Creasta Balaurului și Canionul Horoabelor, 23-25. August 2024

În perioada 23-25 august, o echipă de șapte colegi din CAR s-a adunat pentru a petrece împreună un weekend plin de drumeții, cu vederi spectaculoase, pe o vreme excelentă, căci a plouat doar cu glume bune și cu glume proaste. Am dormit două nopți la Căminul Bușteni și am făcut două ture pe poteci nemarcate în Bucegi.

Creasta Balarului

Obiectivul principal Creasta Balaurului, numit, de asemenea, Bucșoiul Mic: Ne aflăm în Munții Bucegi, în partea nordică. Între Vârful Omu și Vârful Bucșoiul Mare, găsim Creasta Bucșoiului Mare, un traseu pentru drumeții atât vara, cât și iarna. O ramură a Crestei Bucșoiul Mare, mai putin umblată, denumită Creastea Bucșoiul Mic sau Creasta Balarului, separă valea Bucșoiului la nord de Valea Morarului la sud. Creasta stabilește și granița dintre județele Prahova și Brașov. Denumirea "Creasta Balaurului” vine din asocierea stâncilor cu o coadă de balaur.

Vineri, dupa serviciu, pornim spre Bușteni. Fix la intrarea în Bușteni, pe marginea drumului, primul urs ne întâmpină. „Bine ați venit la Bușteni!” La cămin, întâlnim o altă echipă de la CAR Brașov și stăm la o poveste înainte de culcare. Ne trezim dimineața devreme și Valentin salută al doilea urs, care stătea la câțiva metri de cămin, la marginea pădurii. Plecăm la ora 7 cu mașina spre Cabana Gura Diham, unde punem la punct planul pentru azi. Avem un plan destul de clar, așa că Luci zice: „Let`s get rocking!”:

Traversăm râul Valea Morarului și începem încet urcarea nemarcată prin pădure, găsim traseul cu banda galbenă. Prima porțiune este o zonă des frecventată de urși, așa că facem gălăgie cu vocile noastre și cu fluiere și alungăm ultimele semne de somn. Continuăm drumul pe BG până la Poiana Costilei. La distanță, vedem un foc în zona Valea Bujorilor și îl raportăm la 112. Până seara târziu, observăm din unghiuri diferite eforturile necesare pentru a stinge incendiul cu elicopterul.  

Apropo de apă, după o scurtă primă pauză, continuăm drumul pe TR spre canton silvic valea Morarului, unde găsim singurul izvor de pe traseu.

Ne hidratăm, mâncăm și, cu forțe proaspete, contiuăm câteva minute drumul pe TR, până ajugem la bolovanul care ne arată intrarea în Valea Morarului. De aici nu mai mergem pe trasee marcate, dar semnalul GPS și trackul pe mapy sunt acceptabile. Treptat, lăsăm în urmă poteca de lângă vale și începem partea cu elevația maximă spre Creasta Balaurului. Aici, în albia râului, trebuie să fim atenți să mergem spre dreapta, dar cu ajutorul momâilor ajungem pe drumul pe care l-am anticipat. Ce spirit fain avem în Munții României!

Vegetația se schimbă spre mediu-densă, dar suntem recompensați cu o vedere frumoasă înspre Acele Morarului (Acul mare, Degetul Roșu, Acul Crucii, Acul de Sus) și multe mini-pauze cu zmeură delicioasă. Ne apropiem în diagonală de pragul de stancă și ne adunăm niște rezerve de energie pentru urcarea la 2000 m. Nu suntem deloc dezamăgiți când aruncăm o primă vedere asupra văii.

Dupa o pauză de masă, schimbăm bețele cu căștile. Mergem câteva minute printr-o zonă de jnepenis, o zonă mai expusă, dar acum începe adevărata distracție: Creasta Balaurului. Pentru unii dintre noi, turul acesta a fost prima experiență în Munții Bucegi, dar, pentru toți, prima impresie la vederea panoramei superbe sună cam așa:  „Impresionant!”, „Excelent!”, „Whoaaa” sau „Noice!”. Cu multă voie bună, explorăm creasta. Pe drum, admirăm și multe flori de colț, fluturi si capre.

La finalul crestei, ajungem la Șaua Bucșoiului. Facem o excursie rapidă la 2492 m, spre fratele mai mare a Bucșoiului Mic (Vârful Bucșoiul Mare). Acolo, identificăm vârfurile din Piatra Craiului și, după o poză de grup, contiuăm drumul spre Vârful Omu. Am ales să parcurgem doar o jumătate din drumul care duce spre Vârful Omu și să coborâm direct în Valea Morarului, pe poteca nemarcată, dar exista și opțiunea clasică de a continua spre Vârful Omu, cu coborârea via Valea Cerbului pe BG.

