Pe nemarcatele din Crai
La începutul lunii august, șase tineri îndrăzneți ai secțiunii Tineret din cadrul Clubului Alpin Român filiala Cluj, împreună cu organizatorii turei, Lucian Crișan și Teodor Biter, au parcurs unele dintre celebrele padini din Munții Piatra Craiului, Padina lui Călineț și Padina Lăncii.
Ziua 0: Totul a început cu drumul spre campingul de la Plaiul Foii, unde unii dintre noi am facut cunoștință cu ghizii noștri din urmatoarele două zile. Discutând despre trasee, despre echipament și cum trebuie folosit, entuziasmul și emotia ne-au cuprins. Am ajuns la ora 23 în camping, ne-am instalat corturile și ne-am pus la somn cu gândul la ziua următoare.
Ziua 1: Sâmbătă la 8 dimineața, după ce am servit micul dejun, cu un cer senin și voie bună, am plecat spre Padina lui Călineț. Urmând traseul marcat TR, am început cu o urcare răcoroasă prin pădure până la Izvorul Căpitanului Orlovski, loc unde ne-am separat de traseul marcat și unde am făcut o scurtă pauză în care ne-am echipat cu hamuri și căști.
De aici am continuat urcarea pe Malul Galben, o potecă puțin abruptă cu grohotiș, unde am întâlnit prima săritoare din acest traseu. Am reintrat puțin in traseul TR, până în apropiere de Refugiul Speranțelor, unde am cotit dreapta și am ajuns la poarta de intrare în Padina lui Călineț: Scara de Fier. Cu ajutorul lui Luci și Teo, care ne-au asigurat cu coardă ca să putem descățăra, am coborât fiecare pe rând, în timp ce puteam admira padina în toată splendoarea ei, fiind întâmpinați de primele flori de colț de pe traseu. De aici, am început urcarea prin padină, o urcare dificilă, în care am avut de trecut câteva săritori. Unele mai ușoare, unde am urcat neasigurați fără probleme, altele mai grele, unde ne-am asigurat cu coardă.
Printre cele mai interesante a fost săritoarea cu lanț(săritoarea mare sau săritoarea cu praștie): un hornuleț vertical, de cel puțin 10-15m înălțime, dotat cu un lanț care să te ajute. Unii au fost mai viteji și au urcat folosind doar lanțul, în timp ce alții au decis să urce asigurați de coardă. Într-un final, le-am trecut cu bine pe toate, sprijiniți de ghizii noștri, Luci și Teo, și am ajuns în creastă, lângă Vf Țimbalul Mare, după o urcare de 6-7 ore. Ne-am luat o binemeritată pauză să luăm prânzul, în timp ce admiram superba priveliște spre Bucegi, Leaota, Postăvaru și localitățile de la baza Craiului.
După puțin mers pe creastă, am început coborârea de pe Vf Ascuțit pe Brâul Ciorânga Mare, o coborâre lungă și deloc ușoară, cu porțiuni cu cabluri și suficient grohotiș cât să luăm niște mici trânte. Însă o coborâre frumoasă, fiindcă am avut ocazia să ne întâlnim cu câteva familii de capre negre, pe care am reușit să le admirăm de la o distanță foarte mică. După ce am ajuns la Refugiul Speranțelor, traseul s-a mai domolit în dificultate, iar de aici am continuat tot în jos până la Plaiul Foii, finalizând astfel tot traseul dupa aprox. 12 ore. Am luat cina și ne-am pus la somn, fiindcă ne aștepta o zi cel puțin la fel de interesantă.
Ziua 2: Duminică, dupa micul dejun, am plecat pe la 7:30, cu același entuziasm, spre Padina Lăncii. Am urmat traseul BR, pe la Refugiul Șpirlea, până la intersecția cu traseul ce urcă pe La Lanțuri, unde am cotit dreapta spre Umerii Pietrei Craiului. Continuând de aici în mare parte pe curbă de nivel, pe traseul marcat TA, am ajuns la intrarea în padină, aproximativ dupa 2h45, unde ne-am luat echipamentul tehnic și am început urcarea.
Deși Padina Lăncii e mai scurtă decât Padina lui Călineț, am avut parte și aici de multiple săritori. Unele le-am trecut ușor, altele ne-au dat câteva emoții și am avut nevoie de asigurare în coardă, dar am reușit cu toții să le trecem cu bine și fără probleme. La capătul urcării, care a durat cam 2 ore, ne-a așteptat Poiana Închisă, loc în care am luat pauza de prânz, în timp ce am putut admira abruptul de stânci de deasupra noastră și priveliștea din partea vestică a Craiului. De aici, am luat-o în jos spre spre Marele Grohotiș, bifând câteva puncte superbe de belvedere.
Coborârea ne-a dat câteva emoții, fiindcă au căzut niște pietre în timp ce treceam pe lângă pereții de stâncă, probabil de la caprele negre de pe brânele de deasupra, însă, din fericire, nimeni nu a avut ghinionul să primească o piatră în cap. Ajunși înapoi în traseul marcat, ne-am întors pe același traseu pe care am urcat, pe la Refugiul Șpirlea, și am finalizat la Plaiul Foii, dupa aprox. 9 ore. Ne-am strâns toate catrafusele din camping, ne-am luat rămas bun unii de la alții și am plecat înapoi spre Cluj.
Deși unii din grup aveau experiență anterioară în cățărat, traseele din această tură au fost o provocare autentică pentru noi toți, reușind astfel să ne creștem experiența, anduranța, curajul și încrederea în noi pentru tipul acesta de trasee de alpinism. Pe această cale, le mulțumim colegilor Luci și Teo pentru organizare, ghidaj și sprijinul acordat în această tură. A fost un weekend reușit, cu vreme deosebit de bună, în care am avut parte de momente inedite care vor rămâne în amintirea noastră.