Făgărașii, mai altfel - editia a 9-a

Relatare ziua 1 - ziua 4, Radu Ioanițescu;

Au trecut 7 ani de la ultima ediție a turei „Făgărașii, mai altfel” a Clubului Alpin Român Filiala Cluj, inițiată de dl. Dinu Mititeanu. Anul acesta organizarea a fost luată în mâinile lui Ovidiu Motioc, cu ajutor pe parte de tehnică alpină din partea lui Serghey Suslov.

Ziua 1: luni

Trupa pornită din Cluj și București s-a reunit luni, la ora 10, la cariera de marmura de pe valea Porumbacului. După aranjarea și cântărirea voluntară a rucsacilor (duelul kilogramelor), am pornit pe traseul TA ce urcă la cab. Negoiu. La cabană era șantier mare, pentru că acoperișul era în proces de schimbare. Am poposit lângă vechea cabană, construită de SKV în anii 1930, unde unii dintre noi au degustat din merindele aflate în rucsaci. Tot acolo avem un dialog cu inimoșii salvamontiști sibieni cărora le spunem planul nostru de tură și ne consultăm cu ei în privința celor mai tehnice sectoare pe care le aveam în plan. Ne continuăm traseul către Piatra Prânzului, unde ajungem ceva mai târziu de prânz, la ora 16:30. Crestele sunt încă învelite de nori, iar urcarea spre Strunga Ciobanului ne apropie din ce în ce mai mult de căciulile pufoase ale muntelui. Ne delectăm cu multe poze faine în strunga pe care o traversăm folosindu-ne de lanțurile amplasate pe stâncă. Străbatem căldarea Ciobanului, iar după ce depășim zona Crestei Fierăstrăului, observăm placuța comemorativă amplasată în memoria alpinistului Zsolt Torok, care s-a stins în anul 2019, în urma unui accident petrecut în acea zonă. De aici nu mai avem mult până la locul în care ne vom amplasa tabăra de corturi pentru următoarele 5 zile – Căldarea de sub Strunga Dracului. Ne alegem tacticos locurile de cort, printre plăcintele de urs, care ne pun un pic pe gânduri când vine vorba de locul unde vom depozita mâncarea peste noapte. Găsim un sistem ingenios de suspendare, care nu a fost deranjat de nici o lighioană pe parcursul celor 5 zile petrecute acolo. Dar cu toții știm că prevenția este cea mai bună metodă de protecție, iar în cazul urșilor mâncarea este elementul principal ce îi atrage către oameni.

Distanța parcursă luni 10.9 km cu 1409D+.

