O seara de iarna la Ref. Scara in Fagaras

Ideea a venit in urma cu mai bine de opt luni dupa parcurgerea partiala a Custurii Saratii in luna martie a anului trecut. Pentru majoritatea pasionatilor de munte din Romania muntii Fagaras ocupa un loc special. Iar o incursiune de iarna este aproape intotdeauna in lista de dorinte. In plus auzisem numai lucruri bune despre noul refugiu Scara din creasta. Ce ar fi sa petrecem o seara de iarna la acest refugiu, sa il “inauguram”.

Postez tura pe site-ul clubului si initial entuziasumul este destul de mare. Insa o parte dintre cei inscrisi aleg sa renunte. Alti colegi se alatura si in final iata-ne dimineata devreme pe 15 februarie pregatiti de plecare din Cluj. Alaturi de mine mai vin Alexandra V., Maria O, Ramona C. si Laurentiu C. Am postat tura cu titlul de drumetie medie. Recunosc, am subestimat putin dificultatea. Se va dovedi in final o tura dificila spre foarte dificila.

In jur de 09h30 suntem ajunsi la iesirea din Porumbacu de Sus unde incep primele surprize. Drumul este complet acoperit cu gheata. Asa ca, pentru siguranta intoarcerii cu masina intreaga, alegem sa parcam si sa ne echipam. Nu aveam in plan 5-6 km de mers pe un drum inghetat in bocanci de tura dar ... daca era usor se chema fotbal, cum spun unii.

Dupa drumul de piatra ce nu se mai termina incepem apoi urcarea spre cabana Negoiu. Prin padure avem parte din nou de gheata pe poteca si de putina zapada. In jur de 12h30 suntem la cabana si ne delectam cu un ceai rapid ce ne improspateaza fortele.

Continuam urcarea pana pe Vf.Serbota pe ruta de iarna. Avem sansa sa fie Laurentiu cu noi. Aproape toate urmele sunt batute de el pe urcare. Sta multa mai bine ca noi in ce priveste conditia fizica. Mai sus frigul incepe sa muste asa ca punem pe noi cate o pufoaica si supramanusi. Putin inainte de ora 18h00 ne fotografiem pe Vf. Serbota. De aici nu ar trebui sa mai fie mult pana la refugiu, nu? Hmmm ... se pare ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din teren. Incepem parcurgerea matematica a crestei, urcand mai intai pe Vf.Musceaua Scarii. Se lasa noaptea deja dar nu avem optiunea unei opriri decat la refugiu. Cu atentie insa in jur de ora 20h00 gasim refugiul si ne instalam in interior. Termometrul arata -1 grad C. Mult mai confortabil decat cele -15 grade C de la exterior.

Ne delectam cu paste gatite cu oregano si parmezan. Si evident un vin rosu de Ceptura. Exact motivul pentru care suntem aici. Atmosfera se insufleteste dupa efortul extrem de azi. Ba chiar avem 2 grade C in refugiu la un moment dat. Admiram interiorul foarte practic si in acelasi timp foarte reusit ca volum al refugiului. Si ne bucuram ca aceasi echipa se va ocupa de proiectarea viitorului refugiu CAR din Apuseni de la Piatra Talharului.

In sacii de dormit de iarna noaptea trece chiar mai comod ca acasa in Cluj. A doua zi ne trezim cam fara chef de coborat. Dar nu avem optiuni. Ne asteaptam un drum lung inapoi. Iar cel mai greu e sa intram din nou in bocancii de tura. Din cauza frigului pare ca au scazut cu unu-doua numere.

Avem parte de un cer senin superb si suntem rasplatiti cu peisaje hibernale incredibile. Sub noi marea de nori ne face sa ne simtim si mai norocosi. Refacem ruta pe care am venit aseara. Admiram apoi Custura Saratii si Vf.Negoiu in departare. Cu mare atentie dupa coborarea de pe Vf. Serbota revenim in siguranta la Cabana Negoiu. Unde intr-o acceptare unanima ne premiem cu cate o supa fierbinte.

O ruta de week-end superba ce speram sa o repetam si in anii ce vor veni.

Relatare: Adrian Rendiuc.