The road to hell... and back!

Dinu si Marlene Mititeanu ne-au spus ca o tura se traieste de cel putin 3 ori. Prima oara cand pregatesti tura, a doua oara cand mergi in tura si a treia oara cand te gandesti la tura cu bune si cu rele... Suntem acum in faza a treia a turei, si am fost desemnat  de catre Claudia si Mihai printr-un "gand malefic" sa-i fac un jurnal asa cum merita!

Sa incepem...

"The Road to Hell" este o piesă binecunoscuta în două părți a cântărețului și compozitorului britanic Chris Rea, servind drept piesă de titlu pentru albumul său din 1989 cu același nume. Versurile critica problemele cu traficul și decadenta morala in societatea moderna. Cateva segmente din aceasta piesa ar fi:

"
On your journey 'cross the wilderness, from the desert to the well
You have strayed upon the motorway to Hell.  

Oh, look out world, take a good look
What comes down here  
You must learn this lesson fast  
And learn it well  

This ain't no upwardly mobile freeway
Oh no, this is the road  
Said this is the road  
This is the road to Hell.
"

Melodia de mai sus o sa aibe sens putin mai incolo...

Am plecat din Cluj 5 persoane (Claudia, Mihai, Dorel, Aura si Catalin (subsemnatul), in doua masini (un Mitsubishi si un Seat) pentru a nu ne inghesui toti intr-una. Ne-am dat intalnire la OMV-ul de pe Calea Floresti la 7 dimineata dupa care am pus pe gps Barajul Dragan ca destinatie. Drumul a durat in jur de 1.30h, dar nici nu am simtit cand a trecut pentru ca timpul are un mod interesant de a se "dilata" cand discutia incepe cu "Motivul pentru care ar putea incepe al treilea razboi mondial"... 

Ajunsi la Barajul Dragan, am lasat Seat-ul, si ne-am mutat toti in Mitsubishi pentru ca mai aveam un drum forestier de 15km si Seat-ul are garda mai jos... Bineinteles e mai bine cand in masina sunt mai multi oameni pentru ca iar am inceput discutii despre alte subiecte interesante si am ajuns rapid la Cantonul Ciripa unde am parcat masina, ne-am pregatit ultimele detalii, si am plecat in tura.

In timp ce treceam pe langa rau, Mihai ne-a povestit cum a facut el baie in rau acum cativa ani, si am spus ca o "sa facem" si noi acelasi lucru dar la intoarcere, daca mai avem timp :-) Am inceput sa urcam, pulsul a inceput sa creasca, dar bineinteles am continuat "meciul de tenis" inceput mai devreme si am "atacat" alte subiecte interesante: Tratatul de la Tordesillas, Caderea Constantinopolului, Renasterea, Descoperirea Americii de catre Cristofor Columb dar si motivul pentru care mamaliga a devenit atat de populara in Tarile Romane. Care este legatura intre toate acestea, nu-mi mai amintesc acum, dar in timpul turei parea sa aibe sens ;-) Timpul iar a zburat rapid, urcarea parca n-a fost urcare, si am ajuns intr-un punct de belevedere din care se putea vedea in departare Cascada Moara Dracului pe unde am hotarat sa ne intoarcem. Am continuat urcarea, am dat peste gheata din loc in loc, noroi, o taiere de copaci recenta, o stana si bineinteles jnepeni, unul din obiectivele acestei ture ;-) Labirintul natural de jnepeni din fata noastra te chema la o incercare asa ca n-am putut refuza, si mi-am facut incalzirea in timp ce restul grupului au ocolit putin, dar ne-am reintalnit 10 minute mai tarziu langa o masa naturala de piatra, unde ne-am oprit sa mancam. Cu forte proaspete am continuat urcarea spre Vf Buteasa. Cararea trece printre jnepeni dar este ca o autostrada care se ingusteaza doar in apropierea varfului. Ca intr-un joc de sah, varful Buteasa (eg: regele) este protejat de catre pioni, ture, cai, nebuni ... dar si pe noi Muntele ne-a invatat sah in alte ture, asa ca am acceptat provocarea si usor usor printre jnepeni uzi, printre tuneluri de jnepeni, pe pietre "a la Retezat", am ajuns pe varf, si a meritat. Privelistea este una speciala, iar in departare se vedea si Barajul Dragan, locul de unde am plecat. Am stat aprox 30 de minute pe varf, am mai mancat ceva, am facut poze si am hotarat sa ne intoarcem pe la cascada.

