Înițiere în drumeții pe schiuri de tură
Cei care suntem montaniarzi pasionați și vrem „să facem munte și iarna” folosim cu plăcere și cu succes schiurile de tură. Mai utile decât mersul pe rachete de zăpadă și mai ales decât mersul pe bocanci. Noi nu confundăm mersul pe schiuri de tură cu schiatul cu astfel de schiuri. Schiatul în zăpadă mare - free-ride - care se practică tot cu schiuri de tură, e altceva. E un sport practicat de schiori.
Așa că de câțiva ani, eu (Dinu) și Marlene organizăm în fiecare iarnă 1-2 ieșiri pentru plimbare pe schiuri de tură, numite de francezi „randonnée sur les schi”. Și de fiecare dată participă și tineri CARE NU URCASERĂ NICIODATĂ PE SCHIURI. E firească pentru început folosirea de echipament (clăpari, schiuri, foci, bețe) împrumutate de la firmele indicate de noi.
Recent, în duminica de 8 decembrie, 10 colegi de club ne-au însoțit la o drumeție de 5 ore pe schiuri. Am plecat din Cluj la 830 cu trei mașini. Printre cei 10 „elevi” au fost și trei tineri francezi: Marie, Pauline și Armand - studenți la Facultatea de Medicină a UMF Cluj Napoca. Buni schiori de pârtie, dar pentru prima dată pe schiuri de tură. Am plecat pe schiuri de la Buscat Schi Resort pe drumul spre Muntele Mare până La Poduri și ne-am întors pe culmea Pietrele Mărunte. La Poduri, unde am făcut o pauză de masă la soare, au apărut venind dinspre amonte, veteranii colegi de club Titus și Lucia HEN- care știm că organizează îndrăgite ture de drumeție prin locuri „mai altfel” din Apuseni.
S-a învățat (și s-a exersat) despre poziția walk-schi a clăparilor de tură, despre legăturile de tură deblocate și blocate, despre scărițe/înălțătoare, conversii (întoarceri la urcare), întoarceri de pe loc, ridicarea după cădere. Am discutat și despre necesitatea ca iarna să folosim ca băutură ceai cald din termos, nu apă rece și ca ÎN rucsacul din spinare să încapă hainele ce le dezbrăcăm, să nu le atârnăm inestetic de șolduri sau de rucsac. Am mers și pe drum circulat de unele mașini, și pe „poteci” dinafara lor, și pe zone cu ienuperi descoperiți. Am avut și soare, sub noi „mare de nori”, am avut și ceață. Le-am explicat ce este și când apare white-out-ul.
Pe la sfârșit de februarie - început de martie, când ziua va fi mai lungă și când vom pleca din Cluj mai devreme - vom face o drumeție pe schiuri până dincolo de Muntele Mare, la Refugiul CAR. Va putea veni oricine, nu e tură cu număr limitat. Apropo: pe vârful nordic al Pietrelor Mărunte, de unde urma numai coborâre, cei care au practicat schi de pârtie și-au „descălțat” schiurile de foci, eu - Dinu- și încă patru rămânând cu ele, pentru a nu prinde viteză pe care, cei urcați mai de curând pe schiuri, n-o pot încă „gestiona”. SURPRIZĂ: tocmai urcau ca „pietoni” un grup numeros de colegi de Club în frunte cu Marius Florea, care terminaseră lecția practică de Snow-Safety Ortovox.
Eu i-am prezentat „elevilor mei” spunând: ”sunt colegi de club care nu știu a merge pe schiuri, ci doar pe bocanci” Dar am uitat să le spun că Marius -instructorul acestora- a fost entuziastul și priceputul șef de șantier când - în urmă cu doi ani - s-a ridicat Refugiul CAR de pe Muntele Mare.
Text și foto: Dinu și Marlene MITITEANU
