Magia Fagarasilor

Muntele se joaca cu omul , omul se joaca cu muntele... câteodata( unuldin cei doi se supa(ra , dupa( caz , muntele mustra , pedepseste, iaromul pleaca...sau te cuprinde in bratele sale si nu iti mai da drumul,sau te primeste ca pe o mica furnicuta sa ii admiri frumusetile!

De la saua Buda la vf.Ucisoara

Imi era dor de o tura lunga, una in care sa simt greutatea rucsaculuidin spate, una in care sa admir creste semete.Am plecat sambata dimineata: unii la 6.30 din Cluj-Napoca, alt,ii la5.40 din Tg. Mures si eu in jur de 8.00 din

Alba Iulia

.Imbarcati in 2 masini: domnul Dinu, Marlene,

Ioana

, Andrei, Ibi, Sergiu,Serghei si subsemnata.Am ajuns la Balea in jurul orei 12.00, ne-am luat rucsacii in spate siam pornit spre primul loc de cort: undeva sub monumentul Nerlinger.Marcajul din creasta, banda rosie, ne-a ghidat din Saua Capra, unde amtrecut pe langa monumentul speologilor spre Fereastra Zmeilor. Am trecutcu grija cei 3 pasi de moarte si incet fara graba, am ajuns la locul decampare.Prima zi (sambata) a fost o urcare, usoara, progresiva care ne pregateapentru zilele ce vor veni.Duminica, trezirea la 5.30, vremea era superba. Mi-am dat seama ca apace o luasem de cu seara nu avea sa ne ajunga asa ca a trebuit sa coborin vale pana la sursa de apa, pe Serghei l-am lasat la stransul cortului.Am urcat spre monumentul Nerlinger, acolo am lasat rucsacii mari si amurcat pe varful Arpasul Mic pentru o binemeritata lectie de geografie,profesori: domnul Dinu si Marlene. Coborand de pe varf ne-am luat dinnou casutele in spate si am pornit in traversare spre Caldarea Buda.Am zarit o familie de capre negre, Rupicapra rupicapra, foarte vesele sijucause.

Din pacate in aceasta zi echipa noastra a pierdut un membru, pe Sergiu,care datorita rucsacului greu avea un ritm mai lent.Sergiu, te-am pomenit de multe ori de-a lungul turei, speram sa ne fiitovaras cu alte ocazii.

Vf.Mircii, Arpasu Mare, Podragu si...Catalina

Am ramas 7 oameni si 3 corturi, in miscare dinamica peste varfuri caBuda, Raiosu, Museteica, piscul Negru, Jorzea.Cu pauze luate in momentul potrivit, zambete si voie buna, timpul azburat repede si inca o zi se apropia de final.Am campat in apropierea unei stane, cu suficiente surse de apa langa noi.Luni am lasat soarele sa ne trezeasca, si dupa masa si stransulrucsacului ne-am indreptat pasii spre stana Naneasa.Aici am avut una dintre surprizele turei, am descoperit un loc depoveste, cum eu una nu mai credeam ca exista. O stana veritabila cu:magarusi, purcelasi, catei, gaini, cu urda care se inchega si jintitapentru Andrei.Ciobanul ne-a dat indicatii cum sa gasim drumul de coborare si plaiul cene duce spre stana Tuica. Totusi, noi am luat-o putin aiurea, am prinsun drum care ne cobora putin in vale. Pana la urma ne-am reintors si amprins drumul, am traversat valea si am urcat pe un plai abrupt care insane-a dus spre stanele da la Oticu. In urcare Andrei a cules galbioripentru tocana. Eram pe drumul cel bun, piciorul sudic ce se urca sprevarful Moldoveanu.

In drum spre Moldoveanu

Baietii au insistat sa serveasca o tuica pe varful Tuica, insa deaceasta data, s-au multumit cu apa. Soarele apune incet, iar noitruditi, dupa o zi cu multe urcari alegem sa punem cortul inainte devarful Pe Custura.

