Povestea turei si a legendelor din Ciucas

Inainte de a incepe povestea turei as vrea sa precizez ca Muntii Ciucas sunt situați în partea central-estică a României. Fac parte din grupa Carpaților de Curbură, având ca cel mai înalt punct Vârful Ciucaș (1954 m). Si sunt împărțiți de Șaua Chirușca (1567 m) în două culmi principale: Ciucaș - Bratocea care reprezintă partea de vest și Gropșoarele - Zăganu care reprezinta partea de est.

Dar mai mult decat atat, Munții Ciucaș sunt un loc încărcat de mister, frumusețe și legendă. Unde povestirile reflecta legatura profunda a oamenilor cu natura si un mod de a perpetua speranta de mai bine. Si asta e tare fain cand mergi la munte, ca dai de povestile si legendele locului adunate de-a lungul timpului. Si cum romanii sunt tare inventivi, putine nu-s. Eu, de exemplu, am tot auzit povesti cum că in Ciucas, Muma Pădurii uneori se arată oamenilor care locuiesc aproape de codru, cerând pieptăn și unt pentru părul ei. Si dacă cineva vorbea prea mult cu ea, risca să-și piardă glasul. Ati auzit si voi? 

Anyway, Vineri dimineata pregatit de prima tura, coboram eu sprinten pe scarile pensiunii pentru a-mi lua cafelutza cand am vazut o aratare cu parul desfacut valvoi peste umeri care venea incet spre mine. Instantaneau mintea mea a zburat la povestea de mai sus si la stresul ca de ce nu am putut fi mai inspirat si sa am si eu macar un pachetel de unt in buzunare si pur si simplu am inlemnit si mi-a stat inima-n loc pentru o clipa.  Am rasuflat usurat abia cateva momente mai tarziu odata ce mi-am dat seama ca era doar colegul Bohus care de abia se trezise si el si nu intelegea de ce tremur tot si-s alb ca varul :))

Bun, dupa un mic dejun pe cinste in care eu m-am refacut si mi-a revenit culoarea in obraji, am pornit entuziasmati ca haiducii in prima tura. Astfel, de la Pensiunea Floarea Soarelui (Cheia - 850 m) unde am stat, am pornit per pedes pe DN1A si 2 km+ mai tarziu, dupa Centrul de Comunicaţii prin Satelit, pe partea dreaptă a drumului am observat primu semn indicator ca incepe traseul - altitudine aprx 950 m. Din acest punct se intră în pădurea de molid şi urmarim, insotiti de cativa caini prietenosi din sat, cele 2 marcaje: cruce roşie şi bandă albastră. Poteca urcă uşor aproximativ 1 km bun până la punctul în care lasă în dreapta traseul BA, spre Poiana Stânii. Tot reiterand noi amuzati momentul din seara precedenta in care am refacut refrenul piesei lui Alin (#tormentedsince99), ajungem de parca am fi zburat pina în partea de jos a Poienii Zăganu (~1200 m). Mai mergem apoi o bucata de vreme prin poiana pina ajungem la un punct de belvedere tare fain cu vederi impresionante spre crestele învecinate ale munților Ciucaș. 

Moment numa bun de luat o pauza, care pe langa gentiene si un peisaj de poveste ne-a facut, din pacate, sa observam si cateva zone defrisate care aratau deprimant. Si daca tot am amintit adineaori de Muma Padurii, dincolo de imaginea sa înfricoșătoare, se spune ca Muma Pădurii este și o zeiță a codrului, o entitate care protejează pădurea și viețuitoarele ei. Si atunci va intreb eu ce s-a intamplat cu ea si de ce nu pedepsește tăietorii ilegali de lemne și pe cei care nesocotesc regulile naturii? Hmmm, doar eu cad in nostalgie si ma gandesc ce fain ar fi ca toate legendele astea sa prinda viata si sa vad ca balaurii ce taie padurile sunt invinsi odata pentru totdeauna de fortele binelui?! :)

