Dunărea între Cazane și Trescovăț, FLEXTAIL

Am mers pe culmi montane, urmărind Dunărea pe o distanță de 40 km, în cea mai prăpăstioasă porțiune din Clisura Dunării, în locul unde aceasta se întâlnește cu munții. Clisura Dunării cuprinde cel mai lung şi mai frumos defileu din Europa, avand o lungime totala de 135 km, de la Baziaş şi până la barajul Lacului de acumulare Porţile de Fier I, construit în perioada 1964-1971. Intrată pe teritoriul României, Dunărea se apropie de destinația finală, de vărsarea ei în Marea-Neagră, după ce îşi adună apele din 6 ţări, Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia şi Serbia şi trece prin 4 capitale, Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad.

Dunărea a reprezentat o cale de transport şi de comerţ încă din paleolitic, zona Cazanelor și Porțile de Fier fiind o barieră pentru navigația pe Dunăre în România. Mulţi  navigatori curajoşi au pierit încercând să străbată acest coridor periculos, sfârșind în apele repezi și învolburate din care ieșeau din adancuri țancuri și stânci. Porțile de Fier, Danje Djerdap în sârbă, reprezenta locul în care marele fluviu este îmbrățișat de munți, Carpații pe malul româneasc și Balcanii pe cel sârbesc.

Apele fluviului au săpat în granit şi calcar acest spectaculos defileu cu sectoare înguste care se succed. După localitatea Coronini, malurile fluviului se apropie foarte mult, la 500 m, iar pereţii stancoși se ridică la peste 100 m. În dreptul Munţilor Almăjului, în apropierea localităţii Dubova, sunt Cazanele Mari pe o lungime de 3,8 km, unde lăţimea Dunării ajunge la 200-250 m, iar pereţii ce o străjuiesc depăşesc 200 m în înălţime. După Golful Dubova, Dunărea curge prin Cazanele Mici pe o lungime de 3,6 km, unde malurile se apropie la 150 m.

Astăzi „porțile ucigașe” sunt paşnice. Sutele de stânci printre care șerpuia Dunărea zac acum cuminţi sub lacul de acumulare creat de barajul Hidrocentralei Porţile de Fier I. Acum fluviul curge lin, fiind navigat de sute de vapoare care pot ajunge acum pâna în Marea Neagră. La apariția lacului de acumulare numeroase localităti au fost inundate, populația fiind mutată. Legendara insulă Ada Kaleh, Svinița, Oravița, Ieselnița, Dubova și alte asezări de pe cursul Cazanelor au cunoscut tragedia strămutării, pentru a face loc lacului și barajului de la Porțile de Fier I.

Dunărea la Cazane nu mai este spaima navigatorilor din trecut, sălbaticul fluviu care întâlnea munții astăzi curge leneș. Este locul în care am ales să planific prima tură mai lungă din sezonul cald, porțiunea situată în M-ții Almăjului, aproape de marele V de la Svinița, de la Cazane și Porțile de Fier, până la Muntele Trescovăț. În cinci zile de mers au fost parcurși în zig-zag pe culmi panoramice mai bine de 100 Km, ceva peste 6000 m diferență de nivel pozitivă. Pentru a lega acest traseu este necesară parcurgerea cu corturile, o bună optimizare a traseului și a resurselor. Răsplata va fi întotdeauna mult peste nivelul așteptărilor, indiferent de sezon.

Pe de o parte sunt vederile unice asupra Dunării înghesuite între stânci, vazută din sute de unghiuri fascinante, apoi peisajul rural de pe culmi. Culmi blânde presărate cu colibe prin poieni. Dealuri stâncoase cu rezervații naturale, cu pădurile seculare protejate, cu soiuri de plante, viețuitoare și păsări unice în lume. Sunt puternice influențe mediteraneene, cu tufărișuri și vegetație specifică rară, liliac de Banat, iedera mare, tei pucios sau mojdrean, teiul argintiu, vișinul și alunul turcesc sau livezile de smochini din Svinița. Sunt des răspândite țestoasele, vipera cu corn, rădașca sau croitorul. Regiunea este multiculturală, având la bază în mare parte comunități de sârbi, cehi și români. 

