Istorisiri înflorite. O călătorie mai altfel în Munții Rodnei.
Experiența noastră pe munte este personală și intimă prin prisma emoțiilor și amintirilor pe care acesta ni le trezește. Însă, în același timp, muntele este locul în care ne întâlnim unii cu alții, împărtășind experiențe și cunoștințe. Muntele, prin tot ceea ce reprezintă, poartă la rându-i propriile istorii ce-l fac deopotrivă unic și personal. Consecință a acestei filosofii și a ideii de a îmbina peisajul și drumeția cu descoperirea istoriei locului, în weekend-ul 12-13 iulie, 15 colegi ni s-au alăturat într-o călătorie mai altfel în partea estică a Munților Rodnei. Aceasta s-a născut din ideea de a îmbina lucruri/cunoștințe și locuri dragi nouă, pentru a crea o altfel de experiență, un alt mod de a vedea și percepe muntele. Cu alte cuvinte, fără a încerca să înflorim poveștile prea mult, dorința noastră a fost de a oferi participanților la călătoria “Istorisiri înflorite” o introducere în locul unde povestea omului se întâlnește și se-ntrepătrunde firesc cu istoria naturii.
Ziua 1 – Cabana Diana, Valea Blaznei - Vârful Roșu - Vârful Ineuț - Vârful Ineu - Lacul Lala Mică.
Sâmbătă dimineața ne-am întâlnit lângă Cabana Diana din Valea Blaznei și am pornit pe marcajul cruce albastră. Ne-am bucurat de răcoarea pâlcului de pădure și, odată ajunși pe vârful Staniștea (1478 m), creasta Munților Rodnei a început să se deschidă în fața noastră. Pe traseu am făcut adesea popasuri pentru a împărtăși istorisiri ale zonei, personaje de legendă sau istorii adevărate. Totodată am creionat o altfel de perspectivă asupra cadrului natural muntos, și anume, cel al unui laborator de evoluție și al unui muzeu natural ce păstrează urme ale trecutului geologic și climatic.
Urmând cărarea, am urcat agale spre Vârful Cobășel (1835 m), poposind printre tufele de jneapăn spre adăpost de vânt pentru un popas de prânz, admirând întinderea estică de la picioarele Munților Rodnei și încercând să identificăm culmile mai semețe din zare: Suhardul, Călimanii, Giumalăul. Am continuat apoi spre Vârful Roșu (2113 m) cu ale sale două cocoașe, loc unde am descoperit primele fire de arnică. Intrând în creasta principală, nestematele biologice ale Parcului Național Munții Rodnei au început să ni se arate, specii endemice sau rare, habitate nealterate asemănătoare celor de la cercul polar sau tipice Carpaților. Apoi, pe Piciorul Ineuțului am mers până la baza vârfului. Acolo ne-am împărțit în două echipe: echipa „rozelor”, care a luat pieptiș Ineuțul (2222 m), fiind cei mai temerari și atletici, și echipa „artrozelor”, care a ocolit vârful pe partea stângă, mergând pe curba de nivel. Ne-am regrupat cu toții în Șaua Ineuțului, de unde am coborât pe punct albastru la lacul Lala Mică, locul unde am campat.
Toată drumeția a fost presărată de pauze în care am îmbinat poveștile despre istorie și plante, amintiri și întâmplări hazlii. Am avut parte de o vreme ideală de munte, uscată și fără temperaturi ridicate, cu soare parțial și mult vânt în zonele expuse de pe creastă, în timp ce nori inofensivi se tot învârteau pe cer, oferind momente de răcorire, mai ales pe urcările abrupte. Seara am urcat pe vârful Ineu (2279 m) pentru a vedea apusul împreună. Norii au acoperit însă orizontul, împiedicându-ne să ne bucurăm de ultimele raze ale soarelui. Întorși la corturi, puțin înfrigurați, ne-am pus la povești până când ploaia ne-a trimis la culcare.
Ziua 2 – Lacul Lala Mică - Vârful Ineuț - Vârful Roșu - Cabana Diana, Valea Blaznei.
