Creasta Căpățânii, KAYLAND

Muntii Căpățânii mărginesc Meridionalii spre sud și sunt amplasați între Olt și Jiu. Mai sunt numiți și Munții Olteniei datorită pozitionării acestora. Culmea principală se înalță brusc deasupra Oltului, în zona unde Oltul șerpuiește la “Cârligul Mare” de la Brezoi. Acolo se ridică două culmi orientate V-E, văzute dinspre nord, de pe Plaiul lui Stan, se aseamănă cu o foarfecă, probabil de aici originea denimirii dată masivului “Foarfeca Narătului”. Culmea Căpățânii înconjoară apoi Izvorul Văii Lui Stan și recapătă înălțime, se formează o culme cu lungine de circa 50 km, Vf. Lui Stan, Felea, Gera, Preota, Zmeurăt, Văleanu, Ursu, Căpățâna, Nedeii, Negovanu, Boul, până în Curmătura Oltețului. Culmea se menține în zona alpină/subalpină, la o altitudine de circa 2.000 de m, cel mai înalt vârf fiind Vf. Nedeii cu 2.130 m.

Munții Căpățânii au “trei pui”, culmi secundare care se rup puțin de culmea principală mai legată. Masivul Narătu spre vest, Buila-Vânturarița spre sud și Piatra Târnovului spre nord. Aceste culmi secundare au în comun muchiile ascuțite, abrupturi spectaculoase, sunt sălbatice și rar umblate. Ascund provocări și zone expuse, apreciate de drumeții mai aventuroși sau de alpiniști. Narătu și Buila-Vânturarița necesită ture dedicate, sunt necesare cel puțin 2 zile pentru a parcurge culmile acestora, Piatra Târnovului în schimb poate fi parcursă în câteva ore, asta dacă te aflii deja în creastă, sau poate fi o “salbatică” tură de o zi, dar voi reveni asupra subiectului.

 Era perioada rhododendronului. Îmi doream și alte perspective colorate în roz, după ce ani la rând am urcat prin M-ții Rodnei sau în Fagaras. Specia alpina de Rhodo iubește munții și altitudinea, acesta își face apariția în zone alpine și subalpine, la peste 1600 m altitudine. Deși este larg răspândit în Carpați, locurile în care se formează uriașele covoare roz, memorabile, sunt totuși puține. În M-ții Căpățânii se găsesc astfel de locuri, așa se face că a devenit destinație pentru turele Rhodo din 2024.

În planificare imi ieșise o buclă mare care să treacă peste zona alpină/subalpină, aproape 60 km cu peste 3500 D+, clar că ne trebuiau 3 zile pentru creasta Căpățanii, bineințeles că acești km fără Narătu și Buila. Am planificat deci o tură care avea ca obiectiv culmea principală a masivului plus o abatere pe Piatra Târnovului. Culmea principală începe cu piciorul care urcă de pe Valea Lotrului, fix la podul peste Valea Lui Stan. Se găsesc zeci de locuri faine de cort pe valea Lotrului, dar nu a fost cazul să alegem pentru că exista o poiană chiar în locul în care aveam întâlnire joi seară, la vărsarea Văii lui Stan în Lotru.

Vineri dimineața la ora 9:00 avea să fie întâlnirea în tura în care s-au adunat 17 montaniarzi, eram echipați full pentru o tură de trei zile cu corturile. Urcarea o începeam prin spatele birtului de la șosea, urcăm pe muchia ascuțită apoi ținem acel picior, Plaiul lui Stan, până în apropierea golului alpin, aveam în planul turei să campăm lângă izvor în prima zi, lângă refugiul Folea, fosta stâna Batrana. A fost o zi petrecută prin zone în cea mai mare parte împădurite. Aveam din când în când puncte cu vederi faine, spre Lotru, Brezoi și Valea Oltului în prima parte, apoi ne venea să punem mâna pe Foarfeca Narătului iar mai sus zărim pentru prima dată Buila-Vânturarița. Grupul sprinten a urcat în circa 7 ore și jumătate cei 14 km cu diferență pozitivă 1430 m. Urcăm pe rând Vf. lui Stan, Cândoaia, La Vinclu. Ne montăm corturile lângă refugiul Folea apoi facem o plimbare dus-întors până pe Vf. Folea (Felea). Vf. Folea ieșea puțin de pe traseul de pe linia crestei. Mult spus refugiu Folea, nu există decât cu numele aceste refugii din creasta Căpătânii. Ele stau închise și par a fi proprietățile private ale unor turiști motorizați care urcă acolo cu mașinile de teren. Acești munți sunt presărați de drumuri, zonele cu poteci fiind mai puține. Excepție fac refugiul Salvamont Ursu și refugiu Căsăria, însa acestea nu sunt amplasate tocmai în creasta principală, sunt situate pe picioarele sudice mai lungi si mai blânde, care urcă spre Vf. Ursu, în apropiere de Vârful lui Roman sau pe piciorul sudic al Muntelui Funicel.