Eh, repejor a trebuit sa revenim la realitate pentru ca urma o urcare abrupta si sustinuta pina pe Vf. Zaganu. Astfel ne-am motivat si am inceput sa urcam asiduu pe o diferență de altitudine de ~600 m. Urcam spre culme iesind in golul alpin, de unde privelistea devine si mai captivanta. Trecem de obârşia Pârâului Şipotelor şi, în urcare, ajungem în şaua dintre Culmea Zăganu şi Colţul Vânătorului (1700 m altitudine). De aici, mai avem putin si incepem ascensiunea spre Vf. Zaganu (1817 m) si asta implica a urca abrupt pe maini si picioare si cobora pe fund la intoarcere. (cel putin pentru unii dintre noi). Dar a meritat pe deplin. 

Apropo, stiati ca denumirea de Zăganu provine de la vulturul cu barbă numit Zăgan, care popula această zonă a munților Ciucaș? Din păcate acest vultur a fost vânat până la extincție de cel mai periculos animal - omul! Drept urmare, in România nu se mai găsește deloc această specie!

Intr-un final pornim mai departe spre cel de-al 2 varf al zilei si ajungem curand printr-un mic vâlcel stâncos la locul numit Podul de Aramă. Urmeaza la scurt timp o traversare expusă, numita "La lanţuri" si echipată evident pe un sector scurt cu lanturi care uşurează trecerea. Pe urma, coborâm vreo 100 m cred pana într-o mică şa şi apoi începem urcarea, pe un vâlcel pietros, pe culmea muntelui Gropşoarele. De unde urcam apoi continuu până pe Vârful Gropşoarele (1883 m), cel mai înalt vârf de pe creasta Zăganu-Gropşoarele. 

Fericiti ca am terminat urcarea pe ziua cu pricina am stat o vreme buna pe varf, mai ales ca vremea tinea cu noi si nici lume nu prea era. Dar am inceput sa resimtim dupa o vreme vantul care se intetise si ne-a cam luat frigul. Asa ca am luat-o din loc pe versantul vestic al varfului, până la 1850 m, unde am lasat în stânga cele două cabine meteorologice metalice cu forme ciudate, daca ma intrebati pe mine, si am continuat până la punctul "La răscruce" (1805 m) (intersecţie cu traseele TR şi TG). Noi am facut aici stanga pe traseul Triunghi Rosu, care merge spre Cabana Muntele Roșu. Care desi auzisem ca e parasita, din varf, catand prin binoclu am ramas cu impresia ca s-a redeschis datorita parcarii pline. Doar pe urma, la fata locului, am constientizat noi ca lumea foloseste parcarea pentru a porni pe diverse trasee. 

Ce sa faci daca n-ai ce sa faci decat sa fii consecvent cu ce s-a hotarat si sa bei o berica oricum. Nu?! Odata consumat si acest moment o parte din noi am coborat asa catinganas pe punct albastru, iar un grup mai mic, ramas in urma, a luat-o pe punct galben (traseu de biciclete nefolosit momentan) 'napoi spre satul Cheia. 

Punct albastru iti ofera avantajul cararuilor prin padure si a poienitelor si spre deliciul unora dintre noi ne-a oferit si oportunitatea de a vedea pentru cateva secunde un ursuletz ce parea ca un adolescent curios si timid si care rapid s-a retras in padure lasandu-ne cu trairi oarecum contradictorii.  Moment in care am inceput organizarea, mai in gluma mai in serios, folosind diverse strategii de aparare asemenea unei garnizoane romane. Because, “What we do in this life echoes in eternity!!!” - Maximus  :)   

Am mai vazut la scurt timp si cateva urme de ursi mai maturi dar totu a fost asa cum trebe, si deci bine si am ajuns intr-un final la cabana entuziasmati ca o sa avem ce povestii. 