Pe custura Taratzei

Marti, ziua a 4-a, din nou vreme buna, ma trezesc cu o panorama de vis,creasta principala, se infatisa intr-o perspectiva nemaintalnita.Dupa obiceiul zilnic: trezire, mancare, impachetare, pornim cu forteproaspete catre tinta cea mai inalta a tarii noastre: varful Moldoveanu.Traversam o noua serie de varfuri: Piatra Taiata, Picuiata, ajungem insaua Vaslan, unde intalnim vechiul loc de cort al domnului Dinu de latura de Paste, muntele Galbena, curmatura Moldoveanu.Un ultim efort, o urcare lunga pe varful Rosu si urcarea finala care teface cel mai inalt roman. Am urcat repede pentru ca stiam ca acolo susprimim traditionalii pupici. Pe varful Moldoveanu: agitatie siinghesuiala, toata lumea vroia poze si vorbea la telefon.Ce ciudat mi se parea sa fiu printre atatia oameni cand cu doua zile inurma eram doar noi si muntele. O alta surpriza placuta, tot aici ne-amintalnit si cu Pepe care pornise intr-o tura spre Fereastra Sambataimpreuna cu sotia sa. Spre Vistea Mare am pornit cu rucsacii in spate,ne aflam din nou pe creasta principala, marcaj banda rosie, ne indreptamspre Saua Podragului. Locurile imi erau familiare de anul trecut candparcursesem creasta.Din Saua Podragului am coborat spre cabana Podragu, loc de popas unde ammancat o ciorba de fasole. Am hotarat sa nu campam aici desi locul estepitoresc, am preferat sa fim departe de harmalaia turistilor si degunoaiele din jurul cabanei.Asa ca am urcat in fereastra Iezerului pentru a campa in valea UceaMare, vale care ne-a fost casa pentru urmatoarele 3 zile.

Base Camp in caldarea Ucea

Miercuri a fost zi de odihna si relaxare, am plecat pe la 10 sprecreasta principala pe un valcel comod ce l-am prins de sub caldareaHartopu Corabiei, langa varful Podul Giurgiului. Am urcat apoi pe varfulTarata, de pe care a urmat o catarare si descatarare pe muchia Tarata,unii fiind ucenici in asa ceva.Am coboart din muchie inainte de Fereastra Iezerului si nu ne-am grabitspre corturi, inca era devreme.Joi, a fost ziua dedicata Muchiei Gardomanului. Cu emotii in sufletpornim la drum la 7 fara 10, iar dupa o ora de urcare sustinuta ajungemla intrarea in muchie.De jos muchia parea abordabila pana in zona in care o ghiceam , ceanumita ”Rautatile” , zona despre care Marlene imi spusese ca esteinjnepenita.

Prin "Rautatzi"

Creasta principala era incetosata, dar muchia noastra era insorita.Ne-au condus GPS-ul si descrierea din schita lui Andrei Beleaua. Pevarful Claia, 2250 m. am mai dat o runda de pupaturi. Din pacate de ceiti este frica nu scapi, asa ca am ajuns la Rautatile Gardomanului, zonacu jnepeni in care am inotat de zor. Zone inguste unde am facutechilibristica, dar am fost rasplatiti si cu bunatati: afine.Am parcurs muchia in proportie de 90%, am coborat pe un valcel inierbat,apoi prin padure in valea Ucea Mare pe care am urcat comod spre "casele"noastre. L-am salutat din nou pe ciobanul ce avea stana nu departe decorturile noastre dragi.Vineri, fiind ultima zi ne-am trezit fara graba, am strans corturile siam facut rucsacii, am aruncat o ultima privire catre valea care ne-agazduit in ultimele zile. La intoarcere am ales traseul prin caldari,banda albastra, care ne-a scos inapoi de unde plecasem cu 7 zile inurma, Fereastra Zmeilor.La intoarcere am tinut un moment de reculegere la placa celui care i-afost fost prieten si coleg de coarda domnului Dinu, Miszi Szalma,pierdut intr-o avalansa in caldarea Podragu si in cinstea caruia an dean toamna in Cheile Turzii se organizeaza un memorial.Am invatat multe in aceste zile, a fost cea mai lunga tura a mea, pedeparte cea mai frumosa tura de vara, poate si pentru ca vreme a tinutcu noi, iar compania a fost cat se poate de placuta. Multumesc colegilorde tura ca au fost asa draguti , Ioanei ca mi-a dat ocazia sa o cunoscmai bine , lui Andrei ca m-a suportat desi il trezeam in fiecaredimineata , lui Ibi ca este un om atat de cald si bun , domnului Dinupentru tot ce impartaseste cu noi , pentru dragostea cu care ne primestealaturi de el , lui Marlene ca am gasit in ea o prietena adevarata si nuin ultimul rand coechipierului , Serghei , pentru ca a avut grija de mine!

Text: Catalina Zagrean,

Foto : Marlene Mititeanu