Primăvara în Apuseni, Între Cascade

Am admirat peisajele autentice specifice Apusenilor la sfârșit de primăvară. Deși mai toate turele prin munți le propun cu corturile, aceasta a fost una dintre puținele excepții, am avut un motiv intemeiat. A fost tura care a inaugurat un nou parteneriat cu Holiday Camp Între Cascade, o unitate de cazare situată pe valea Arieșului, după Sălciua, la intrare în satul Brăzești. Aici toți membri CAR vor beneficia de prețuri reduse.

Tura propunea o distanță de peste 50 km pentru două zile așa că ne-am adunat vinerea pentru a porni cât mai dimineață în ziua următoare. Aici puteam opta între cazarea în căsuțe sau la cort. Acomodarea părea liniștită și ne pregăteam ușurel de mers la somn când încep să apară ceva discuții contradictorii despre … dansurile sportive și alte dansuri latino-americane, samba, rumba, cha-cha-cha apoi bachata, tumba, salsa, s.a.m.d.p. Am aflat că dansurile latino exprimă forță, și cel mai important, sentiment. Ce diferențiază dansurile latino de alte stiluri de dans este mișcarea șoldurilor care acompaniază pașii. Sunt orientate în general înspre senzualitate și eleganță, unele chiar cu o tentă erotică. Evident că planul de a merge la culcare devreme eșuează așa că seara se convertește într-un minifestival de dansuri latino.

Reușim să ne trezim și pornim în prima zi conform planului, ne aștepta un traseu nemarcat în circuit care înconjoară valea Sălciuța, în sensul invers al acelor de ceasornic, de la izvoare și până la vărsarea ei în Arieș. Circuitul ăsta este unul dintre cele mai faine pe care le poți face prin Apuseni. Este situat chiar în mijlocul unor alte zone turistice mult mai cunoscute asupra cărora se deschid vederi impresionante pe care ne le-ai bănui. Ai parte de farmecul și liniștea oferită de acele zone naturale autentice mai izolate. Ne deplasăm cu mașinile până în parcarea primăriei din centrul satului Sălciua de Jos. De acolo mergem prin sat circa 200 m apoi prindem o punte peste Sălciuța, ne strecurăm pe lângă o gospodărie, pe cărarea vacilor, la baza culmii Dealu Holdelor. Aici aveam o primă urcare, de la 450 m în Sălciua până la Vf Dealu Holdelor situat la 802 m. De pe culmea asta vedeam ca-n palmă Sălciua și Bedeleul iar mai sus începea să se zărească Vf Bujoru și stâncile din Rezervația Cheile Poșegii. După Vf Dealul Holdelor urma o scurtă coborâre prin pădure apoi se deschidea culmea Țicul Avramului. Începeau să se vadă în față Vulturesele și Scărița-Belioara. Urma apoi culmea Brazului, o porțiune împădurită care făcea legătura cu culmea Bujorul. Aici am găsit o porțiune naturală neatinsă cu o superbă pădure virgină din care iți venea să nu mai ieși. Odată ajunși pe culmea Bujorul urma să ne abatem pe muchiile din Rezervația Cheile Poșegii. O parte dintre noi facem o plimbare dus-întors pe porțiuni mai abrupte și expuse din Cheile Poșegii însă nu parcurgem toate acele muchii, ne-ar fi trebuit înca vreo câteva ore pentru asta. Muchiile din Cheile Poșegii pot fi subiectul unei ture dedicate. Ne găsim câteva balcoane umbrite cu vederi panoramice în care facem pauza de masă, era în jur de ora 13.

Dupa Vf Bujoru urmau aprox 10 km de culmi domoale și colibe autentice, majoritatea în stare de degradare, pe acelea optez să nu le mai pozez de data asta, așa că veți vedea doar o parte dintre cele intacte. Apă bună este la colibele pe pe Dealul Tărceștilor iar un punct strategic important în economia circuitului era șaua de la izvoarele văii Sălciuța. Acolo exista posibilitatea de a face o scurtătură de circa 10 km, cei care ar fi avut eventuale dificultăți însă nu a fost cazul, am fost un grup omogen, sprinten și rapid.

Facem apoi cale întoarsă spre Sălciua pe culmea de pe cealaltă parte a văii Sălciuța, Dealul Bogdani apoi Dealul Bendii. Alternau păduri de fag și poieni faine apoi o pădure seculară de mesteacăn urmată de o pădure de pin. Ajungem deasupra cimitirului din Sălciua de Jos iar de acolo la mașini.

Am parcurs în jur de 27 km în circa 9 ore, am adunat o diferență de nivel pozitivă de aprox 1050 m. Am revenit în Holiday Camp până la ora 19:00, numai bine să ne pregătim de cină. La ora 20:00 am atacat ceaunul cu gulaș. Urmează apoi un foc de tabără și cântece de munte acompaniate de sunetul chitarelor.