Ziua 2: marți

Ursul nu și-a făcut apariția peste noapte așa că ne putem bucura tihnit de răsăritul peste Piscul Lăițel. Astăzi avem în plan parcurgerea muchiei Sărății, cunoscută și sub denumirea de muchia Tunsului, după vechea denumire a vf. Negoiu. Serghey și Ovi discută despre locul pe unde vom aborda urcarea pe muchie luând în considerare o zonă aflată la nord de Strunga Ciobanului, ce ne va aduce pe vf. La Podeiu. Totul pare suficient de simplu, astfel ne luăm rucsacii mici cu bagaj pentru o zi în spate și ne întoarcem în Căldarea Ciobanului, de unde identificăm urcarea pe vf. La Podeiu, pe un pinten înierbat. La ora 10:20 suntem pe cel mai înalt punct al muchiei, vf. La Podeiu (2408 m), admirând vf. Negoiu, custura Sărății, vf. Șerbota și continuarea muchiei pe care ne vom înșirui mai departe pașii. Urcăm toate vârfurile ce ne ies în cale pentru a parcurge cât mai matematic muchia. În afară de câteva porțiuni de semi-cățărare pe fața sudică a vf. Burianu Mare, nu întâmpinăm segmente tehnice. După vf. Burianu Mic (2306 m), culmea pierde în altitudine, ajungând la 1993 m în vf. Furca Tunsului, de unde se despart două picioare (cel al Sărății și Piscul Tunsului). De aici noi încercăm să ne încadrăm pe piciorul Piscul Tunsului pentru a putea coborî în valea Laita, însă marea de jnepeni pe care o vedem în dreapta noastră nu ne prea îmbie să o abordăm fără urma vreunei poteci. Avem șansa de a ne întâlni cu niște culegători de afine (versanții nordici ai vf. Furca Tunsului erau plini de fructele delicioase), care ne explică în ce direcție avem de mers pentru a nimeri poteca care ocolește jnepenii până pe piciorul Tunsului. Urmând indicațiile lor am găsit repede poteca bine conturată. Ispita afinelor și a zmeurei și-a spus cuvântul și câțiva dintre noi au zăbovit minute bune printre arbuștii roditori. Ne regrupăm în cele din urmă și continuăm coborârea prin pădure. După o curbă de nivel ce înconjoară Piscul Tunsului, decidem să coborâm abrupt către valea Laitei, părăsind poteca bine conturată ce păstra direcția sud. De aici ne așteaptă o coborâre abruptă în serpentine scurte ce ne poartă spre niște coclauri pline cu ferigi, zmeuri și urzici (noroc că nu era nimeni cu pantaloni scurți). Ne luăm porția de bălăureală până să ajungem la cursul sec al pârâului Laita, pe care decidem să îl urmăm prin vadul pietros, deoarece înaintarea era mult mai facilă decât prin bălăriile de pe maluri unde vechea poteca nemarcată ce figurează pe hărți nu este deloc evidentă.

Ne aflăm la o altitudine de 1100 m și, pentru a ajunge înapoi la corturi, ne așteaptă 900 m de urcare. Nu zăbovim prea mult pentru că ceasurile arată ora 17:00. Urmărim albia care se păstrează fără apă aproape pe tot parcusul (doar confluențele cu pâraiele ce vin din versanții abrupți aduc apă în vale, dar și acestea se pierd în adâncurile de sub semeții bolovani). La una dintre aceste confluențe, dibuim o potecă prin vegetație, care pare destul de bine conturată, semn că este folosită cu precădere de animalele din zonă. Aceste semne devin din ce în ce mai dese, confirmate fiind și de prezența excrementelor sau locurilor de odihnă unde iarba a fost tasată sub greutatea celor care s-au așezat acolo. Da, cu siguranță este vorba de prietenul blănos brun, care pare să apară la fiecare pas de după colțul unei stânci. Nu am văzut nimic în afară de urme (doar imaginația bogată ce și-a intrat în drepturi), astfel că părăsim etajul pădurii și continuăm urcarea pe firul sec al văii până când alegem cea mai abordabilă variantă de urcat pragurile căldării Laita. Urcușul anevoios, realizat cu ultimile rezerve de energie ale zilei (cel puțin așa pare), ne aduce în poteca marcată cu CR din apropierea corturilor.

Distanța parcursă marți 18.5 km cu 1591D+.

Ziua 3: miercuri

Ziua a treia ne trezim, ca și până acum, cu un mic strat de brumă așezat pe corturi, semn că temperaturile au coborât aproape de -1 grad celsius și în această noapte. Astăzi vom urca pe vârfurile Cornul Călțunului și Lespezi, vom coborî la Piscul Negru și vom înnopta la Refugiul Bâlea Tunel. Celor care doresc o tură mai lejera după ziua anterioară destul de solicitantă, li se propune o plimbare mai scurtă spre cabana lui Emil, iar restul rămân în planul turei. Până să plecăm de la corturi încă ne gândim dacă vom parcurge sau nu custura stâncoasă dintre Strunga Doamnei și Cornul Călțunului. Avem cu noi corzi, hamuri, căști și elemente de asigurare, pentru tura mai tehnică de a doua zi (Muchia Bâlei și Muchia Laita). Când ajungem în Strunga Doamnei grupul se împarte în două, o parte urmând traseul prin Căldarea Berbecilor, o altă parte încă analizând încă posibilitatea parcurgerii custurii către Cornul Călțunului. După aproximativ 10 minute de dezbatere, decidem că e mai înțelept să nu ne aventurăm (custura este friabilă/expusă și se recomandă alpiniștilor experimentați sau iarna), astfel că ne îndreptăm cu toții către Căldarea Berbecilor.

