Tabără de Alpinism, Masivul Silvretta - Alpii Austrieci

La sfârșitul lunii august, șase membri CAR am avut șansa de a participa la un curs de alpinism în Alpii austrieci, mai exact în munții Silvretta. Aici, ne-am întâlnit cu Hans, instructor din cadrul DAV și vorbitor nativ de română, care ne-a ghidat într-o săptămână plină de învățare și practică intensă. Am fost cazați la Wiesbadener Hütte, o cabană situată într-un loc spectaculos, înconjurat de ghețari și priveliști impresionante. De la cabană, puteam vedea ghețarul Ochsentaler, care se întindea ca o panglică albă și rece, coborând printre stâncile masive ale Munților Silvretta.

Am ajuns la cabană luni și, după ce ne-am făcut cunoștință unii cu alții, am savurat prima cină împreună. Mâncarea la cabană a fost excelentă în fiecare zi – porții mari, sănătoase, și oricând puteai cere supliment. Iar berea? Absolut delicioasă! Cu o asemenea ospitalitate, a fost ușor să ne relaxăm și să ne concentrăm asupra a ceea ce urma să învățăm.

Ziua de marți: Învățare și practică pe stâncă

Marți, ne-am îndreptat spre o faleză de lângă cabană unde Hans ne-a introdus în diferite tehnici de alpinism. Am învățat cum să efectuăm salvări din crevase și cum să traversăm porțiuni scurte de via ferrata, chiar și fără echipament specializat. De asemenea, ne-am perfecționat abilitățile de orientare, folosind hărți și busole – esențiale pentru orice alpinist. Pe măsură ce exersam, ne bucuram de peisajele pitorești din jur, cu piscuri împietrite și văi abrupte ce ne înconjurau, oferind un decor perfect pentru aventurile noastre montane.

Ziua de miercuri: “Plimbare” pe ghețar și ascensiune pe Dreiländerspitze

Miercuri am pus în practică tot ce am învățat cu o zi înainte, traversând un ghețar pentru a urca pe Dreiländerspitze (3197 m). Deși nu era vizibil direct de la cabană, acest vârf impunător ne-a oferit o provocare pe măsură. Odată ajunși în vârf, am fost răsplătiți cu o priveliște superbă asupra granițelor dintre Austria și Elveția, care se întâlneau simbolic la acest punct.

Pe drumul de întoarcere, am învățat tehnici esențiale pentru coborâre în siguranță, cum ar fi rapelul cu ajutorul unui șurub de gheață, și cum să recuperăm echipamentul astfel încât să nu lăsăm nimic în urmă. Hans ne-a arătat și cum să construim un "dead man" cu un piolet, o tehnică vitală pentru asigurare în condiții dificile.

Am ajuns la cabană chiar la timp, deoarece ploaia a început la scurt timp după ce am intrat. Un final perfect pentru o zi intensă, plină de învățături.

Ziua de joi: Ascensiune pe Piz Buin și un semnal de alarmă

Joi a fost ziua cea mare! Am traversat ghețarul Ochsentaler pentru a urca pe Piz Buin, cel mai înalt vârf din Munții Silvretta (3312 m). De la cabană, silueta sa impunătoare ne-a inspirat pe toți, iar vremea senină ne-a încurajat să pornim la drum cu mult entuziasm. Priveliștile erau superbe, însă pe măsură ce ne apropiam de ghețar, am observat semne clare ale topirii rapide. În partea de jos a ghețarului, suprafața sa era impregnată cu apă. Hans ne-a arătat până unde cobora ghețarul prima dată când l-a văzut. Acum, ghețarul era mult mai mic. Încălzirea globală accelerează procesul de topire a ghețarilor din întreaga lume, iar ceea ce vedem acum este doar o mică parte dintr-o problemă mult mai mare.

Pe măsură ce urcam spre Piz Buin, ne-am bucurat de vremea frumoasă și de priveliștile spectaculoase asupra Alpilor, dar am rămas cu gândul la cât de repede se schimbă acest mediu fragil. Ghețarii, care odinioară păreau eterni, dispar treptat sub efectele încălzirii globale, iar noi am fost martorii direcți ai acestui fenomen alarmant.

Ajunși în vârf, am fost întâmpinați de o vedere panoramică uimitoare, ce includea și vârfurile din Elveția și Italia. A fost un moment de bucurie, dar și de reflecție asupra schimbărilor dramatice prin care trece planeta noastră.

Ziua de vineri: Rămas-bun

Vineri dimineață, am părăsit Wiesbadener Hütte și ne-am îndreptat spre mașini. Înainte de a ne lua rămas-bun, am făcut o oprire pentru o cafea și am schimbat ultimele impresii. A fost un moment emoționant, după o săptămână în care am învățat enorm și am legat prietenii.

Hans a fost un profesor extraordinar. El a pus un mare accent pe practică, oferindu-ne oportunitatea să experimentăm direct tot ce ne-a învățat. Fiecare dintre noi a plecat de acolo mai încrezător și mai bine pregătit pentru aventurile viitoare.

Această experiență în Alpii austrieci a fost mult mai mult decât un simplu curs de alpinism – a fost o călătorie de autocunoaștere, într-un cadru spectaculos. Abia așteptăm următoarea aventură!

Relatare: Horațiu Oancea