Duminică aveam în plan un nou circuit, vroiam să ne implicăm în recunoșterea și curățarea buclei mai îndepărtate de ultramaraton a MSG Maraton Apuseni, un eveniment de tradiție al CAR Cluj. Altfel tradus, tot o drumeție în care ne asigurăm că traseul pe care urmează să se desfășoare concursul este în bune condiții, nefiind blocat de arbori căzuți, vegetație sau alte obstacole, pentru ca mai apoi să înceapă marcarea traseului de concurs în bune condiții. Fiind punctul cel mai îndepărtat al Maratonului Apuseni ne sincronizăm cu echipa sosită pentru marcarea buclei de ultramaraton. Ne deplasăm pe valea Poșegii, amonte de cantonul Corțești, până la confluența celor două văi din care ia naștere V. Poșegii: Pârâul Coțului și Valea Crețoaia. Eu setasem în planificarea turei un track cu o buclă de circa 24 km iar colegul Veze, care coordona marcarea, avea în plan aprox 30 km. În cele din urmă mergem pe varianta mai lungă, însă nu toți, cei mai grăbiți spre casă parcurg o distanță mai scurtă dus-întors. Pornim pe o rețea de drumuri forestiere alese de Veze pe track-ul de concurs, acestea alternau poieni și păduri pe culmi faine acoperite cu molid. Se construiește o primă punte peste Valea Crețoaia apoi se urcă prin poienile Fagetele până în Curmătura Fagetele. Pe acolo mutăm câțiva brazi căzuți și eliberăm trasa alergătorilor de crengi și vreascuri. Urcăm apoi pe Dealul Rachiților iar din Bălăcioaia coborâm în valea Incești unde se construiesc alte două punți pentru alergători. Urcăm apoi spre culmea Dealul cu Brazi loc în care abandonăm traseul maratonului și marcarea acestuia, urcăm pe platoul Muntelui Mare pe un picior nemarcat pe lângă Colțu Bonții. Prin pădure merge rapid, dăm apoi de o scurtă porțiune de “ienupering”, adica slalom prin ienuperii uriași de mărimea jneapănului, situați pe sub Piatra Cântătoare. Mai găsim câteva pete de zăpadă sus însă puține, tot platoul era invadat de brândușe cât vezi cu ochii, toată pălăria Muntelui Mare situată la peste 1700 m altitudine. De acolo ne despărțim, colegii responsabili cu marcarea prind marcajul înainte de unitatea militară și continuă marcarea până închid bucla la mașini. Restul vizităm refugiul CAR iar apoi mergem pe traseul deja marcat de ei, Vf Neteda – La Morminte – Șaua Vaii Albe – Valea Poșegii. Mai facem un popas în locul cu multe cruci de lemn numit astăzi “La Morminți” sau “La Morminte” pe hărți, în trecut cunoscut ca “La Poduri”. Verific semnalul GSM necesar dispozitivelor pentru maraton pt că în acest “cimitir” va urma să dorm vineri noaptea cu Ralu în scopul de a face controlul orar al alergătorilor din bucla de noapte a ultramaratonului. Se zice că în bătălia de lângă Muntele Mare, dintre românii „glotaşi“ şi „honvezii“ maghiari, moţii lui Avram Iancu au oprit invazia ungurilor:

În iulie 1849, românii ”glotaşi” (soldaţi pedestraşi - n.r.) din Lupşa, Muşca şi alte sate învecinate, sub conducerea a doi căpitani ai lui Avram Iancu, Ciobu din Hădărău şi Băbuţu de după Mărgaia, susţinuţi de Pătru lui Măghiran din Muşca şi Ioan din Valea Lupşii, au purtat o confruntare crâncenă cu ”honvezii” (miliţie ungurească - n.r.) maghiari care doreau să pună stăpânire pe aceste ţinuturi. Locul confruntării de atunci era cunoscut sub denumirea de „La Poduri”. Victoria a fost a românilor, dar s-a opţinut cu preţul a multe morţi. În prezent, locul unde a avut loc bătălia se numeşte „La Morminte”, denumire venită de la cele câteva sute de tumulii (movilă de pământ - n.r.) formate în urma bătăliei şi care se păstrează şi în zilele noastre. Bătălia în sine a “costat” câteva zeci de luptători din localităţile apropiate a căror oseminte îşi găsesc şi acum odihna veşnică sub movilele de pământ. Tot aici au murit şi mulţi luptători maghiari…

Sursa: Adevarul

Înainte să se înopteze ajungem la mașini, am parcurs în jur de 28 km cu diferență pozitivă de 1250 m. În cele două zile am parcurs peste 55 km pe o vreme excelentă în perioada asta ploioasă. Am admirat ploile care curgeau jur-împrejur însă pe la noi nu au vrut. 

Am avut o tură cu experiențe autentice de primăvară în Apuseni, mai ales în prima zi, prin acele locuri naturale și mai puțin umblate, este o tură pe care o recomand celor dispuși să parcurgă distanțe ceva mai lungi.

În debutul verii vă invit la o drumeție de 3-4 zile pe creasta Munților Vâlcan, vom descoperi din nou multe locuri naturale și mai puțin umblate, dar până atunci mai avem încă câteva zile de primăvară de care ne mai putem bucura…

Galeria foto extinsă: foto din Apuseni

Ovidiu Motioc