La intoarcere ne-am miscat mult mai repede, asta si pentru ca e mai usor, dar deja stiam drumul... pana la un punct, in care am incercat ceva mai special. De langa stana pe care am mentionat-o mai devreme, ne-a atras atentia o poteca care parea sa duca aproape de cascada. Nu era traseu marcat, dar cum provocarile fac bine trupului si spiritului am hotarat sa mergem pe acolo. Poteca strabate un versant care a fost afectat de catre gandacul tipograf de scoarta, motiv pentru care toti copacii erau uscati, si multi erau cazuti. A trebuit sa mergem cu mare atentie printe ei, peste ei, pe sub ei. Aceasta portiune a traseului a fost ca o sabie cu doua taisuri (agonie si extaz), in care am trait la maxim fiecare pas. Cred ca acestei poteci i se potriveste porecla "The road to hell", din cel putin doua motive. Primul ce se intampla atunci cand nu gestionam corect daunatorii, taiem prea multi arbori, otravim raurile, cu efecte locale si globale, eg (inundatii, alunecari de teren, desertificare, incalzirea globala) iar al doilea mai jos  ne astepta cascada Moara Dracului. Intr-un final eu si cu Dorel am ajuns pe firul vaii moment in care Mihai ne-a scos din aceasta atmosfera de "basm" cand ne-a spus ca trebuie sa revenim pe traseul de unde am plecat, neavand posibilitatea sa mergem mai departe datorita saritorilor. Zis si facut, am inceput sa urcam, bataile inimii au inceput sa creasca, respiratia la fel. Aceasta portiune ne-a scos putin din zona noastra de confort, dar Mihai ne-a dat increderea si calmul necesar pentru a trece cu bine peste aceasta incercare, nimeni nu s-a panicat, iar in curand eram din nou pe traseul marcat, moment in care am mai facut o pauza, am mai mancat ceva, am inceput din nou sa glumim si ne-am continuat drumul spre masini. Acum ca am vazut "la cald" cum ar arata un astfel de viitor, nu ne rămâne decât să facem pași mici și să virăm corabia în care suntem cu toții spre un viitor mai sustenabil.”. Cascada n-am vizitat-o de data aceasta, dar promitem sa revenim intr-o alta zi. 

Ajunsi la masina, ne-am tinut de promisiunea facuta si am facut o baie "bocancilor", iar apoi ne-am urcat in masina si vreme de 15km am depanat amintirile de pe traseu iar Claudia ne-a povestit despre mancare la care doar visezi ... un restaurant vegetarian din Grecia cu bucate alese, dar si o tarta cu mere super delicioasa, lucru care ne-a facut sa inghitim in sec, dar nu pentru mult timp pentru ca dupa ce am ajuns la baraj, si am facut rocada din nou in masini, am mers la pensiunea "Art 1000", si am comandat niste ciorbe excelente iar ardeiul iute le-a ridicat nivelul. Astfel ne-am incarcat bateriile care erau ... pe terminate. Tot la masa Dorel a ajutat-o pe Aura sa-si rezolve problemele cu telefonul, iar satisfactia a fost si mai mare cand si-a vazut pozele pe care le-a facut pe traseu. Am pornit spre Cluj, iar 1.5 ore mai tarziu fiecare era acasa, la caldura.

Din punctul meu de vedere a fost o tura reusita. Grupul a fost foarte unit desi unii ne stiam de cateva ore, am avut un ritm bun, s-a ras mult iar in general a fost o energie pozitiva in grup care ne-a facut sa trecem peste "obstacole" cu bine.  In total distanta a fost de aprox. 15km, in 5h-5.30h cu o diferenta de nivel pozitiva de aprox. 850m.

Cu siguranta sunt lectii care le-am invatat si promitem ca data viitoare sa fie si mai bine. 

"
You must learn this lesson fast  
And learn it well  
"