După o noapte în care vântul și ploaia nu prea ne-au lăsat să ne odihnim bine, o parte am mers să vedem lacul Lala Mare de sus, de la un punct de belvedere, apoi cu toții am strâns corturile și am pornit înapoi spre mașini. Puțin obosiți, dar bucurându-ne de frumusețile locului și cu poveștile din ziua anterioară proaspete în minte, am pornit cu toții spre Ineuț, apoi spre Roșu și, încet, încet, către mașini. Soarele și vântul ne-au însoțit și acum. Și drumul de întoarcere a fost presărat cu istorisiri despre locuri, floră, întâmplări despre perioade istorice și geologice, despre glaciațiuni, rude îndepărtate ale plantelor din Munții Rodnei, despre granițele naturale și cele stabilite de om, dar și despre impactul negativ al activității omului asupra naturii.
După ce am pornit la drum cu mașinile, ne-am regrupat să mâncăm la un popas din zonă, bucurându-ne de mese calde la care visam încă de pe creastă. Și la masă am făcut planuri pentru viitoare revederi în drumeții, luându-ne la final rămas bun, simțindu-ne în egală măsură mai apropiați și mai inspirați și îmbogățiți sufletește prin impărtășirea unei experiențe reușite în Munții Rodnei, loc de poveste.
Rezumatul turei în cifre ar fi: 17 participanți care au parcurs în 2 zile, peste 22 km, cu 2000 m diferență pozitivă de nivel, 9 corturi și multă voie bună.
Dar a fost mai mult decât atât. A fost despre povestea sărmanului Beneș, despre legendele minelor din Rodna și despre invazia tătarilor. A fost despre felul în care vegetația din zona arctică se regăsește pe culmile Carpaților. A fost despre granițe imperiale și geografice. Despre cum munții sunt adevărate laboratoare de evoluție biologică și locul de frunte pe care îl ocupă Munții Rodnei, cu ale sale specii endemice precum Silene nivalis, Silene zawadzkii, Phyteuma vagneri sau Senecio carpathicus. Despre „batalionul îndrăcit” ce a ținut piept trupelor lui Napoleon, despre istorisiri cu cătane negre, despre „al Împăratului” și proscrisul Gheorghe Pașca, cu a sa grenadă cartof. A fost despre conservarea naturii și despre conștientizarea importanței ei, dar și a efectelor nefaste ale activității umane nemărginite. A fost despre oameni ce au îndrăgit aceste locuri și i-au descris flora și istoria, precum Florian Porcius și Nestor Șimon. A fost despre locuri și oameni dragi, despre împărtășirea experiențelor, despre voie bună. Și despre noi legende, precum cea a lui „Mihai și a Mariei”, proaspeții miri din 2023, și al lor recipient cu licoare magică, care a încălzit sufletele povestitorilor într-o seară friguroasă, la lumina de veghe a frontalelor pe malul lacului Lala Mică.
Se spune că trăim o dată, dar murim de două ori. Prima dată murim atunci când ne dăm ultima suflare, a doua oară când cineva ne rostește numele pentru ultima oară. Așa că ne-am amintit și despre nea Dorel, inimosul cabanier de la „Diana” și poveștile sale savuroase. Am povestit și am râs, așa cum ne-ar fi făcut și nea Dorel să râdem.
Feedback de la participanți.
Povestea unei experiențe este cel mai bine descrisă prin prisma cuvintelor celor care au trăit-o. Dincolo de percepția și dorințele noastre din rolul de organizatori asupra acestei drumeții, ceilalți participanți la activitatea CAR Istorisiri înflorite: O călătorie mai altfel în Munții Rodnei au binevoit să ne împărtășească din impresiile lor. Cu permisiunea lor și la rugămintea noastră de a fi deschiși la a-și expune gândurile, includem mai jos câteva dintre cuvintele lor legate de această experiență, pentru care le suntem recunoscători. Vorbele voastre frumoase ne recompensează și ne încredințează că am făcut ȘI lucruri bune, iar această călătorie a lăsat semne și amintiri plăcute în memoria și sufletul fiecărui participant. Este însă greu să adunăm toate impresiile colegilor într-un raport de tură, de aceea considerăm că ar fi foarte utilă o rubrică de feedback pentru fiecare activitate CAR, care ar fi la fel de grăitoare asupra reușitei turei sau de folos pentru îmbunătățirea unor viitoare inițiative similare precum este și descrierea realizată de către cei ce au propus-o.