Din marcajul BA care urcă spre Șăuța Lespezilor se desprinde un vâlcel care urcă mai direct către cele două vârfuri, iar apoi urmând o brână spre stânga ajungem pe vf. Cornul Călțunului (2505 m). Vedem cu ochii noștri banca amplasată acolo cu câteva săptămâni în urmă. Personal eu nu susțin astfel de inițiative, mai ales atunci când nu au nici o justificare logică. De pe vf. Cornul Călțunului ajungem în scurt timp pe vf. Lespezi (2517 m), parcurgând cu atenție în urcare custura matematică care leagă cele doua vârfuri. După o scurtă pauză de batoane și de admirat peisajele cuprinzătoare, coborâm pe Piciorul Lespezilor până la Piscul Negru (1200 m). De aici urmărim valea Paltinul, marcată cu TA, cu intenția de a prinde Piciorul Paltinului de la baza acestuia, imediat ce se deschide zona de gol alpin. Valea este de un pitoresc deosebit, străjuită de turnuri de piatră și de abruptul prag al căldării Paltinului, unde pârâul cu același nume formează o suită de cascade. La bifurcația marcajelor TA cu PA, aproape de confluența Paltinului cu pârâul Călțun, avem un moment de dezbatere, deoarece trecusem de locul în care ar fi trebuit să urcăm versantul vestic al Paltinului. Toată acea zonă era salbatică și neumblată, singura potecă evidentă fiind marcajul TA care urcă la Călțun. Ar fi trebuit să ajungem la ultima cascadă din fundul văii în zona de abrupt, nemarcat pe firul văii, iar de acolo spre culme. Deși era aproape, nu ne întoarcem fiind în ușoara criza de timp, alegem să căutăm marcajul PA care se încăpățânează să traverseze o porțiune de jnepeniș care pare complet neumblată. Răzbatem destul de repede prin jnepeni, după care urcăm un abrupt scoc stâncos, cu urme șterse de marcaj. În cele din urmă dibuim vechile urme de marcaj (care nu a mai fost refăcut probabil de pe vremea lui Decebal), ce ne conduc către căldarea Paltinului, la ramificația cu marcajul CA ce vine de la Lacul Călțun. De aici decidem să urcăm în culmea Paltinului și să lăsăm pe altă dată parcurgerea integrală a Piciorului Paltinului. Ajunși în Șaua Paltinului observăm că plafonul de nori a coborât pâna în zona de 2200 m cu tendință descendentă iar bucla superioară a Piscului Paltinului pe care o aveam în plan (Piscul Paltinului, Culmea Pisica și tăurile din Căldărușa Lungă) erau cuprinse într-o ceață deasă. Hotărâm să coborâm din Șaua Paltinului pe marcaj, în jurul orei 19:00 ajungând la Refugiu, unde suntem așteptați cu masă caldă, duș fierbinte, voie bună și poveștile colegilor care ajunseseră înaintea noastră acolo pe traseul direct marcat BR dinspre Lacul Călțun, apoi coborâre pe TR.

Distanța parcursă miercuri 17.6 km cu 1713+.