Traseul parcurs de noi este situat în perimetrul Parcului Natural Porțile de Fier, aproape de frontiera cu sârbii. Am fost plăcut impresionați de vigilența poliției de frontieră cărora le-am povestit planul nostru de tură. A inclus în cea mai mare parte zone care NU au fost expuse turismului de masă și ne dorim să rămână așa în continuare, motiv pentru care descrierea traseului va fi destul de succintă, nu vom publica track-urile. Am ajuns și în pucte vizitate intesiv în zonă, cum ar fi circuitele de pe Ciucaru Mare și Ciucaru Mic, Peștera Ponicova sau Multele Trescovăț. Am mers pe vechi drumuri care legau poienile cu colibe pe culmi sau pe trasee amenajate, întâlnind zone de protecție integrală, salutăm, se impunea acest lucru. Am campat în regim de bivuac, pe proprietăți private, doar pentru somn, cu impact minim asupra mediului, fără a intra în conflict cu un posibil regulament al Parcului.

Ne-am reunit în seara zilei de vineri, drumul din Cluj fiind destul de lung, în jur de 5 ore de condus. Am campat vineri lângă mașini, la marginea satului, la Ponicova lângă Valea Morilor. Acolo au fost puse la dispoziția participanților pompele reîncărcabile Flextail, avea să înceapă joaca de seară cu umflatul salteluțelor. Flextail România a fost partenerul care a sprijinit această activitate. 

Ziua 1, Sâmbătă

Prima zi a fost “de încălzire”, am urmat un traseu cu bagaje de o zi în zona Cazanelor Mici și Cazanelor Mari. La locul de campare am lăsat o mașina pentru șoferi, cu resul ne-am deplasat la capătul Golfului Dobova, la intrarea în Cazanele Mici. De acolo începea traseul de urcare pe platoul dominat de Vf. Ciucaru Mic, în locul în care se închide strâmtoarea Cazanelor Mici. Am mers în punctele de belvedere, de acolo se deschideau vederi panoramice asupra Cazanelor Mici, Golful Duvova, Comuna Dubova și Cazanele Mari. A urmat apoi un traseu împădurit pe culme, ieșind din când în când prin poieni cu vederi la Dunăre, de la Dosu Mare și Dealul Bucur apoi am coborât în Dubova pe piciorul golaș Pe Deal. În Dubova am urmat promenada de pe buza golfului, întâlnind atât construcții vechi, dinaintea marii inundări din anii ’70, dar și construcții mai noi. O parte din vechea comună Dubova stă scufundată în adâncurile noului golf. La capătul golfului prindem valea Ogașul Mare de pe care urcăm pe platoul Ciucarului Mare, pe o potecă a localnicilor. Pe platou ținem traseul marcat, în circuit, acesta ne plimbă prin zeci de puncte panoramice care deschid vederi asupra Cazanelor și Golfului Dubova. Coborâm apoi pe marcaj la Ponicova, vizităm Peștera Ponicova și ne încheiem traseul în apropiere, la corturi. Șoferii merg cu mașina din camp și recupereză restul mașinilor rămase la intrarea în traseul inceput dimineață. Încă din prima zi ne-am bucurat de prezența țestoaselor leneșe, răspândite prin această zonă cu un climat favorabil pentru ele. 

Sâmbătă a fost parcursă o distanță totală de circa 22 Km cu diferență pozitivă de nivel de 1126 m.

Ziua 2, Duminică

Din ziua 2 începea tura cu bagajele mari, pe durata a patru zile. Ducem mașinile în amonte pe Dunăre circa 32 km, pentru a le găsi la finish miercuri seara, la coborârea de pe muntele Trescovăț. Obiectivele principale de duminică erau poienile cu colibe de pe culmi iar la final camparea deasupra Dunării, pe culmea Rudina Înaltă, cel mai spectaculos punct de belvedere din această zonă.