În fine, amintim tuturor faptul că, pe lângă implicarea organizatorilor și tratarea cu seriozitate a tuturor aspectelor ce țin de siguranța pe munte, reușita unei drumeții este direct legată de participarea activă și implicarea responsabilă a tuturor participanților. Iar noi am avut șansa de a fi camarazi de călătorie timp de două zile cu oameni minunați, bine pregătiți și echipați și de o rară calitate umană, care au făcut ca această experiență inedită să fie un succes pe care să ne dorim să îl repetăm. Așa că gândurile noastre merg către voi, cei care ne-ați fost alături în această călătorie și care ați pus suflet și ați dat un sens ideii de „istorisiri înflorite”.
Vă mulțumim și vă suntem recunoscători!
Alin & Bogdan
”Gândul meu bun se îndreaptă către organizatorii turei excelente din weekend. “Rodnei altfel” va rămâne pentru mine o drumeție unica – armonizare perfecta intre frumusețea munților Rodnei (pe care eu i-am văzut doar iarna pana acum), grupul deosebit de CAR-iști și erudiția si pasiunea pentru evoluția biologica si trecutul istoric, de care au dat dovada Bogdan si Alin. Am învățat ca muntele poate fi mai mult decât efort si peisaj; ca atunci când urci conștient, când observi mediul din jur si ii înțelegi evoluția, te raportezi la munte cu mai multa responsabilitate si nu îl percepi doar ca sursa de mișcare si relaxare; ca locurile si oamenii trec împreună prin istorie, iar interacțiunea rămâne înscrisa in toponime, legende si istorii personale. Am pornit la drum cu entuziasm si curiozitate, m-am întors cu mintea si inima pline de bucurie. Mulțumim mult, Bogdan si Alin, pentru profesionalism si dedicație! La cat mai multe si la cat mai dese! ☺ Mulțumesc întregii trupe CAR, prieteni mai noi si mai vechi, care aduc in fiecare tura atâta energie pozitiva si buna dispoziție. Mulțumiri speciale colegei de cort (Ioana) care a fost mereu atât de drăguță si senina - așa cum o știu si din alte ture; colegului Marius care ne-a dus cu bine la destinație; celor doi colegi (Cristina si Victor) care au avut mereu ceva bun de oferit celor din jur (de la o gura de apa pe Ineu, la licori aromate ☺ sau o tableta de magneziu la nevoie). Si desigur, lui Mihai si Mariei, care nu știu ei cat ne-au încălzit sufletul, seara pe malul lacului. Sa ne revedem cu bine!” - Anca
”Iubesc florile. Dar cine nu o face? Prin culoare, miros și gingășie, fiecare e specială . Dar ce frumos că am avut prilejul ca în acest weekend să descopăr și o altă parte a lor, mai autentică , să le aflu călătoria în timp și spațiu alături de voi, ghidați cu așa multă răbdare și entuziasm de Bogdan. Și nu a fost doar despre ele, a fost despre întreaga natură , despre istoria și legendele locului povestite așa frumos de Alin, și despre timp valoros petrecut în tihnă alături de voi toți . Mulțumim Bogdan, Alin, abia aștept următoarele drumeții din serie și vă urez tuturor ture care să vă inspire precum cea din weekend! P.S. la mulți ani lui Mihai și Mariei :))” - Cristina