Ziua 4: joi

Se anunță ziua cea mai tehnică de până acum. Ne luam la revedere de la Emil (cabanierul de la Bâlea Tunel), traversăm tunelul și ne îndreptăm spre Curmătura Bâlei (2210 m). Aici grupul se împarte în două. O parte decid să coboare spre Lacul Doamnele, apoi să urce către Călțun. Restul, ne echipăm cu hamuri, căști, anouri și carabiniere, ne legăm în coardă în 3 echipe de câte 3 și începem ascensiunea pe Muchia Bâlii. Traseul alpin este provocator, dar frumos. Asigurăm acolo unde terenul o impune și parcurgem zona de creastă, trecem de Piscul Bâlei si mergem pana aproape de Vf Lespezilor de unde incepe o zona cu jnepeniș pe muchie. Vârful de 2195 m formează către vest un contrafort puternic care închide circul glaciar Doamnele. Ne folosim de acest picior pentru a coborî către lac, iar după ce ne aprovizionăm cu apă urcăm în Curmătura Văroasă (2039 m) a muchiei Laita. De aici ne îndreptăm pe culmea ce urcă pronunțat peste vf. La Pârâul Purcarului (2158 m) spre un umăr de piatră unde avem de străbătut o custură expusă. Ne echipăm din nou cu hamuri și căști, lonje și carabiniere și traversăm pe rând segmentul tehnic, asigurat de către Serghey cu o balustradă formată dintr-o lungime de coardă. De aici ajungem imediat pe vf. Laita (2397 m), satisfăcuți de parcurgerile celor două segmente de muchii nordice.

De pe vf. Laita ne îndreptăm către șaua Lăițelului, unde întâlnim traseul marcat BR al crestei principale Făgărășene. Urcăm Lăițelul, cu ale sale frumoase priveliști la ora de aur și de acolo, fără să zăbovim prea mult, ajungem la Lacul Călțun, apoi prin Portița Călțunului coborâm înapoi la tabăra de corturi. Aici îi reîntâlnim pe colegii noștri care ne povestesc că din Valea Doamnele au urcat și ei pe vf. Laita, direct pe piciorul care coboară în căldare – o abordare foarte interesantă, ce a evitat zona expusă a custurii pe care noi o traversasem asigurați.

Distanța parcursă joi 13.3 km cu 1222D+.

Relatare ziua 5 - ziua 7, Ovidiu Motioc;

Ziua 5, vineri

Radu se retrage spre poale datorită unor obligații profesionale, schimbăm povestitorul pentru ultimele zile rămase, mai departe vă relatează Ovidiu.

După cele patru zile în care am parcurs muchiile și custurile planificate vine momentul să ne mutăm spre vest, strângem corturile din Căldarea de la Strunga Dracului și începem urcarea spre Vf Negoiu prin Strunga Doamnei. Având de împachetat lucrurile în rucsaci plecăm la ora 8:30 cu bagajul mare, spre deosebire de zilele anterioare când startul fusese dat la ora 8:00, traseul propus în această zi fiind mai scurt, fără a părăsi marcajele turistice. Ne facem poftă de mâncare până pe Vf Negoiu iar pe vârf facem prima pauză pentru micul dejun. Ajungem apoi spre cea mai fascinantă porțiune a zilei pentru cei prezenți, parcurgerea Custurii Sărății cu bagajul mare, de la est la vest, solicitantă fizic în contextul unor bagaje ceva mai grele, întrucât aveam și echipament tehnic în dotare. La sosirea pe Vf Șerbota efortul era resimțit în brațe și picioare iar sosirea era animată de doi tineri maghiari simpatici care erau uimiți de performanțele de care erau capabile fetele din grupul nostru.  După ce ne regrupăm pe Vf Șerbota hotărâm să coborâm în Șaua Șerbotei unde facem pauza mare pt masă. Continuăm apoi cu Vf Mâzgavu iar în Șaua Scării cotim spre nord și începem coborârea spre Șaua Puha. Din șa coborâm în Căldarea Puha, o găsim superbă, blândă, deschisă, liniștită. Mergem puțin prin căldare până la izvorul Porumbăcelului unde alegem fără prea multă ezitare un fain platou pentru tabără, situat chiar lângă izvoarele Porumbăcelului.

Aveam să petrecem o după amiză superbă în noua tabără din Căldarea Puha. Vinerea seară așteptăm încă trei colegi pentru ultimele custuri din programul turei, Tibi, Cătălina și Răzvan. Tibi și Cătălina nu mai ajung astfel că pe înserate apare Răzvan, aducând cu el și mai mult entuziasm. Avem un asfințit superb, colorat cu mulți nori în flăcări.

Am parcurs cu bagajele mari circa 9 km, traseu dificil și accidentat cu diferență pozitivă 800 m.

