Creasta Rodnei iarna

Creasta Munților Rodnei, pe care o admirăm în zilele senine de la noi din oraș, cei mai apropiați doimiari, este un must have pentru orice montaniard clujean. Dacă e Creasta Rodnei iarna, atunci e și mai interesant. Da, ați citit corect, știu că e deja aprilie, pomii au înlorit la noi pe stradă, însă acolo la 2000m iarna încă se ține bine. Așa că nu e de mirare că s-au înscris vreo 30 de colegi la tura asta, însă pe parcurs au cam renunțat, deci cu chiu cu vai am reușit să adun o echipă de 4 persoane: Alina Cîrja, Marius Florea, Cristi Mateș și subsemnatul.   

Iată-ne deci sâmbătă dimineața debarcați din mașina lui Marius în Pasul Pietrii, direct la aproape 1200m altitudine. Prognoza promitea 3 zile de soare și temperaturi neobișnuit de calde pentru această dată. Ce să mai zic – au urmat 3 zile de mărșăluit pe creastă, urmând cu strictețe linia crestei cu foarte mici excepții. Rachetele ne-au fost extrem de folositoare, nu știu ce ne făceam fără ele. Zăpada și aerul erau murdare de praful saharian, era o atmosferă ciudată, o pâclă fără ceață, plus un vânt sâcâitor. Am dormit în refugiile La Cărți și Gărgălău, care s-au dovedit extrem de primitoare și folositoare, mai ales din cauza vântului. Ne-am gândit de mai multe ori la cei ce le-au construit și le-am mulțumit în gând sau cu voce tare.

Am admirat mai multe urme de avalanșe și chiar am auzit una, ce a curs pe o față din Corongiș. Coborârea am făcut-o pe Muntele Cișa în Valea Vinului, unde un prieten mi-a dus mașina cu o zi înainte. La nici 300m de linia crestei în coborâre ne-a întâmpinat o vreme incredibil de caldă, fără vânt. Atunci ne-am gândit că așa, fără vânt ne-ar fi fost și mai greu. Pe zi ce trece suntem tot mai pretențioși însă  vremea e tot mai capricioasă.

Coborând de-a lungul văilor umflate de topirea zăpezii ne-am gândit că azi e o zi fastă pentru producția de energie verde - apă este din belșug, soarele arde toată ziua și în plus suflă vântul. 

Text: Lușu, Foto: Alina și Cristi