O iesire perfecta in Postavaru si Costila

Vremea ploioasa ne-a fortat sa amanam de mai multe ori in ultimele doua luni cateva iesiri programate in Postavaru si Costila.
Nici pentru week-end-ul ce a trecut nu erau perspective favorabile. Ajungem vineri seara in Busteni si ne cazam la Caminul alpin.
Insa sambata ne trezeste cu o ploaie lunga, mocaneasca. Peretii sunt peste tot uzi. Vrem totusi sa ne incercam norocul si mergem
in Poiana Itvig. Decidem sa luam intregul echipament de catarare cu noi si dupa o ora de urcat pe poteca gasim intrarea in primul
traseu propus "Muchia Caprioarei". Intrarea este leoarca dar mai sus lucrurile nu arata asa rau. Alegem sa ne incercam sansa si
intram in traseu. Si se dovedeste o decizie corecta. Expunerea sudica a Peretelui Animalelor ne ajuta. Stanca se zvanta si putem
parcurge in siguranta lungimile de coarda.

Scopul iesirii este familiarizarea cataratorilor cu noi pereti si cu expunerea in mod cap de coarda. Si Oana si Ariadna isi fac curaj.
Reusesc sa parcurga cate o lungime in mod cap de coarda, sa monteze protectii mobile si sa stapaneasca foarte bine controlul emotiilor.
In dreapta noastra o echipa de la CAR Brasov parcurge traseul "Lupul cel rau", asa ca avem parteneri de discutii in regrupari.
Ajungem cu bine in creasta, ne regrupam si profitam sa facem cate o fotografie cu bannerul sponsorului turei noastre.
Seara revenim la Caminul alpin unde stam la povesti cu o alta echipa din CAR Cluj, ce si-au propus parcurgerea Acelor Morarului pentru
a doua zi. Imbucurator sa vedem ca sambata seara la Camin aproape toti cataratorii sunt din Cluj. D-l Dan Vasilescu ne intretine cu
istorii din trecut si cu povestiri despre vechi figuri alpine ce au deschis rute in Costila.
Duminica vremea ne este complet favorabila cu un soare perfect si doar cativa nori. Ne trezim la 05:00 iar la 09h00 deja suntem la
intrarea in cel de-al doilea obiectiv al iesirii: Creasta Costila Galbinele. Cat de usoara si placuta este catararea in calcar
precum cea de sambata din Postavaru. Exact la capatul opus se doveste adaptarea la conglomerat. Dar ne mobilizam si parcurgem calm,
fara graba, cele noua lungimi de coarda ale crestei.

  Din nou spre bucuria mea si Oana si Ariadna aleg sa mearga cap de coarda lungimi fara protectii, de multe ori friabile. Monteaza
protectii mobile si se descurca excelent. Obiectivul turei a fost pe deplin atins. Ne intersectam cu o echipa din CAR Constanta ce
se pregateste pentr Matterhorn. Si surpriza, din nou cu echipa de ieri din CAR Brasov. De aceasta data ei urca o ruta mult mai
dificila: "Fisura in Y din Peretele Costilei".

  Pe la 17h00 iesim din traseu, ne dezechipam si din nou facem fotografia cu bannerul sponsorului. Decidem sa facem o plimbare de
seara pe platou deoarece avem suficient timp. Ocazie buna pentru poze la Sfinx fara niciun turist prin cadru. Coboram pe Jepii mici
unde din pacate intalnim din nou oameni nepregatiti pentru aceste trasee de drumetie. Trecem pe langa un cuplu ce pareau destul de
obositi. Oana ii suna pe cei de la Salvamont si se doveste o decizie inteleapta. A doua zi gasim pe site-ul Salvamont Busteni actiunea
de recuperare a turistilor epuizati.

  O iesire perfecta in Postavaru si Costila in care ne-am atins as spune eu toate obiectivele. Planul e sa mai facem in limita
timpului disponibil macar doua iesiri similare anul acesta impreuna cu alti colegi ce si-au exprimat deja dorinta. Multumim
de asemenea Alpin Expe sponsorul clubului pentru sprijin.

Text: Adrian Rendiuc