Ziua 6, sâmbătă

Ne reluăm programul matinal de trezire, la ora 8:00 pornim în una dintre cele mai așteptate zile ale turei care propunea custurile Ciortea și Boia. Sofia, Georgina și Alexandra hotărăsc să facă o tură mai scurtă și rămân la corturi încă puțin. Serghei ne amintește despre setul de echipament tehnic pe care trebuie să îl avem în posesie apoi pornim cu bagaj de o zi spre Șaua Puha cu gândul de a urca apoi Vf Scara. După ce salutăm Scara urmează o primă cățărare de încălzire, părăsim marcajul și urcăm pe Vf Gârbova. Din Curmătura de Vest a Gârbovei prindem marcajul BR și coborâm la Lacul Avrig unde facem un popas pentru micul dejun. Urcăm pe marcaj până în Portița Avrigului apoi începem incursiunea nemarcată în una dintre cele mai sălbatice și frumoase locuri din zona alpină a Făgărașilor. Serghei preia din nou conducerea turei în palierele tehnice, merge deschizător prospectând cu atenție fiecare sector care urmează a fi parcurs de grup, încercâd a ține pe cât posibil linia matematică a custurilor iar unde situația o cerea se asigurau participanții pentru a fi trecute în siguranță toate pasajele tehnice mai expuse. Grupul era supravegheat cu atenție din spate de Răzvan Potîng, astfel că sentimentul participanților era plăcut într-un mediu sigur. Cățărăm la liber Turnu Lacului apoi începem urcarea pe Custura Ciortea. Grozav, am primit ceea ce așteptam, cocoață pe săturate fără a ne expune riscurilor, fiind asigurați în două locuri. Odată ajunși pe Vf Ciortea Vest mai ciugulim câte ceva  apoi ne adunăm la o poză de vârf. Le prezint colegilor apoi împrejurimile, căldări, văi, vârfuri, culmi și bineințeles traseul propus și variantele de scurtare a acestuia în funcție de timpul ce îl aveam la dispoziție și preferințele fiecăruia. După ce parcurgem “puntea” care leagă Vf Ciortea Vest de Ciortea Est ajungem pe cel din est. De acolo se deschideau vederi superbe asupra peretelui și custurii Boia. Ne splităm din nou, șapte declanșăm “atacul” custurii Boia în timp ce Mihai, Cezar și Răzvan Samoilă pornesc spre vale de pe Ciortea Est. Cezar și Mihai ne fac o surpriză plăcută, ne anunță că vor face o coborâre la Cabana Bărcaciu pentru ceva provizii și resurse de hidratare pentru grup pentru ultima seară ce aveam să o petrecem în tabăra din Căldarea Puha.

Ajunși la baza peretelui Boia constatăm că acesta nu arată așa de rău cum părea de la distanță, putea fi urcat la liber prin ocolirea prin stânga, pe brâne înierbate, a unor porțiuni de cățărare cu surplombe. Serghei o ia înainte și evident că încercăm să ținem pe cât posibil linia matematică a custurii chiar dacă aceasta presupunea să cățărăm, ne arunca coarda la porțiunile mai expuse sau friabile și reușim să urcăm custura fără prea multe dificultăți și cu multă distracție. Pe Vf Boia facem pauza mare de masă apoi constatăm că am fost bine furați de peisaj în această zi, și pe bună dreptate! Nu ai cum trece în viteză cu un grup numeros astfel de porțiuni de o frumusețe ieșită din comun. Înșiruirea de vârfuri La Piatra Tăiată, Grohotișului, Ciortea Vest, Ciortea Est, Boia reprezintă una din cele mai faine combinații din Făgărași.

