Cautand Anul Nou pe carari de munte

La multi ani dragi colegi si un an nou plin de ture frumoase, pe gustul

fiecaruia, va doresc!

Pentru Revelionul 2013/2014 nu ne-am facut planuri din timp, ca in alti

ani, in principiu eu sunt cea care ma agit mai mult cu astfel de

treburi. Insa anul asta nimic nu mi-a atras atentia in mod special. Acum

cativa ani, cand intram in club, aveam sa descopar un mod aparte de a

sarbatori trecerea dintre ani, cu cortul pe munte. Atunci, mi-am spus ca

am sa fac si eu asta candva ! Pana la urma dorinta de a merge pe munte

cateva zile in perioada revelionului, alaturi de domnu Dinu si

Marlene, s-a implinit.

Luni, 30 decembrie 2013, pornesc cu Tibi, din Turda spre Cluj, lasam

duba lui Tibi pe locul de parcare al domnului Dinu si ne imbarcam in

ALP, cu rucsacii pregatiti pentru 4 zile si cu bocanci, fara skiuri,

deoarece acest sfarsit de an s-a aratat sarac nu doar in economia de

piata ci si in ninsori. Aflasem si vazusem cu ochii mei ca zapada de la

inceput de decembrie era suflata de pe crestele inalte, asadar sa caram

skiurile dupa noi nu parea o afacere convenabila.

La ora 12.00, parcam masina in satul Sant si ne pregatim pentru prima zi

de tura, o zi scurta, cu doar 4 ore de drumetie, si un prim masiv -,

muntii Bargaului -din care parcurgem o bucata, incepand cu urcarea pe

dealul Boului spre creasta principala. Planul nostru este sa ne bucuram

de munte, de vremea buna, de aerul curat dar si sa mergem pana aproape

de lasarea intunericului. Asa ca doar la ora 16.30 montam corturile in

poiana Cucureasa, loc unde aflu ca au mai dormit si alti colegi de ai

nostri, in alte ture. Aceasta prima noapte in cort mi-a placut foarte

mult, vantul nu a batut deloc iar in cort a fost cald, chiar am ramas

surprinsa cat de bine poti sa dormi iarna in cort. Desigur trebuie sa

fii cat de cat pregatit si sunt si cateva mici lucruri care sunt extrem

de folositoare: una-doua lumanari care ridica temperatura in cort, un

sac pijama care pe langa ca pastreaza sacul de dormit curat mai si

creste confortul termic al sacului de puf, si o laveta cu care sa

stergi condensul care apare in cort, pentru a evita umezirea sacilor de

dormit.

Marti 31 decembrie 2013 . Hotarasem ca ora de plecare in fiecare

dimineata sa fie 8.30, nici prea devreme dar nici foarte tarziu, caci

iarna intunericul se lasa mai repede. Inca din prima zi am avut surpriza

sa constatam ca in muntii Bargaului zapada s-a asezat uniform, nefiind

viscolita. Asa ca atat in ziua de 30, cat si in cea de 31 am fost

nevoiti sa batem urme prin zapada cu schimbul. Recunosc, de cand mi-am

achizitionat skiuri de tura nu prea am mai mers in ture pe bocanci, iar

zapada din muntii Bargaului ma va obosi destul de tare spre finalul

anului 2013. Din poiana Cucureasa urcam lin prin padure, zona in care

ne-am bucurat de niste urme de taf, care ne-au usurat munca de a bate

urme. Ajungem apoi in golul de munte al rotunjitului varf Suvarosu.

Perspectiva de pe Suvarosu

Deaici marsaluim iarasi prin padure pana in poiana Persa si din nou prinpadure pana in poiana Persuta.

Pe aceasta ultima zona de padure, amgasit niste urme de urs, inghetate, care ne-au prins tare bine. I-ammultumit lui Mos Martin si i-am urat sanatate si un an plin de miere,fructe de padure si alte bunataturi. Ne luam o bine meritata pauza simasa de pranz, bucurosi ca am scapat in mare de zona cea mai inzapezita.Trecem mai apoi prin poiana Ciungi, din care coboram in pasul Suhard,tot prin zapada care nu ne iarta. Gata cu primul masiv !

