, Friends, și am învățat nodurile necesare pentru următoarea lecție: trad climbing. Ne-am grupat în echipe de câte două persoane și am pornit pe traseul “Mick est maousse”. Acesta are o dificultate de AD+ și e potrivit pentru un prim traseu de trad climbing. E o urcare ușoară din punct de vedere tehnic care te lasă să te concentrezi pe tehnicile corecte și admirarea peisajului care devine repede fermecător. 

3 • Rock fundamentals (2) – multipitch climbing •

Pentru a continua cu tehnicile de bază necesare pe stâncă, ne-am îndreptat in următoarea zi către faleza de la Servoz. Aceasta e special amenajată pentru a putea învăța și practica tehnici noi. Oferă mai mulți bolovani mici cu puncte de regrupare pentru a putea exersa tehnicile de multipitch in siguranță pe sol, înainte de a urca pe un traseu de mai multe lungimi de coardă. Grupul nostru a fost mai variat din punct de vedere al cunoștințelor, astfel ne-am împărțit in trei grupe: escaladă, multipitch, multipitch avansat.  

Eu am fost în cea de a doua grupă unde am făcut o introducere în cățăratul pe mai multe lungimi de coardă, multipitch. Pentru mine a fost o experiență de învățare foarte bună, deoarece mi-a fost întotdeauna frică să mă aventurez pe un traseu multipitch. Acest context, unde am învățat fiecare pas de la ghizi, mi-a dat multă încredere și siguranță. Am putut parcurge toți pașii care se fac la o regrupare pe sol sub supravegherea ghizilor noștri. După ce toată lumea și-a însușit tehnicile pe sol, ne-am împărțit în perechi și am urcat pe un traseu de multipitch. Acesta a fost unul ușor, potrivit pentru a exersa tehnicile noi în siguranță. Cosmin ne-a așteptat la punctele de regrupare, ajutându-ne cu sfaturi când era necesar. Am coborât prin rapel până jos, și i-am mulțumit ploii că ne-a lăsat să ne terminăm treaba. 

4 • Snow travel and glacier trekking •

Prima mea experiență la o altitudine de peste 3000! Telecabina ne-a urcat până la 3842 m, pe Aguille du Midi. Am început să ne echipăm înăuntru: ne-am luat hamul, carabiniere, anouri, kit-ul de crevasă, casca – toate în timp ce ne zâmbea peisajul de afară cu munți spectaculoși acoperiți de zăpadă. Am ieșit gata echipați și ne-a izbit frumusețea culmilor înalte, printre care și Mont Blancul, acoperite cu un strat generos și pufos de zăpadă. Ne-am îndreptat mai departe către tunelul de gheață de la ieșirea spre Valleé Blanche – punctul de pornire al excursiei noastre.  

Aici ne-am împărțit în perechi, ne-am pus colțarii, ne-am pregătit corzile după cum am învățat în prima zi din tabără și am așteptat ca ghizii sa ne ajute la coborâre. Urma să învățăm cum să mergem pe zăpadă. Traseul pornea cu o pantă destul de abruptă, având doar un culoar îngust pe care puteam coborâ. Pentru mine a fost o coborâre plină de emoții. Trebuia să fiu atentă la fiecare pas, să mă sprijin constant de pioletul meu, și să am grija să nu alunec și să pic in vale. Au fost niște momente intense, după care am ajuns pe un platou unde am putut să îmi recuperez liniștea și să admir peisajul spectaculos. 

Pentru că urma o porțiune mult mai sigură fără expunere ca și înainte, ne-am organizat în echipe de câte trei persoane, lăsând mai multă coardă între noi. Am mai coborât o porțiune în formațiunea aceasta, după care ne-am oprit într-un loc potrivit pentru următorul nostru exercițiu: salvarea din crevasă. 

“Crevasa” era aici doar un deal ușor unde partenerul putea coborâ ca să pună presiune pe coardă pentru a simula scenariul. Cel care trebuie să își salveze partenerul, era nevoit să sape o groapă foarte adâncă în formă de “T”. Aici trebuia așezat în final pioletul care urma să fie prins de coardă, având rol de ancoră. Pentru mine a fost un exercițiu dificil, m-am chinuit mult cu săpatul, mai ales pentru că aveam de a face cu un strat mai mare de zăpadă proaspătă și nu reușeam să sap destul de adânc, îmi tot sărea ancora afară… După multe încercări am reușit să parcurg pașii exercițiului și să îmi “salvez” partenerul. Mi-am dat seama că o astfel de manevră în circumstanțe reale, mi-ar depăși limitele fizice, aș avea nevoie de mult mai mult antrenament și exercițiu pentru a putea umbla in zone cu risc de crevasă. 

Urcarea s-a dovedit a fi mai grea. Vremea începuse să se strice, bătea vântul cu zăpadă fină, iar ceața nu ne lăsa să vedem foarte departe. Pe lângă asta, altitudinea mă făcea să respir mai greu și să obosesc mai repede. Eram și presați de timp să prindem ultima telecabina, iar urcarea nu mai părea să se termine. Cea mai mare dificultate pentru mine a fost aici lipsa de aer la urcare, muchia ascuțită de la început nu mi s-a mai părut atât de înfricoșătoare la început și am reușit să urc și să prindem penultima telecabină. Chiar dacă s-a dovedit a fi o zi mai dificilă pentru mine, am rămas cu o experiență plăcută. Peisajul a fost deosebit de frumos și merită efortul depus. 

5 • Walking on dry glacier •

După ce am învățat mersul pe zăpadă, respectiv pe “ghețar ud” (adică acoperit de zăpadă), urma să ne încheiem tabăra cu mersul pe “ghețar uscat” (care constă din gheață, fără multă zăpadă). Cel mai potrivit loc pentru a putea încerca asta este Mer de Glace. Am luat trenul din Chamonix spre Mer de Glace de unde am mai luat o telecabină pentru a ajunge exact la baza ghețarului. Ne-a oferit o priveliște cu totul diferită: un amestec de diferite nuanțe de gri. Pereții înalți de stâncă înconjurau valea care era acoperita de un amestec de gheata solidă acoperită parțial de bolovani, pietre și pietriș fin care alunecase din pereți. 

La început am avut de mers pe o porțiune acoperită doar de pietre si pământ. Doar după un timp am ajuns la zona unde gheața iese la iveală și pietrele devin mai rare. Aici ne-am oprit și ne-am prins colțarii de bocanci. Crevasele pe ghețarul uscat se pot distinge clar si nu reprezintă un pericol deoarece pot fi ocolite. Ghețarul șerpuiește pe valea înconjurată de stânci impozante din care se scurge apa pe alocuri.  

Mer de Glace are și niște pereți de gheată potriviți pentru a exersa cățăratul pe gheată. Cristina ne-a învățat tehnicile de bază necesare pentru a putea urca sau coborâ o pantă. Folosindu-ne de aceste informații, am putut încerca și cățăratul pe gheață cu o manșă pregătită pe un perete vertical. Cristina ne-a mai arătat și cățăratul cu doi pioleți pe un perete surplombat și ne-a lăsat să încercăm. 

•••

La finalul zilei ne-am întors la hostel unde ne-am adunat pentru a împărtăși părerile noastre despre ultimele zile. Mi-am dat seama cât de diferit ne-au afectat evenimentele dar în același timp esența taberei a fost aceeași pentru toți: am dobândit niște noțiuni și tehnici de bază în alpinism care să ne ajute pe viitor să evaluăm riscurile diferitelor trasee mai bine și să ne țină în siguranță.