Planul turei era să coborâm de pe Vf Boia pe Mâzgavu apoi pe Vf Pietriceaua, de pe piciorul căruia ar fi trebuit să prindem poteca ciobănească care ne purta pe curba de nivel prin Căldarea Văii Grohotișului până în Șaua Galbena. De acolo urcare pe culmea Grohotișului până pe Vf La Piatra Tăiată și parcurgerea porțiunii Grogotișului- Ciortea Vest- Ciortea Est. Îmi dau seama că asta ar fi presupus să ajungem la frontale în tabăra de bază și scurtăm, ne retragem în Căldarea Grohotișului deasupra izvoarelor de sub Boia. De acolo urcăm pieptiș în șaua care desparte Boia de Ciortea Est și apoi prindem curba de nivel până în potecă. Ajungem la lumina zilei în Căldarea Puha unde le găsim pe fete împreună cu Răzvan Samoilă. Pe înserate ajunge și Cezar cu Mihai de la Bărcaciu încărcați cu una-alta prin rucsaci. Ne petrecem o ultimă seară faină în creasta Făgărașului la peste 2000 m altitudine. Am parcurs un traseu tehnic care insumeaza 13,91 km cu diferenta pozitiva 1298 m.

 Ziua 7, duminică

În ultima zi trezirea a fost la liber, ne propusesem să o luăm la vale până la 10:00. Planul era să coborâm la mașini pe marcaj prin Căldarea Șerbotei, iar precum scris așa și făcut. În 3-4 ore ajungem la mașini pe Râul Mare al Porumbacului iar apoi ne oprim la Popasul Avrig la o ciorbă, papanași sau alte cele ce am găsit prin meniul bogat al hanului. Am parcurs circa 9.56 km cu urcare de 202 m (Șaua Puha și Cabana Negoiu).

GPS-ul a înregistrat în cele șapte zile o distanță totală parcursă de circa 92,77 Km cu o diferență pozitivă de nivel de 8311 m, timp în care am rămas aproape integral la o altitudine de peste 2000 m. 

În loc de concluzii vă scriu doar că am primit munte pe săturate, o săptămână mai altfel prin acești munți cu climă aspră și aspect zimțat impunător. Cei mai alpini, mai puțin orizontali, cei mai glaciați, cei mai semeți și înalți din România. O întâlnire cu emoții aparte în care am parcurs o multitudine de creste, muchii și custuri în afara marcajelor precum și văi sălbatice mai puțin umblate. Vremea perfectă ziua și aspră noaptea în compania plăcută a colegilor de club. Programul liber pentru participanți, fiecare a primit opțiuni de a scurta sau omite anumite porțiuni astfel încât să rămană în zona de confort fizic și emoțional. Abia aștept continuarea!

Nu vă ascund că am început să facem planurile pentru ediția de la anu, “Făgărașii, mai altfel” va continua, vom lua la rând custurile nordice (Muchia Buteanu, Muchia Albota, Creasta Arpășel-Vârtopel) dar și culmi sudice mai blânde (Muntele Buda, Muntele Piscul Negru, Piscul Paltinului- integral) și altele despre care voi scrie la momentul potrivit. Vom organiza câteva ieșiri tehnice în cheile de lângă Cluj împreună cu coordonatorii tehnici și participanții înscriși pentru a pregăti și repeta toate tehnicile de bază necesare pentru parcurgerea în siguranță a traseelor alpine planificate.

Mulțumesc tuturor celor prezenți în tură, pe care îi înșirui mai jos, în ordinea înscrierilor din tabel: Ovidiu Motioc, Serghei Suslov, Raluca Motioc, Răzvan Potîng, Sofia Demergian, Georgina Boita, Mihai Olenici, Cezar Partheniu, Ioana Bunea, Nandor Penzes, Alexandra Vasilache, Ramona Căbulea, Radu Ioanițescu, Ștefania Popa, Teodora Vremera și Răzvan Samoilă cu mulțumiri speciale pentru ajutor și suport tehnic pentru colegii de Club:

-Serghei Suslov (Salvamont Salvaspeo Mureș) coord tehnic

-Răzvan Potîng (Salvamont Salvaspeo Cluj)

-Radu Ionițescu (curajos cap de coardă pe Muchia Bâlei)

galeria foto: https://photos.app.goo.gl/yBrMAvpwzWAWpJty5

Vă așteptăm cu drag la anu cu ediția a 10-a.

Ovidiu Motioc și Radu Ioanițescu