Sâmbăta era ziua cea lungă când ieșeam în golul alpin. Urma să fie parcursă cea mai mare parte a crestei principale. În circa o oră dupa ce stângem corturile aveam să ieșim în golul alpin, vârful Gera fiind primul care deschidea panoramele cu ai săi 1.886 m. Sub vârf zărim primele flori razlețe de rhodo, dar mai aveam puțin de așteptat până să dăm de versanții roz, zăream în depărtare Vf. Ursu și Vf. Nedeii, aceștia formau pete roz în marea de verde. Se deschideau vederi faine asupra împrejurimilor, de aici se zăreau bine M-ții Făgaraș, Cozia, Buila-Vânturarița, Lotrului, Latoriței și Cindrelul. Trecem destul de rapid peste Vf. Preota (1.954 m) și Vf. Zmeurăt (1.938 m), de aici aveam vederi spre zone pitorești formate de plaiuri alpine cu stâne și o turmă, mărginite de molizi. Nu erau urcate încă oile și animalele la munte. Se vedea frumos Șaua Zmeurăt, Curmătura Zănoaga și Vf. Văleanu. Văleanu domina acea porțiune. Izvoarele văii Giurgui păreau cele mai apropiate de creastă, părea să fie cea mai mică abatere din treaseu pentru realimentarea cu apă, așa că coborâm 5-10 minute spre Stâna Văleanu, pâna dăm de apă. După Vf. Văleanu mergem întins până în Curmătura La Piatra Roșie. Această șa este punctul cel mai căutat de turiști în M-ții Căpățanii, majoritatea urcând cu mașinile pâna acolo. Ne bucurăm apoi de rhodo, îl prindem la apogeu, era momentul cel mai așteptat al zilei, întâlnirea cu marea zoz. De pe Vf. Ursu (2.124 m) aveam primele vederi faine asupra Pietrei Târnovului, avea să devina cel mai important reper vizual din acest moment al turei. Nu durează mult și ajungem pe Vf. Coșana (2.141 m), eram la o arucătură de băț de Vf. Căpățâna (2.097 m). Pe Vf. Căpățâna aveam planificată de acasă locația de campare pe vreme bună. Acest vârf oferă cele mai faine vederi panoramice din tot masivul, la egalitate fiind doar Vf. Nedeii, însă Vf. Nedeii era accidentat și nu se puteau pune acolo corturile. Pe Vf. Căpătâna este un mic platou pe care se pot pune lejer vreo 20 de corturi, noi eram un grup numeros, cazat în 11 corturi. Facem ședință pe Vf. Căpătâna, ne consultăm, nu era târziu, puțin trecut de ora 17:00, însă aveam deja 1.000 diferență urcați și peste 20 km la tălpășiță. Dispoziția de mers a grupului era excelentă așa că hotărâm să continuăm… dar mai aveam de urcat un munte! Vroiam o locație la fel de spectaculoasă ca Vf. Căpățâna.  Coborâm în Șaua Funicelul apoi urcăm La Nedei, ne punem corturile lângă vârfulețul situat pe lunga șa formată între Vf. Nedeii și Vf. Beleoaia. Era un loc plan cu vederi ample atât spre asfințit cât și spre răsărit, era ceea ce vroiam! Vremea era excelentă, aveam cerul liber și o adiere blândă a vântului, nici nu-l simțeai, se potoliseră rafalele agresive resimțite cu o zi înainte la Folea. Asfințitul a fost ceva mai frumos parcă, “bate” răsăritul La Nedei, în luna iunie se coloreaza mai bine orizontul spre vest acolo, soarele se lăsa peste Meridionali, de acolo zărindu-se perfect vârfurile din Parang și parțial Retezatul, Vâlcanul. Aveam lângă noi Vf. Nedeii pentru răsărit, un bonus pentru matinali. De pe Vf. Nedeii alte vederi 360 cu tot ce se poate mai frumos: Parâng, Retezat, Vâlcan, Lotrului, Latoriței, Șureanu, Cindrel, Făgăraș, Piatra Târnovului chiar sub noi. Am lungit-o până la 29,7 km cu 1.891 m D+ sâmbătă.

