Cheile Râmețului și Pravului
Miercuri, pe grupul de drumeție al CAR, Lucian lansa o invitație deschisă tuturor celor dornici să parcurgă Cheile Râmețului și Pravului în duminica din aceiași săptămână.
Iată ca așa ne-am strâns 7 oameni care nu au avut chef să stea în casă și o cățelușă mai entuziasmată și energică ca toți la un loc.
Traseul se arată unul tare fain: urcare pe Brâna Caprei, de unde urma să ajungem in satul Cheia, abandonat, dar in care o familie s-a hotărât sa renoveze 2 dintre casele aflate în paragină. În una dintre ele locuiește Gabi, iar cealaltă este dedicată oaspeților. Mai apoi vom parcurge Cheile Pravului și ne vom întoarce la mașini pe firul apei.
Iacă așa am urcat pe brână după brână și am admirat versanții care se deschideau în fața și urma noastră. Și vârfuri mai puțin cunoscute din Munții Trascău își făceau apariția, cum ar fi Piatra Nicaia sau Vulturul traseul spre acesta urmând să fie marcat.
După ce am terminat de furat priveliștile caprelor am mers agale spre Cheia, dar nu înainte să facem un popas la o biserică și să aflăm povestea ei de la o măicuță.
În poienița din imediata apropiere ne întâmpină Gabi și casele recondiționate de el, împreună cu un foișor tare bine-venit, ținând cont de căldura de acolo.
Ne delectăm cu limonade și povești pe săturate și pornim spre o casă tradițională, pe care Lucian a fost tare încântat să ne-o arate.
Drumul forestier ne-a însoțit până înapoi în Cheia, de unde am urmat poteca Cheilor Pravului. Am mers de-a lungul și latul văii și pe măsură ce ne apropiam de cascadă poveștile care mai de care, amintiri din munți, muzică și multe altele răsunau în tandem cu susurul apei. Poteca se îngusta și eram tot mai aproape de albia pârâului, semn că ne aflam aproape de finalul cheilor.
Ne cățărăm cu mai mult sau mai puțin stil peste pietrele ude, fiecare după posibilități, și ajungem la obiectivul nostru. Cascada!
Înaltă de aproape 20m, o fotografiem și facem cale întoarsă spre Cheia. Poveștile își reiau locul binemeritat și, aproape pe nesimțite, suntem înapoi în sat. Ne jucăm cu cățelușii de acolo, stăm de povești cu drumeții ajunși la Gabi și vizităm casa oaspeților. Le mulțumim tuturor pentru ospitalitate și pornim din nou la drum.
Lumina caldă a după-amiezii ne însoțește și admirăm cuptorul și portalul din Cheile Râmețului. Cuptorul este o porțiune aparte unde apa pare că fierbe, iar portalul, după nume, o boltă rămasă din peștera-mamă a cheilor. Lucian ne explică cum formarea cheilor a avut loc pe parcursul a mii de ani, dar este cunoscut faptul ca ele au drept origine o peșteră a cărei tavan nu mai există azi.
După bălăceală și mers pe pereții calcaroși pe îndelete ajungem înapoi la mașini, toți foarte încântați de tură. Lucian ne îndeamnă la delicatese locale, mere de Teiuș și porumb copt. Cu burta plină, ne pornim care acăsucă, care la Jazz in the Park.
Merci încă o dată de organizare și, mai ales, mere și porumb copt! Sănătate Lucian, să mai tot fie!
Participanti : Tunde, Roxana, Iulia, Carina, Dan, Andrei, Lucian.
Autori poze : Tunde, Roxana, Iulia.
Autor articol: Iulia Bontea