De la Ponicova începem urcarea spre Poiana Certea pe piciorul estic. Găsim zona sălbăticită, pe ici colo zărindu-se încă urme ale fostului drum de căruță. Găsim colibele din poiană părăsite, nu pare să mai fie activitate de vară acolo. Continuăm apoi cu Poiana Zberg, dăm și acolo de colibe părăsite sau chiar prăbușite, mai puțin una, găsim ultimul locuitor de vara al acestor culmi, Nicolae Gogan, zis Goga. Lângă coliba lui Goga facem pauza de masă. Ne povestește despre aceste locuri, aflăm unde era fântâna. Goga căuta client să își vândă ultima vacă rămasă, vroia să se retragă la casa din sat, soția lui era grav bolnavă iar singur nu mai dorea să continue… Intrăm apoi în zone împădurite pe Dealul Lung și Culmea Cameicica după care ne transferăm pe următoarea culme, Cioaca Vizurini. De acolo coborâm la colibele de la Scorușu, părasite, în stare avansată de degradare. Eram aproape de Rudina, destinația finală a zilei. Instalăm corturile apoi facem un “commando” care pleacă după apă. Încercăm la izvoarele Ogașului Gârbovița pe care îl găsim aproape secat după care ne mutăm pe partea opusă a Scorușului, la Ogașul Codicel, acesta avea un debit mai bun. În tabară filtrăm totuși apa cu filtrul lui Octavian, foarte util în zone cu surse de apă îndoielnice sau în perioade secetoase.

Se vedea frumos Dunărea de pe Rudina Înaltă, am prins momente faine cu vreme bună atât la asfințit cât și la răsărit.

Am parcurs Duminică 18 Km cu 973 D+

Ziua 3, Luni

Urma o zi pe culmi golașe, cu puține zone împădurite, aveam destinație finală platoul Znamana. Revenim de pe Rudina pe la colibele de la Scorușu apoi urcăm pe platoul din Poiana Streneac. Trecem Valea Lubotina (reaprovizionăm cu apă) apoi trecem pe următoarea culme, urcăm pe Cracul Știrbei. Din vale se lipește de noi o cațelușă de circa un an care avea să ne însoțească până la finalul turei. Ținem apoi culmea până pe Vf. Znamana, situat la 809 m altitudine, era cel mai înalt vârf pe care aveam să poposim în tură, în punctul cel mai îndepărtat de Dunăre. Locul este de o frumusețe rară, aveam vederi ample asupra împrejurimilor. În apropierea vârfului sunt cateva colibe. Campăm lângă una dintre ele, avea o vatră de foc amenajată. Inițial rămăsesem cu ideea ca acolo este un refugiu amenajat de către localnicii din Eibenthal, dar aflasem ulterior ca era de fapt o proprietate privată. Locul era situat lângă izvoarele de sub Znamana. Am prins și aici un asfințit fain. Amatorii de foc au adus lemne din pădure iar răsăritul a fost magic.

Până pe Znamana am parcurs circa 17 km cu 1010 D+, a fost ziua cea mai lejeră.

Ziua 4, Marți

Marți pornim din nou spre Dunăre, era ziua în care treceam prin frumosul sat Eibenthal, iar destinația finală erau poienile de sub stâncile de la Cioaca Borii.

De pe Znamana ajungem în Eibenthal pe culmea panoramică formată de Vf Pripor și Poiana Udriște. Satul Eibenthal este perla comunităților de cehi din România. El s-a înființat în anul 1827, în timpul celui de-al doilea val de colonizări cu cehi, avea ca scop colonizarea zonei de frontieră a Imperiul Austro-Ungar, din rațiuni militare. Este un sat format pe o singură uliță de-a lungul Văii Tisavișa, între culmile abrupte. Am vizitat satul apoi am făcut un popas la restaurant. Aici am făcut cunoștință cu gastronomia ceha. Din Eibenthal am continuat spre stâncile de la Cioaca Borii, prin Poiana Lomuri și pe la colibele de sub Cioaca Spărtură. Aici îl întâlnim pe badea Gheorghe, al doilea localnic întalnit de noi care încă mai urca pe munte la colibe. Avea vreo 30 de oi pe care le ducea la pașunat prin poiană. Ne dă indicații unde găsim izvorul de deasupra Văii Lut. Ne alimentăm cu apă și începem urcarea pe frumoasele culmi cu vederi spre stâncile de la Cioaca Borii. Pe culme se deschideau din nou vederi de o frumusețe rară, erau o mulțime de colibe parasite, toate orientate cu vedere spre Dunare, am găsit un adevarat muzeu etnografic cum mai rar am văzut prin munți. De sus se zărea Donji Milanovac în Serbia, eram deasupra Ruinelor Cetății Trikule. Mergem pe vechiul drum din colibă în colibă până ajungem la ultimele lângă Dunăre. Acesta era locul pentru noi! Aici găsim o mica platformă panoramică lângă ultimul grup de colibe, lângă casa fostului potcovar, lângă țarcul de potcovit boi, loc ideal în care să ne montăm corturile. Vedeam Dunărea ca-n palmă dar vedeam și ploaia din Balcani care părea că vrea să vină puțin și pe la noi. Ploaia nu vine, am avut vreme bună toată tura. Pe măsură ce se lasă întunericul, începea spectacolul luminilor oglindite în Dunăre din Donji Milanovac, de la sârbi. Pentru a întregi spectacolul ne aprindem frontalele în corturi apoi rămânem pe afară până ne prinde moțăiala.