”Multe mulțumiri lui Alin și Bogdan pentru inițiativa foarte fain intitulată ,,Istorisiri înflorite”. Chiar așa au și fost, în felul cel mai frumos. De la povești ale locului, legenda săracului Beneș care și-a vândut sufletul și ale cărui strădanii și suferințe încă mai răzbat din poarta cu același nume, la fragmente din istoria munților și a împrejurimilor lor. Am străbătut o minunată porțiune a Făgărașilor nordului și ne-am bucurat de ei cum arareori am mai avut ocazia. Până acum pauzele însemnau numai priveliști cu vârfuri, creste sau câteva flori cunoscute. Alin ne-a împărtășit atât legende, cât și evenimente memorabile din trecutul locurilor pe care le priveam. Cred ca toți am rămas cu gândul la Regimentul Daimo, al cărui nume este deosebit de sugestiv. Acolo unde pâlcurile de frunzulițe și flori păreau aproape identice, Bogdan ne-a explicat, prin legături logice și foarte ușor de reținut, cum să identificăm diferitele specii. Am admirat endemite ale Munților Rodnei și ale Carpaților, unele așteptându-ne să le remarcăm chiar lângă potecă, iar altele în mediul caracteristic: stânci mai greu accesibile. A fost fascinant să remarcăm specii care alcătuiau o mostră din flora arctică. Chiar aici la noi! Toate acestea au îmbogățit experiența, împreună cu prietenii care aveau povești din care mai de care. O altfel de drumeție și un nou mod de cunoaștere al munților pe care îi străbatem. Abia aștept să ne revedem!” – Iulia
”A fost foarte fain. Poveștile si detaliile au fost foarte interesante. Experiența, în general, a fost foarte faină. Chiar mi-a readus cheful de făcut ture cu cortul în spate, lucru pe care l-am evitat în ultimii ani. Sper sa ne mai revedem în alte ture!” – Andrei
”A fost o tură deosebită si m-am simțit foarte bine cu voi toți . Aș putea spune că am stabilit un altfel de conexiune cu locul în care am ascultat poveștile și expertiza voastră . Mi se umflă inima când văd oameni pasionați de ceea ce fac sau au studiat. Mi s-a deschis apetitul și mai tare pentru astfel de cunoștințe . Abia aștept să dau mai departe măcar o bucățică din ce am asimilat de la voi și poate să duc inspirația mai departe, așa cum se cuvine. Mulțumesc pentru tot, abia aștept următoarea ediție !” – Laura
”Roșu, Ineuț, Ineu, creasta asta o știu de prin liceu! Și totuși a fost ceva nou pentru mine weekendul ăsta. Mi-a plăcut mult atunci, absolut diferit de locurile prin care umblam eu de obicei, orașe betonate și pline de gropi sau văi sătești primitoare și afumate. Aici sus la munte găseam altceva, dincolo de aerul tăios, peisajele demențiale sau durerea plăcută de picioare, nu știam ce anume. Îmi place și mai mult acum, mulțumesc frumos Alin, Bogdan și gașcă CAR. Alături de voi am realizat că dincolo de tree line, Rodnei sunt o insulă, și nu una oarecare. Chiar aici la mine acasă avem de a face cu silene nivalis, cătane negre la ciapică cu-arinică, sălcii pitice, draci ce-l sâcâie pe Beneş chiar la el in poartă, vecini lunetiști cu boală pe comuniști si prea mult păru porcului din păcate. A fost de basm, că aşa e mai fain la munte. Și pentru că suntem francofoni, vă închin un sincer si călduros chapeau!” – Victor
”În weekendul trecut, colegii noștri, Alin și Bogdan, ne-au amintit că și pe munte, drumul și compania sunt mai importante decât destinația. Au avut grijă ca traseul nostru să fie presărat cu multe povești pentru că și oamenii mari, asemeni celor mai mici, învață și se bucură pe termen lung de cunoștințele dobândite prin povestire. Și câte ne-au împărtășit! Ne-au purtat prin timp și spațiu, istoric și biologic, cu legende, evenimente istorice, diferențieri de specii, denumiri științifice și populare ale plantelor întâlnite pe traseu. E musai să îi însoțiți în turele viitoare dacă vreți să aflați mai multe!” – Ioana
