Custura Cârjei și lacurile glaciare

Sectorul mai fascinant din M-ții Parâng îl reprezintă partea vestică. Acesta este mai înalt, mai sălbatic, mai abrupt, aici predomină relieful glaciar. Pentru tura aceasta am ales versantul nordic din sectorul vestic, o porțiune unde se distribuie circurile glaciare de-a lungul crestei principale. Cele mai spectaculoase circuri glaciare s-au format între vârfurile Cârja și Mija, de o parte și alta a custurii. Custura Cârjei a fost obiectivul principal al turei împreună cu 9 lacuri glaciare pe care le-am vizitat într-o singura zi. Abia că am mai găsit câteva flori de rhodo în primele zile din iulie. Anul acesta se pare că au pierit prematur, florile fiind afectate de seceta și căldură. Schimbarile climatice afecteaza flora montană. Va trebui să ne obișnuim cu ajustări anuale ale perioadei pentru anumite activităti tematice la flori.

 Vineri ne-am adunat lângă Lacul Zănoaga Stânei. Era locul ideal pentru tabăra noastră, locația oferea o potrivire bună cu traseul propus și oferă locuri de cort la discreție. Am fost un grup numeros de peste 20 de participanți iar în tabără am instalat 14 corturi. Majoritatea am ajuns la lumina zilei fiind în primul grup care a pornit pe la amiază din Cluj. Am avut timp suficient să testăm pompele FLEXTAIL Zero Pump puse la dispoziție de partener. 

Urcarea spre Lacul Zănoaga Stânei am facut-o pe cel mai facil traseu deși urcam pe Valea Jieț, cea mai lunga vale glaciară din masiv. Traseul este unul ușor, pe marcajul turistic care trece pe lângă celebrul Refugiu Agățat, în jur de 9 km cu 750 D+ din care circa 5 km sunt pe drum forestier cu o ascensiune lină. Traseul de vineri a fost parcurs în circa 3 ore.

Sâmbătă era ziua pentru care am venit, aveam de parcurs un circuit cu bagaj de o zi, probabil cel mai fain traseu pe care îl poți parcurge în acești munți. De la Lacul Zănoaga Stânei aveam sa trecem peste Muchia Slivei și să coborâm în următorul circ glaciar, în Căldarea Slivei. Această trecere nemarcată turistic era elementul cheie din întreaga tură. Deși terenul pare inabordabil, trecerea între cele două sisteme glaciare se face destul de ușor. Se conturează o potecă vizibilă pe alocuri iar zonele cu grohotișuri și bolovani sunt bine marcate cu momâi. Reperul este Stâna Roșiile, locul în care se traversează Muchia Slivei fiind chiar deasupra stânei. Următorul reper erau cele trei lacuri din Căldarea Slivei. Ieșim direct lângă Lacul Mic după care vizităm Lacul Slivei și Lacul Verde. Continuăm prin căldare apoi mai urcăm o treaptă glaciară până la Lacul Cârja. Aspectul crestei principale văzute dinspre nord este unul cu pereți și abrupturi, diferit de fețele blânde și înierbate dinspre sud, fiind o asemănare cu Făgărașii. Privirile noastre convergeau ușurel spre Custura Cârjei, de la Lacul Cârja aveam o vedere de ansamblu asupra muchiei pe care urma să o parcurgem curând. Urma Lacul Înghețat, al șaselea la rând, denumit și Tăul Adânc. Datorită adâncimii ținea mereu sloiuri de gheață, nu este însă cazul acum cu încălzirea excesivă, erau peste 20 de grade deși eram la 2120 m altitudine. Este cel mai misterios lac din cele 22 ale Parângului, cel mai scump la vedere. Acesta poate fi zărit doar de pe culmea Mijei sau dacă îți faci drum până la el. 

De la Tăul Adânc aveam să părăsim temporar complexul glaciar. Ne era clară seria de circuri glaciare în componenţă, urma să le admirăm de sus, de pe culmi. Urcăm pe Vf. Mija, vârful cu cele mai faine vederi din masiv după care urma Custura Cârjei, cea mai așteptată porțiune pentru o parte dintre participanți. Custura Cârjei se formează în a doua jumătate a porțiunii dintre Vf. Mija și Vf. Cârja. Parcurgerea nu ridică dificultăți tehnice, există două porțiuni de scrambling dintre care una friabilă cu puțină expunere. Acea porțiune de 20 m a fost subiectul dezbatrii noastre la plecarea în tura dacă căram după noi echipament tehnic. Hotărâm să venim fără echipament tehnic, cei mai familiarizați cu astfel de porțiuni parcurg fără probleme cei 20 de m iar restul ocolesc puțin prin est. Pentru ocolire se merge pe o brână înierbată cațiva zeci de metri, până la vâlcelul din estul muchiei. Se urcă puțin prin vâlcel apoi se revine pe muchie, imediat ce acea porțiune a fost depășită. Ajungem toți pe Vf. Cârja, fără a pune în disconfort sau nesiguranța participanții.   

Urma o porțiune din traseul crestei principale, până pe Vf. Parângul Mare(2.519 m), vârful care stăpânește cel mai tipic nod orografic al Carpaților Românești. De pe Vf. Parângul Mare urmăm traseul de iarnă peste Muchia Pontul Roșu, foarte faină, se îngustează și ea pe alocuri. Ajungem pe ultimul pisc situat deasupra Lacului Zănoaga Stânei. Ne admirăm corturile după care continuăm seria de circuri glaciare în componenţă de pe Valea Jieț. Urmează succesiunea Lacul Mândra, Lacul Lung, Lacul Roșiile apoi revenim la Lacul Zănoaga Stânei. Traseul de sâmbătă ne-a ținut ocupați aproape toată ziua. Am adunat în jur de 15 Km cu 1300 D+.

Duminică trecem din nou peste Muchia Slivei pe traseul marcat cu momai, de data asta cu bagajul mare. De la Lacul Mic coborâm spre mașini pe traseul marcat CG de pe Valea Slivei. Traseul ține curba de nivel pe fața estică a Muntelui Mija după care coboară prin pădure spre Valea Jieț. Am parcurs până la mașini în jur de 10 Km în circa 5,5 ore.

Am avut parte de peisaje fascinante, traseul ales în vestul M-ților Parâng fiind o combinație între căldările glaciare ample din Retezat și muchiile alpine din Făgăraș.

Am avut partener de drum Flextail Romania, mulțumim pentru sprijin!

Selecția foto: https://photos.app.goo.gl/u2xMQW4V8w9VPfmq5

Ovidiu Motioc