Am parcurs marți 24 Km cu 1067 D+

Ziua 5, Miercuri

Eram în ultima zi, mai aveam pe listă ultimele obiective ale turei.

Începem cu stâncile de la Cioaca Borii după care continuăm pe culmea formata de-a lungul Dunării, deasupra Sviniței. Trecem prin Poaina Boșilita apoi urmăm Dealul Gredița, găsim câteva colibe locuite temporar. De la una dintre ele procurăm apă. Urmează Vârful Cuculova, urmăm un traseu dus întors, fără bagaje. Acesta este vârful cel mai spectaculos de la baza “marelui V”, este punctul în care poți zări Dunărea de ambele părți ale V-ului. Este o superbă pădure de liliac de Banat, chiar pe varf. “Tinerii” se urcă pe borna de beton de pe vârf apoi continuăm. Scurtăm puțin până în satul Baia Nouă. Satul este rămășița fostei colonii miniere de exploatare a huilei, acolo munceau în vremurile “bune” peste 1000 de oameni. Acum a ramas un sat atipic, cu casele asemănătoare(unele identice). Satul mai are acum în jur de 200 de locuitori. Vizităm ruinele uneia dintre minele de huilă apoi continuăm pe Dealul Vânăt. Mergem prin poieni cu colibe și prin canion, într-un final urcând pe Vf Trescovăț, frumosul pisc stâncos care domina această zonă. Deși admirasem Dunărea din sute de unghiuri, suntem surprinși din nou de vederi impresionante, până în depărtare. Începem coborârea finală spre mașini, se apropia asfințitul, mai aveam în jur de 3 km.

Am parcurs miercuri spre 30 km cu 1986 D+

Au fost parcurși în cinci zile în jur de 110 km cu diferență totală de 6.162 m, după datele din ceas. Am fost conectați permanent cu peisajul și biodiversitatea incredibilă din zonă. Pompele Flextail s-au dovedit a fi utile și cu o autonomie excelentă. Pompele au reușit peste 20 de umflări pentru o încărcare, chiar dacă nu a fost făcută o potrivire “din prima” cu adaptoarele, deci am umflat și în gol. O pompă personală probabil ca va duce peste 30 de umflări cu o încărcare a acumulatorului. Modelul testat de noi, un Flextail TINY PUMP 2X, cântărește sub 100 gr plus că are posibilitatea de a fi folosită și pentru iluminat. Se califică la ture de orice tip și a devenit una dintre piesele standard din setul meu de echipament outdoor.

Au fost 17 participanți în 12 corturi, dintre care 14 integraliști. Mi-au fost depașite toate așteptările pe care le aveam de la această tură, vom continua explorarea culmilor cu vedere spre Dunăre, vor urma noi ture de primavară/toamnă.

Mulțumesc tuturor participanților pentru compania plăcută, a fost un grup fain și compact. Mulțumesc Flextail România pentru sprijin.

Selecția foto: https://photos.app.goo.gl/zrvZW3J9Np3MVXVD8

Să ne vedem sănătoși pe munte!

Ovidiu Motioc