17 Aug2023

Parcurgerea Meridionalilor - part I

Coni B.
Parcurgerea Meridionalilor - part I

Ideea : în vara anului 2022 împreună cu 3 colegi de club (Vladi, Kia, Paula) ne propunem sa parcurgem creasta Făgăraș în 4 zile, cu rucsac în spate, în regim autonom.
Cu fiecare zi care trecea ne intram tot mai bine în formă, așa că la finalul turei, a venit întrebarea firească, care vor fi următoarele proiecte.
În toamna a urmat o ieșire la cățărat în Balcani cu colegii de club, și la o poveste, Cătă îmi zice de The Peaks of the Balkans Trail, un circuit de 10 zile și 200 km. Dacă tot ne antrenam în Balcani de ce să nu încercăm o provocare și la noi, așa că mi am amintit de articolul domnului Dinu Mititeanu în care descria parcurgerea Meridionalilor de la Herculane la Bușteni în 19 zile și peste 340 km.
Ușor ușor se conturează planul de drumeție pentru 2023. Plan avem, așa că dau un anunț pe grup să găsesc și alți temerari și începem pregătirea specifică: ture pe munte, ture de Ski de primăvară cu Ski ul în spate, ture pe creste sau custuri și alergare în parcurile orașului. Merge bine antrenamentul când ai un scop :) 

Echipa : răspund provocării doi colegi : Valentin Stăncescu și Alexandra Faur. Alegem perioada de desfășurare (greu nu a fost, doi fiind în concediu fără plată și unul în șomaj așa că putem jongla cu datele) pentru final de august, sperând la vreme stabilă, nu prea călduroasă și cu puține ploi. În mare prognoza a fost conform așteptării.

Traseul : în mare am urmărit traseul realizat de Dinu Mititeanu și de Florin Bâscu, banda roșie cu mici variații. Câteva sectoare le am parcurs cu mașina.

Prima etapă. Herculane - Munții Cernei - Godeanu - Retezatul Mic - Retezat - Tulișa. 6 zile.

Vineri, în 11 August ne întâlnim la Herculane cei trei protagoniști veniți din trei direcți (Galați, Cluj, Arad) cu trei mijloace de transport diferite (tren, bus, bla bla). E prima tură în această formulă. 

Sâmbătă după micul dejun specific, și cât se poate de balcanic, burek, ne pornim din stațiune spre platoul Coronini și creasta principală a Munților Cernei.
Prima parte este puțin umblată așa că înaintăm mai greu printre tufe de mure, măceșe sau iarbă neumblată dar ne delectăm cu priveliștea spre abruptul Munților Mehedinți.  
Facem o pauză mai lungă în Poiana Lungă să luăm masa de prânz și să luăm apă, de multe ore eram fără apă, izvorul Elisabeta fiind secat. Pauza ne înviorează așa că mai continuăm spre Zascol, o Piatra Craiului în miniatură de unde admirăm apusul, și ajungem la frontală la locul de cort de lângă izvorul din șaua Prislop. Încercăm să rezistam cât mai mult la ploaia de stele, dar în scurt timp adormim, a fost o zi lungă.

A doua zi continuăm spre partea înaltă a muntelui și vedem tot mai aproape Godeanu. Întâlnim ciobani, povestim cu ei, aflăm unde mai sunt izvoare și care au apa mai bună. În zona vârfului Babei ne ajunge din urmă un ceh, Ondra. Știa munții mai bine ca noi și probabil ca mulți drumeți de la noi, mergând pe multe nemarcate din Godeanu, Țarcu sau Cernei.

Călătorește light și repede, in loc de cort are o prelată. După 15 ani de vizite regulate la noi știe și puțină română. Mică paranteză, în cele șase zile ale primei etape am întâlnit încă un ceh și doua grupe de romani (un călător solitar și o familie), în rest doar ciobani și afinari; sălbatici și puțin umblați acești munți. Punem cortul înainte de vârful Olanelor unde știam că avem izvor.

Începând din ziua a treia ajung "acasă" în Godeanu, munți străbătuți în 2018 pentru harta editurii Munții Noștri așa că de multe ori am sentimentul de deja vu. Devine mai alpin caracterul turei, avem căldări și lacuri glaciare dar și văi adânci săpate de ghețari.
Punem cortul după vârful Galbena, iar în Portiță avem izvor. Ale acuză probleme la un genunchi, care par să se acutizeze așa că ne gândim la un plan să o coborâm la civilizație de unde să ia o ocazie. Planul final a fost să coborâm la Buta de unde sunt șanse mari să ia ocazie, și așa a și fost, Cristi, cabanierul coborând în Vale a doua zi dimineața. La fix.

Profităm și noi de duș cina și mic dejun, a prins bine detour ul și pentru noi, mai ales că la Piatra Iorgovanului am stat 2h așteptând să treacă reprizele de ploaie. Seara dinainte vorbim cu doi ciobani de la Pianu, din Alba care erau cu sterpele (oile cu miei sau cele fără lapte) în zona Drăgșanu, munte al pienarilor de sute de ani.

Povestim despre transhumanța din Alba până pe aceste meleaguri dar și de drumuri mai lungi spre Carei sau spre Arad(o lună mergeau cu oile). Moș Ion de 70 de ani își amintește și de poveștile bătrânilor cu transhumanta în Bărăgan.
In ziua a cincea, de la Buta urcăm spre Custura pe o ploaie măruntă și ceață.

Din când în când vedem și Peleaga sau Păpușa. Tulișa nu se lasă ușor cucerită, avem un sector lung de lespezi în zona Văcarea și pădure doborâtă la Pilugu. Ajungem mai repede în Curmatura Tulișei și sperăm să mâncăm afară dar o altă repriză de ploaie încheie ziua 5 tot la cort cu cel puțin 7 reprize de ploida dar din fericire slabe cantitativ. Profităm de net să ascultăm muzica și să vedem un film. Avantajele tehnologiei în vârf de munte.

Ultima zi a etapei a fost de relaxare, avem de coborât până în Uricani de unde luam cursa spre Petroșani. Aici luam un sandwich de la iva, facem cumpărăturile de la Lidl și mâncăm și la Keops.
Reîncărcam bateriile și la propriu și la figurat. Prindem o ocazie până la îmbarcare la tele scaunul vechi. Noi speram să prindem ocazie până sus în Stațiunea Parâng dar cum nu a fost cazul ducem o "luptă dreaptă" cu un pepene roșu dar nu reușim să mâncăm mai mult de jumătate. Ce a rămas luăm la pachet și "ii dăm la deal" spre Stațiunea Parâng.

Aici ne facem animal de companie un vițel pierdut de cireadă pe care îl predăm proprietarului. Ne cazam la vila Parâng. Urmează etapa a doua Parâng și Lotrului.

Mulțumim sponsorilor :
Alpin Expe (Adventure food)
Farmec
Munţii Noştri 
Produse lactate Torockoi 
Shoseta 
Merinito 
Pensiunea Cehov
CAR Cluj 

Urmează și alte etape. Mai avem km de parcurs :)
PS: la final va urma și postarea cu "aroganța" (City break-ul) de la început Aradul și cea de final, Bucureștiul. Poate poate ajung și la mare.

Relatare: Lucian Crișan