Decizia noastră ne duce într-o zonă mai tehnică și mai provocatoare. Cu căștile pe cap, coborâm pas cu pas. Când coborâm în vale, se pare că am găsit al doilea Matterhorn al României, în spatele nostru (bineînțeles, după Vf. Bălăceni în Munții Făgăraș). Vă invităm să vizitați galeria cu poze pentru a vă convinge!

La capătul văii, ajungem pe poteca unde am coborât de dimineață și continuăm pe același drum până ne apropiem de cantonul Silvic Morarului. Aici alegem un alt traseu (similar cu cel de dimineață) către est, care merge în ultima parte paralel cu râul Valea Cerbului. Ajungem la Cabana Gura Diham la ora 19. Ne întoarcem la cămin, suntem înfometați și tot grupul se alătură pentru o ciorbă și papanași în Bușteni. Ne culcăm devreme, căci și mâine se anunță o zi promițătoare!

Canionul Horoabei

În a doua zi ne aflăm tot în Parcul Natural Bucegi, dar, de data aceasta, în partea vestică. Canionul sau Cheile Horoabei face parte din rezervația naturală Peștera-Cocora-Valea Horoabei, o rezervație de tip mixt, geologică, botanică, speologică și peisagistică. Aici găsim Izbucul din Horoaba - un izvor de apă cu debit intermitent, care se formează în regiunile carstice si funcționează pe principiul sifonului.

Ne trezim, ne facem bagajele, curățăm căminul și plecăm cu mașinile spre Cabana Padina. Ne pregătim pentru o tură mai lejeră, de aproximativ 9 km. Traseul nu este marcat, dar drumul este destul de clar până la ieșirea din canion. În zonele mai expuse există lanțuri și scări de metal.

După ce toți ajungem la parcare, căutăm intrarea pe traseu. La scurt timp, o găsim și mergem pe lângă râu până ajungem la niște cascade. Admirăm cascadele înconjurate de natura sălbatică. Avansăm pe brâna de deasupra cascadelor. Pe stânga și pe dreapta apar unele fenomene geologice și suntem norocoși să-l avem pe Luci cu noi pentru explicații detaliate.

Depășim un alt grup care merge spre canion și, curând, ajungem la un semn care anunță Izbucul din Horoaba. Traseul nu are un nivel tehnic dificil, dar, pentru siguranță, ne punem și căștile pe cap. Ne bucurăm din când în când de poze „periculoase”, socializăm și ne plimbăm lejer până la ieșirea din  canion.Aici natura se dezvoltă strălucitor, splendid și liber.

În Valea Horoabei este singurul moment când e nevoie de o atenție ridicată cu privire la trackul gps.

Facem cunoștință cu o viperă comună, prietenoasă, și continuăm drumul. Urmează o pauză de masă lângă Strungile Mari, cu priveliști frumoase spre Munții Leaota, Piatra Craiului si Iezer-Păpușa. Coborâm din Refugiul Strunga pe BR până la Cabana Padina.

După două zile cu ture extraordinare, am obosit și plecăm acasă, dar bineînțeles, nu putem să ne luăm rămas-bun fără să ne hidratăm înainte cu câteva felii de pepene - semnatura drumețiilor lui Luci.

Date tehince:

Creasta Balarului

• Traseu: Cabana Gura Diham - Poiana Coștilei - Cantonul Silvic Valea Morarului - Valea Morarului - Creasta Balarului - Vf. Bucșoiul Mare - Valea Morarului - Cantonul Silvic Valea Morarului – Cabana Gura Diham
• 21 km, DN +1600
• 12 ore cu viteză medie și multe pauze.
• Se recomandă drumețiile numai pe vreme bună, cu cască și cu apă suficientă (există un singur izvor pe traseu).

Traseu gps: https://en.mapy.cz/s/degutavage

Selecție poze: https://photos.app.goo.gl/gyGG8RCot31DCCxA6

Canionul Horoabei

• 10 km, DN +506 m
• 4 ore cu pauze, viteză medie
• Se recomandă o cască.
• Puteți găsi mai multe surse de apă pe traseu.
• Atenție!
  • Cu câteva zile înainte de a pleca pe traseu, anunțați Salvamontul Dâmbovița (e-mail sau telefon).
  • Verficați prognoza meteo atent!

Traseu gps: https://en.mapy.cz/s/renugopoco

Selecție poze: https://photos.app.goo.gl/KadoW2iTxxfJBrAY6

Mulțumim mult, Lucian, pentru organizare, drumeții și explicații geologice și biologice! Tot drumul ne-am simțit în siguranță, rămânem cu încredere și multe aminitiri frumoase. Asteptăm în continuare drumeții extraordinare!

Participanți: Alexandra V, Annika S, Mirel B, Cristian S, Raul R, Valentin S

Organizator: Lucian Crișan