Duminica o începem cu Vf. Nedeii, de acolo zăream ca-n palmă Curmătura Oltețului, imediat după Vf. Boul. În curmătura se făcea trecerea în partea estică a Parângului, era locul în care se sfârșea creasta principală a Căpățânii și începea Parângul. Nu ne era în drum Curmătura Oltețului deși mai aveam mai puțin de o oră de mers, mașinile ne așteptau în Ciungetu, le-am dus acolo vineri dimineata, după ce s-a reunit grupul. 

Mai urcăm pe Vf. Negovanu apoi o dăm la vale spre Curmătura Gropiței. Ajungem apoi la Piatra Târnovului. Grupul, bagajul și echiparea nu ne permit să o parcurgem în sensul firesc, de la vest la est. Trecem pe drumul din sudul pietrei apoi urcăm în culme, în șaua situată deasupra Stânei Târnovu Mic. Ne împărțim în două, o parte rămân cu bagajele iar o parte urcăm pe Piatra Târnovului fără bagaje, aveam să parcurgem dus întors traseul de pe Piatra Târnovului. Traseul este unul sălbatic, multe doborâturi, jneapăn des spre est până la Vf. Piatra Târnovului (1.879 m), câteva pasaje mai tehnice pe care le-am “fentat” cu grijă. Cu greu ne abținem să nu coborâm prin partea vestică, ne gândeam totuși și la colegii care ne așteptau în șa lângă bagaje. Pentru o experiență optimă pe Piatra Târnovului recomand ca acest traseu să fie parcurs de la vest la est, bagaj de o zi, cu echipament tehnic. Așa pot fi parcurse fară emoții toate porțiunile din traseu. Poate un rapel la claie în locul unei descățărări. Traseul NU va fi pe placul acelora care se feresc de “bălăureală” prin jneapăn, vegetație și doborâturi.

După revenirea de pe Piatra Târnovului mai aveam de urcat doar pe Vf. Târnovul Mic și Vf. Târnovul Mare. Am fost placut surprinși de culmea Târnovului și vederile ce se deschid de acolo, vedeam lacurile de la Mălaia, valea Latoriței și munții din spatele văii Latoritei, M-ții Latoriței și M-ții Lotrului. Pornim apoi coborârea finală prin pădure spre Valea Repedea. Drumul forestier de pe Valea Repedea ne ducea în Ciungetu, acolo ne așteptau mașinile. Am urcat 1.049 m diferență pozitivă și am parcurs în total 23,8 km în ziua a treia, gașca cu Piatra Târnovului în “palmares”, ceilalți mai puțin cu ceva 😊

În cele trei zile am adunat 67,5 km cu o diferență totală de nivel de 4.370 m, asta cu porțiunile extra parcurse. Am prins o fereastră cu vreme bună printre ploi.

Munții Căpățânii se împart în mai multe porțiuni distincte, unele pretabile la hiking iar altele mai potrivite pentru MTB. Narătu, Buila-Vânturarița, prima zi parcursă de noi – Plaiul lui Stan, Piatra Târnovului, se pretează la drumetii. Porțiunea din centrul masivului, între Vf. Gera și Vf. Căpățâna se pretează perfect la MTB.

Vom reveni cu drag prin acești faini munți, va urma o tură cu MTB-ul în creastă, o drumeție cu echipare tehnică full peste Piatra Târnovului și drumeție la Foarfeca Narătului.

Am avut parteneri de drum pe Kayland România prin Maramont cărora le mulțumim. În această tură am ales fără ezitare Kayland LEGACY, un bocanc ușor și confortabil, care combină construcția tradițională cu designul modern. Poate fi utilizat în trei sezoane, este potrivit pentru trasee de nivel ușor/mediu din România, aderența lor este excelentă.    

Selectia foto: https://photos.app.goo.gl/Xq2AUZY2BgtGsB9e6

Să ne vedem sănătoși în ture!

Ovidiu Motioc