Drumeție pe Via Transilvanica (10-11.05.2024)

Cum era în program, joi seara ne întâlnim în Lunca Ilvei la pensiunea Rustica (La Avram) patru colegi de tură, Ana Dobarta si Cezar Partheniu (CAR), Alexandra și Ioana (non-CAR). Povestim un pic despre traseu și câte ceva cu gazda care ne servește cu câte un păhărel și la solicitarea mea și un mic platou și ne retragem în camere pentru odihnă. Vineri dimineață la 8.00 suntem la micul dejun și la 9.00 pornim la drum. Conform programului urmăm varianta B a Viei Transilvanica, adică urcarea pe dealul Frâu și apoi coborârea prin poiana lui Gălan spre Pârâul lui Gălan. Pe prima parte de asfalt ne intersectăm cu o bunică ce își ducea nepoatele îmbrăcate în costum tradițional la biserică. Bucurie pentru toți! Ieșim din asfalt pe drumul de pământ și urcăm pe ceea ce era descris ca fiind un urcuș greu. Tot povestind una-alta abia ne dăm seama când ajungem la zona golașă a dealului Frâu. Bucurie mare pentru vizibilitate, pauză și mai departe. Tot trec bornele-sculpturi și ajungem în punctul cel mai de sus unde ne atrage stâna. Baciul ne servește cu urdă și jintiță și povestim de-ale locurilor (și de-ale ciobăniei fiindcă își aduce aminte cu vecinul său venit în vizită de ciobani de prin toată țara). Le mulțumim și ne continuăm drumul până la Stâna lui Gălan unde suntem întâmpinați cu câte un păhărel și un cârnat proaspăt. Completăm cu mâncare din desagă și, cu alte mulțumiri, pornim mai departe la vale pe Iliuța Gălanului până la intersecția cu valea Iliuței. De aici urcare pe drumul pregătit pentru asfaltare până la Drumul romanilor. Ieșim printre primele case din Piatra Fântânele și, fiindcă este devreme (16.00) ne găsim un loc de popas la marginea drumului sub ceea ce aveam să aflăm mai târziu că este casa primarului, ”un om amărât” :). Vreo oră de odihnă în soare și urcăm la intersecția cu varianta A, de întoarcere pentru ziua următoare. Intrăm în vorbă cu o bătrânică la crucea de la intersecția cu asfaltul principal și ne conduce aproape până la magazin. Ne luăm câte ceva și la întoarcere după dorințe și ne va servi la întoarcere cu niște plăcinte tare gustoase. Alte povești de-ale zonei (Ioana fiind de loc de pe aici) și, cu bucurie, mergem la Tășuleasa Social unde suntem întâmpinați ca acasă. Bucuria revederii și a poveștilor cu Iulian, Kitty și Ștefan se lungește și după masa de seară, spre orele de somn.

A doua zi, după micul dejun și poveștile faine cu aceiași prieteni din familia Via Transilvanica, pornim la drum, de data asta cu o întârziere de o jumătate de oră (9.30 în loc de 9.00). Pe asfalt facem stânga la troiță și ieșim pe drum forestier la prima bornă (unde pornește drumul de mașină spre Lunca Ilvei în dreapta). Urcăm printre case și suntem însoțiți de Albinuța (botezată de noi), o cățelușă cu blana albă, extrem de blândă. Credem multă vreme că a fost bătută de a plecat cu noi, dar ea de fapt ne-a însoțit preț de vreo 15 kilometri (s-a întors cu alt grup spre Tășuleasa)! Urmăm drumul auto care ne conduce fain pe culmile dealurilor spre cătunul Ciosa (cinci kilometri). Mai departe urmăm marcajele T și bornele printr-o zonă de pădure și apoi tot pe culmi până la foișorul unde facem o pauză de masă mai lungă (la borna ”sportivă”). Continuăm pe la izvorul rece, unde încep cei câțiva picuri anunțați. Nimic de speriat! Trecem dealul și coborâm deasupra Cătunenilor (și a poienii cu același nume). Urmăm drumul printre casele cele mai de sus și schimbăm direcția cu cinci kilometri înainte de final. Se simte un pic oboseala până la crucea de fier și vom face pauză un kilometru mai încolo la borna cu lacăte. De aici avem trei kilometri de coborât până la asfalt. Fix după șapte ore de la pornire (16.30) suntem la asfalt (mers lejer, exact ca și ieri). Facem dreapta pentru un kilometru și ceva și adunăm la pensiunea La Avram 22 de kilometri azi. Plus 21 de kilometri ieri, cam distanța unui maraton în două zile! Plătim și mulțumim gazdelor (cu scuze că nu mai stăm și în seara asta așa cum gândisem cu o zi înainte), ne mulțumim și noi pentru tura faină și pornim la drum, Ana și Alexandra spre Cluj și eu cu Ioana spre o altă tură stabilită în cursul zilei de azi, la narcisele de sub vârful Saca (munții Rodnei).