07 Sep2025

Strategica în regim de vacanță

Mihai Octavian B.
Strategica în regim de vacanță

     Cum încă nu se terminase concediul, dar partea de stat la soare ajunsese la final, am zis să schimb ritmul și să mă reapropii de munte, cum știu eu cel mai bine: pe două roți. Mă săturasem și de căldură. Ce drum la înălțime știu eu, numai bun pentru o tură de revenire? Strategica! Bun. Și altceva? Rămânea să stabilesc „din mers”.

     Așa că am propus, cam din scurt, și membrilor MTB ai CAR-ului. Andrei, Claudia și Romeo urmau să mi se alăture. Planul era clar: sâmbătă — Strategica; duminică — urcare pe Cindrel dinspre lacul Oașa, cea mai plauzibilă variantă.

    Strategica am propus-o în regim de vacanță, adică urcare cu telecabina și „doar” coborâre până în Valea Măceșului, aproape de Voineasa, unde rezervasem cazare.

    Andrei mi-a atras atenția că prognoza meteo se schimbase, iar tura de duminică era amenințată de ploi severe. M-am bucurat însă că, măcar pentru ziua de sâmbătă, vremea era favorabilă turei pe renumitul drum la înălțime.

    Știam deja că telecabina se pune în funcțiune abia la ora 11 și tocmai aflasem că acela avea să fie ultimul weekend în care mai funcționa în sezonul de vară. Ce noroc pe noi 🙂.

    Romeo a sosit dimineață. Numai bine, că așa aveam trei mașini: două cu care să ducem bicicletele la baza telecabinei și una care să ne aștepte la cazare, al cărei rol era să recupereze celelalte două mașini la terminarea turei.

    Cei 45 de lei, cât a costat biletul de telecabină, ne-au scutit de mai bine de 600 m diferență de nivel pe urcare. În 15 minute eram deja sus. Acolo ne așteptau priveliștile: partea superioară a Transalpinei, Munții Căpățânii, înspre sud, iar spre nord lacul Vidra și creasta ce leagă Vârful Șteflești de Negovanu Mare. Privind în zări, am realizat că nici nu era așa de rece pe cât mă așteptasem, luând în considerare experiențele anterioare. Bine că îi pusesem pe coechipieri să-și care haine groase 🙂. Am mai zăbovit un pic, mijind ochii în bătaia soarelui puternic, încercând să recunoaștem vârfurile, unul câte unul, în depărtări.

    Ne-am luat mănușile și casca în cap și duși am fost. O coborâre puternică pe iarbă până la drumul strategic propriu-zis.

    Nu am putut ține un ritm constant, nici nu aveam cum. Cu frumusețile ce se perindau ba în stânga drumului, ba în dreapta, și cu toate pauzele de foto și selfie, mă și mir că am ajuns la celebrul punct de belvedere asupra lacului Vidra. Vai, cât de frumos se vedea — și am prins o zi fără pic de nori.

    Ne-am întâlnit ba cu alți bicicliști, care ne-au și făcut o poză de grup, ba cu un grup de motocicliști care își luasera copilul cu ei pe o mini-motocicletă, din aceea „de buzunar”, ba cu un câine de stână rătăcit cu care Romeo a schimbat câteva povești.

     Chiar sub Vârful Fratoșteanu ne-am întâlnit cu o adevărată coloană de mașini off-road. Și-am mâncat la praf… Mai toți își încercau îndemânarea la urcare pe acea curbă strânsă și-or fi fost vreo șapte-opt mașini. Mnoh, pățești.

     Odată intrați în pădure am scăpat de soarele dogoritor. Temperatura creștea rapid odată cu scăderea altitudinii, care la rândul ei scădea vertiginos în goana noastră pe două roți.

     Ne-am mai oprit de câteva ori să ne minunăm de peisajele montane și de frumoasa deschidere spre valea la începutul căreia se află satul Ciungetu.

     Chiar le-am povestit, într-o pauză, despre centrala hidroelectrică din localitatea amintită, amplasată subteran,  o impresionantă ctitorie a regimului comunist, de importanță strategică, alimentată din lacul Vidra precum și din celelalte lacuri din vecinătate: https://www.hidroelectrica.ro/article/23bc55cd-0759-d6fc-ff4d-278848c0037b

     Drumul nu se termina aici, ci continua șerpuind prin păduri, cu sectoare în linie dreaptă pe care, cu suspensii adecvate și un control bun al MTB-ului, depășești ușor 50 km/h. Iar pe porțiunea asta, eu și Andrei ne-am fugărit reciproc. Merge bine băiatul ăsta și în urcare, dar și pe coborâre. Am avut impresia, la un moment dat, că nu-l mai prind 🙂. Ba chiar, fără frâne în urma lui, am zburat serios peste câteva rădăcini pe care nu le văzusem din timp. M-au salvat reacțiile de data aceasta. Încă vreo două-trei curbe în ac de păr și ne-am liniștit. Am tras pe dreapta să ne ștergem lacrimile din ochi  eu, cel puțin, și să ne așteptăm colegii.

     Apoi urmează o porțiune mai „tricky”, cu mult nisip pe drum și șanțuri adânci unde atenția trebuie sporită. Foarte mult au alternat porțiunile mai tehnice cu cele de viteză.

    Ultimii 4 km până la DN7A nu mi-am mai așteptat colegii și am lăsat frânele libere. Chiar am depășit și câțiva enduriști, așa… ca să mă dau mare 🙂.


     Ne-am bucurat de fiecare metru de coborâre și am imortalizat în telefon fiecare deschidere spre văile care împrejmuiau creasta Latoriței. E un drum pe care, dacă îl străbați în totalitate, cum am făcut noi, te duce prin toate etajele florei: de la golul alpin până la pomii fructiferi.

                                                                                         Frumos, domnule, frumos!

     Ultima regrupare a fost chiar la ieșirea în asfalt, iar de-acolo direct la cazare, restaurant și recuperat mașinile.

     La cină am acceptat că nu mai era nicio șansă pentru încă o tură MTB a doua zi. Ploaia torențială era certă acum. Nu-i nimic, va veni și vremea Cindrelului dinspre lacul Oașa.

     Seara ne-a găsit calmi, povestind despre cum a trăit fiecare experiența celor 40 km de coborâre.

Concluzie

     „Strategica în regim de vacanță” a fost o tură care a demonstrat încă o dată că muntele îți poate oferi aceeași doză de bucurie chiar și atunci când alegi varianta mai comodă. Cu urcarea rezolvată de telecabină, am avut timp și energie să savurăm fiecare metru de coborâre, de la panoramele spectaculoase asupra lacului Vidra, până la liniștea pădurilor și adrenalina porțiunilor rapide. Cei 40 de kilometri de drum ne-au purtat prin toate etajele naturii, de la golul alpin până la pădurile dese și livezile de la poale. Fiecare a trăit altfel experiența, dar toți am rămas cu aceeași concluzie: Strategica rămâne un drum de poveste, fie că o parcurgi în regim de aventură, fie „în regim de vacanță”.

Traseul il puteti gasi aici: https://out.ac/Iczkxv