Dar odata ce incepem urcarea pe un picior golas din muntii Suhardcare ne duce inspre varful Omu, rasuflam usurati. Insa, nu dupa multtimp, rasuflam ceva mai greu, desi zapada nu ne mai pune probleme,

urcarea sustinuta cu rucsacii mari ne mai stoarce si ea din energia

zilei de 31 ianuarie 2013.

Urcand spre varful Omului

Locul nostru de cort pentru a 2-a noapte,l-am ales la lasarea serii undeva sub varful Omu, la o altitudine de1650 m. Din nou un loc frumos, unde am dormit foarte bine, am intampinatnoul an si am avut si o vedere faina asupra Vaii Mari, de unde latrecrea dintre ani, tasneau focurile de artificii. Cum nu suntem mari

petrecareti, ne-am urat La multi ani si in scurt timp, cel putin eu si

Tibi, alunecam in lumea viselor.

Ziua de miercuri 1 ianuarie 2014 ne-a gasit veseli si ne-a rasplatit cu

soare si cer albastru. Am strans corturile si urmand marcajul banda

rosie am traversat pe sub varful Omu si in scurt timp am inceput

coborarea spre saua Rusaia, am urcat varful Cociorba, de unde in scurt

timp ajungem la cabana Croitor, aflata putin mai sus de pasul Rotunda.

Vedere spre Muntii Rodnei

Ne bucuram sa gasim aici cativa vechi si buni prieteni. Suntem primiti

foarte bine, cu ceai cald si un cozonac delicios. Dupa aceasta placuta

pauza, ne luam ramas bun de la Suhard si intram in al treilea masiv -

Rodnei. Incepem urcarea pe langa stana Nichitas, inspre saua Gagii.In

Rodnei, zapada este prezenta in partea inferioara a muntelui, la

altitudini mici, dar in cazul nostru si aceea este batuta de

snowmobilesi ATV-uri. Pe drumul spre saua Gagii gasim zapada

partial topita, asa ca aici nu se mai pune problema batutului de urme

in zapada. Radem, povestim, timpul trece si in primul loc care ne face

cu ochiul, undeva inainte de saua Gagii, ne oprim pentru cea de-a treia

noapte. De data aceasta punem corturile pe pamantul inghetat si ne

folosim la ancorarea cortului de niste cuie pentru constructii,

singurele care par a fi utile pe un astfel de sol. Acest indiciu l-am

aflat inainte de plecare de la domnu Dinu. Am dorimit bine, feriti de vant. Varful Ineu si lacul Lala Mare Joi 2 ianuarie 2014: Dimineata, Ineutul poarta o caciula de ceata, care incet incet se evapora. Asa ca odata ajunsi sus, suntem rasplatiti cu opanorama de vis asupra picioarelor sudice din muntii Rodnei dar si aaltor masive precum: Calimani, Giumalau, Muntii Bistritei, MuntiiMaramuresului, Suhardul si Bargaul cel nins.Dupa binecunoscutul gipfelkuss de pe Ineut pornim spre varful Rosu.Vantul incepe sa sufle cu putere si ceata se joaca peste crestelemuntilor Rodnei iar noi ne bucuram ca ne aflam in coborare si ca am fostrasplatiti cu vreme buna iar sufletul s-a intors acasa mai curat si maibogat. Picioare sudice Varful Rosu Muntele in blana de leopard! Trecem peste varful Cobasel, urmeaza coborarea spre cabanele "de la Valea Blaznei", nume ciudat , caci toate sunt pe o culme de deal ! Odatacu lasarea serii ne simtim indemnati sa mai zabovim un pic in munte, asaca decidem ca daca la cabana lui Dorel nu vom gasi cheflii, sa ramanempeste noapte acolo. Norocul ne surade, asa ca incheiem tura cu o masacopioasa si povesti la gura sobei, un ultim somn de data asta in patulde cabana.Vineri 3 ian. ne luam ramas bun de la Dorel, de la muntii Rodnei,de dataasta cu crestele incetosate.Coboram agale; in doua ore ajungem la ALP, in centrul satului Sant sidupa inca 3 ore in Cluj. A fost frumos si parca n-as mai fi plecat! PS. Am aflat ca si dl. Dinu a scris o relatare pe blogul sau si a postat 20 de poze pe Picassa. Le gasiti la : http://www.dinumititeanu.ro/01-articole-recenteunde e si relatraea turei lor de Craciun.