Prin Padinile Pietrei Craiului , 4-7.07.2024

Conform planului stabilit în calendarul clubului, joi după amiază ne întâlnim trei colegi de club, Rebeca Faur, Lucian Moisuc și Cezar Partheniu (fiecare venit cu mașina proprie). Legat de aspectul transportului și al organizării, nu mai organizez ture cu membri participanți și listă de așteptare. Primii care confirmă participarea vor veni în tură.

Aproximativ la ora 20.00 pornim la drum din parcarea de la Plaiul Foii (fiecare a plătit la automat biletul de intrare în Piatra Craiului, varianta minimă pentru o săptămână). Luăm apă de la izvorul amenajat la marginea drumului asfaltat și la 20.15 suntem la marcajul ce ne va urca pe valea Urșilor spre refugiul Diana (TG). În aproximativ două ore ajungem la refugiu, la limita întunericului.

Vineri, 5 iulie, ora 9.00, pornim mai întăi la vale spre mănăstirea Colțul Chiliilor (circa o oră, marcaj BA), cu gândul la repetarea drumului pe seară pentru a lua apă de la izvorul de la schit. Coborâre abruptă pe care o vom compensa apoi cu urcarea pe Padina Șindileriei (marcaj CR). Trecere frumoasă pe scurta săritoare de la începutul padinii, echipată cu cablu și apoi tot la deal pe grohotiș. În partea superioară urmăm marcajele la stânga cu grijă la fiecare pas, de multe ori folosindu-ne de jnepenii-prieteni pentru echilibru. Urcăm lejer și la 13.30 facem pauza mare în șaua de sub Colții Calului. Continuăm prin jnepeni până pe vârful Turnu unde facem pauza de masă (circa 14.00) de vreo oră. Căldura soarelui se simte din plin! 

Urmăm marcajul de creastă PR și în 1.5 ore suntem în Șaua Padinei Închise. De aici, după o scurtă pauză și câteva poze, pornim prin jnepenii care ne duc pe BA spre Brâna Caprelor. Pauză la Găvan unde avem noroc să fie apă după ploaia de zilele trecute. Coborâm, cu grijă la fiecare pas, pe grohotișul de sub Găvan, ieșim la stânga prin jnepenii înalți și apoi prin pădure până la brâna propriu-zisă. Parcurgere lejeră și spre final coborârea prin pădure, pe sub versantul Cetății Dianei, până la refugiu. Inițial vorbisem să coborâm toți trei să luăm apă și vor coborî doar Luci și Rebeca. 500 de metri diferență de nivel până la izvorul de la schit, 500 de metri diferență de nivel urcare înapoi la Diana (21.30)! Povestiri de seară și somn de voie!

Dimineața, 6 iulie, apar la refugiu Cristi și Anca Gavrea și vom urca toți cinci pe Padina Popii până în creastă. Pornim la circa 9.30 după bucuria întâlnii și a pozelor de rigoare. Urcăm pe sub pereții Cetății Dianei până la cabluri. E urcare abruptă și continuă, cu multe petice de iarbă. Eu reținusem din alte dăți de mult grohotiș. Urcăm pe rând pe cabluri, avem parte de minunate flori de colț, coborâm a doua parte a cablurilor și apoi tot în sus pe grohotiș. Este ceea ce îmi aminteam!

După două ore de urcare susținută (de la plecare!) suntem în Strunga Izvorului unde facem pauză de regrupare. Tot povestim de prin diferite ture de-ale noastre. Aici descoperim un marcaj nou BA ce coboară la Găvan. Noi vom urca printre jnepeni până pe vârful Padina Popii (2013m) unde facem pauză de odihnă și povești. Ne bucură prezența a doi spanioli, un basc și o catalană și povestim cu ei. Cristi și Anca vor continua până în Șaua Padinei Închise și de aici pe Brâna Caprelor la Diana și înapoi la Plaiul Foii. Noi (Rebeca, Lucian și cu mine) continuăm pe PR pe creastă până la vârful Ascuțit (2133m) (14.00, circa 40 de minute) unde facem pauza mare de masă printre multele grupuri de aici (par să fie grupuri ghidate, majoritatea). 

O jumătate de oră și pornim la vale. Doar noi pe Brâul Ciorânga, restul fie pe marcajul de creastă PR, fie pe Padinile Frumoase spre cabana Curmătura. Abia jos, la Padina lui Călineț, vom vedea că au mai venit două tinere după noi! Prima parte este o coborâre pe un vâlcel larg cu pământ negru (ne ajutăm de jnepeni), apoi o coborâre pe stânci cu câteva lanțuri și în sfârșit suntem pe brâul propriu zis (40 de minute de pe vârf). Scoatem bețele și tot coborâm la vale pe sub pereții imenși ai brâului. Vom întâlni doar un singur grup, la o pauză de la urcarea pe brâu. Povestiri și atenție la fiecare pas până la zona cu vegetație, trecere pe lângă "poarta sărutului", pe la câteva lanțuri parțial ineficiente și pe sub intrarea în Vâlcelul cu Fereastră și la ora 16.50 suntem la refugiul Ciorânga. Avem apă suficientă, dar e cumva păcat să rămânem aici așa de devreme.

Continuăm coborârea! Încă suntem în abrupt, la circa 1700 de metri altitudine. Urmăm marcajele TR care ne coboară pe la Adăpătoarea Caprelor până la șaua de deasupra Malului Galben. Continuăm până deasupra Hornului Nisipos (cu aminitiri de pe aici) și apoi prin serpentine în pădure descoperim că traseul a fost modificat și acum nu mai sunt cele două lanțuri așteptate. La 18.25 suntem la stâlpul de marcaj de sub izvorul căpitanului Orlovsky. Verific cu Rebeca dacă e apă (doar picură foarte slab) și coborâm toți trei spre asfalt. Pauză de hidratare la apă, înainte de a ieși în poiana finală. Traversăm poiana cu ochii înapoi spre Craiul care ne-a oferit amintiri de vis (ca de fiecare dată), ajungem la asfalt și la Plaiul Foii. Ducem mașinile lângă cea a colegilor Cristi și Anca și ne bucurăm de o seară faină cu toții.

Dimineață fiecare pleacă pe drumul lui, cu bucuria revederii și a turei reușite!