Statistica zilei:

Marcaj - cruce rosie la dus; la intors - triunghi rosu pana la Cabana Muntele Rosu, apoi punct albastru pana in Cheia

Diferenta de nivel - 1200 m aprx

Distanta - 20 km+

Vineri seara am dansat in euforia melodiilor puse de DJs soon to be Untold legends! 

Sambata dimineata am pornit cu masinile de la pensiune pret de 12 km pe DN1A spre Pasul Bratocea (1272 m). Odata ajunsi in parcarea de pe DN1A, am descalecat si purces pe traseul marcat cu banda roșie. Acesta incepe cu o portiune impadurita si pe masura ce urcam spre nord, ajungem in zona în care se afla un releu de telefonie (1460 m). Continuand prin pădurea de molid unde traseul treptat lasă loc păşunilor alpine si ajungem curand la Colţii Bratocei (ce includ şi formaţiunile Sfinxul şi Porumbelul), un grup de stânci din conglomerat ca nişte căciuli de cioban.

Marcajele apar acum pe stâlpi metalici si ne poartă printre 2 stânci de conglomerate (Porţile Bratocei) şi după o vreme de mers printre jnepeni, ajungem într-o şa de unde se vede partea cea mai înaltă a masivului, dominată de vârful Ciucaş şi de Tigăile Mari.

Odata ajunsi pe Culmea Bratocea (1650 m), traseul devine mai lejereanu, iar poteca noastra e invecinata in cateva locuri cu mici pajisti cu branduse. Continuam pe culme pina in Șaua Tigăilor (1745 m) de unde noi am luat-o dreapta pe cruce rosie urmand curand a fi fascinati de aceasta parte a traseului. Am putut observa impresionantul bloc de stâncă numit "Turnul lui Goliat", iar Tigăile Mari vor părea o adevărată cetate de piatră, cu turnuri și turnulețe interesante si inălțându-se deasupra tuturor se află Vârful Ciucaș. 

Nu a fost la fel de grea urcarea ca si cea din ziua precedenta si ne-am vazut relativ repede in varf. Dar nu inainte sa mai facem o pauza si pe urma sa tragem cu urechea la barfele "Babelor la sfat". Odata ajunsi pe varf am avut parte de un peisaj de poveste si am putut vedea culmea ascuţită a Pietrei Craiului, care răsare din spatele Postavarului şi Pietrei Mari precum, cat si masivele Bucegi si Făgăraș. Dar si considerabil mai multa lume decat in ziua precedenta.

Coborarea s-a facut tot pe linie rosie si in afara unei pauze pline de povesti si glume hazlii nu prea e mult de spus.

Statistica zilei:

Marcaj - linie rosie, cruce rosie

Diferenta de nivel - 1000 m aprx

Distanta - 17 km+

Sambata seara, dupa o cina copioasa la pensiune, a inceput editia de Ciucas a emisiunii: Romanii au talent! Astfel, rand pe rand chitara lui Dan a trecut prin mainile 'concurentilor'. De departe s-a remarcat colegul Mircea Pop cu slagarul "Melc Melc Codobelc" care a furat atat aplauzele, cat si voturile juriului. Concomitent, intentionat sau nu, Mircea a dat viata unei alte legende ce dainuieste in muntii Ciucas: si anume se spune ca zânele, pentru a scăpa de priviri sau pentru a-și păstra taina, se metamorfozează în melci si hipnotizeaza pe flacaii curiosi de ele. Acum stia el ceva despre asta sau poate ca zanele, fara ca cineva sa observe, i-au soptit ceva la ureche si a intrat sub vraja lor fara ca macar sa aiba habar? Asta e o intrebare la care probabil niciodata nu o sa aflam raspunsul :)

Overall, a fost un weekend de 1 Mai muncitoresc reusit, in care cu mici exceptii a primat vremea buna si voia buna! ;) 

Dar, "Cele bune sa se adune, cele rele sa se spele..." 

Sorin ✌️😜👍