Pe crestele sudice ale Rodnei

8 persoane ne-am întâlnit vineri seara pe Valea Cormaia: Crina Grigoraș, Bianca Zaharie, Ioana Micu, fam. Iren cu Nuțu, fam Anca cu Cristi Gavrea, plus subsemnatul. De la Cabana Farmecul Pădurii se ia după noi un cățel simpatic ce ne va însoți toată tura. Primul popas îl facem într-o poiană la o casă părăsită, unde altădată veneau localnicii să cosescă vara sau să stea cu animalele iarna. Acum e iarbă mare necosită, poteca lipsește. Suntem eficienți, repede câștigăm altitudine, iar următorul popas este la stâna Sub Piatră, unde baciul ne servește cu niște urdă proaspătă. Ne spune că mai demult erau obligați să dea la stat carne, brânză, lapte și lână, acum li se dau subvenții pentru fiecare oaie, dar chiar și așa tot mai multe stâne rămân pustii. Din nou urcare, iar la Muntele Cucului avem parte de prima aventură, ignorăm cu bună știință parcursul de ocolire a vârfului, ceea ce ne va costa o mică bălăureală prin pădurea deasă. Trecem de Nedeia Țăranului, apoi urmează o zonă frumoasă cu stânci, urcăm pe vf. Rabla ( poreclit Matterhorn-ul Rodnei :-) apoi supunem la vot să urcăm și Laptelui. De acolo urmează a doua aventură, sus avem surpriza că pe creastă e împădurit, cu jnepeni și molizi, foarte greu de parcurs. Deci coborâm în traseul de ocolire ( pe care dacă eram cuminți îl urmam de la început ) pe un jgheab abrupt dar plin de flori diverse. Ne pare rău că nu știm mai multă botanică ca să le recunoaștem pe toate, doar le admirăm. Destul de șifonați și obosiți revenim la traseu, pe care-l urmăm de acum cu sfințenie până La Cărți, unde instalăm corturile lângă refugiu. Aici bate un vânt rece iar în cort e atât de bine, încât ne culcăm deodată cu găinile.           

( foto: Anca&Cristi Gavrea )

A doua zi cu forțe proaspete traversăm pe rând vârfurile Repede, Cormaia, Țapului, Paltinului N. Vremea e superbă și priveliștea este extraordinară. Se vede aproape tot masivul plus munții din jur, iar înspre Năsăud acestă culme domină peste toate dealurile. Se vede foarte clar și creasta pe care am parcurs-o ieri, iar valea Cormaia pare foarte pitorească văzută de aici. Din nou o mică bălăureală prin pădure și tufișuri ( noroc că în coborâre ) până în Șaua Zânelor, de unde prindem o potecă bine conturată tăiată în coasta muntelui. La finalul ei întâlnim o mulțime de flori de colț. Ne întâlnim cu două grupuri de turiști, iar poteca este destul de bună acum și urmărește în general culmea. Timpul trece, așa că din Tarnița Scăricelei îi dăm la vale, pe cărarea ce trece pe lângă o stână părăsită, apoi folosim drumul forestier. La Farmecul Pădurii ne urcăm în mașini și pornim spre casă pe drumul prăfuit, cu amintirea unor locuri sălbatice și puțin umblate.