CAR la Înălțime - Vara 2024: Petru Melniciuc

În această a șasea ediție a „CAR la Înălțime – Vara”, continuăm să citim despre cele mai faine aventuri ale colegilor care au ajuns la înălțime vara asta.
De această dată, îndreptăm atenția asupra colegului nostru, Petru Melniciuc, care a reușit o ascensiune remarcabilă pe vârful Damavand, cel mai înalt vulcan din Asia, situat în Iran, la o altitudine de 5.610 metri.

Vom afla împreună momentele provocatoare, satisfacția succesului și lecțiile pe care le-a adus această experiență la altitudine. Te invităm să descoperi în rândurile de mai jos povestea lui Petru și să pășești alături de el pe drumul către unul dintre vârfurile din circuitul Seven Volcanoes:
 

Cum ai descrie senzația de a ajunge la altitudinea de 5.610 de metri?

Cred ca in primul rand oboseala, apoi faptul de a nu sta foarte mult la altitudine pentru a nu fi afectat de raul de inaltime si nu in ultimul rand satisfactia de a reusi sa urc pe al doilea varf de peste 5.000 m si al doilea din proiectul Seven Volcanoes

Care a fost primul tău gând când ai atins această înălțime?

Nu-mi amintesc primul gand, cred doar era dorinta de a face poze cat mai multe (am avut o fereastra scurta de vreme buna). Cred ca in primul rand era multumirea pentru reusita.

Care a fost cea mai mare provocare fizică și mentală pe care ai întâlnit-o în timpul ascensiunii și cum ai reușit să o depășești?

Cea mai mare provocare a fost la coborare cand fizic eram "terminat". Aici am facut si greseala de a nu ma alimenta si hidrata suficient, dar mai era si efectul lipsei aclimatizarii. In 26 de ore am urcat de la 2.000 m la 5.600 m. Efectele acestea le-am resimtit puternic pe coborare.

Există un moment specific care te-a impresionat cel mai mult? Poate o priveliște uimitoare sau o realizare personală?

Dupa multe ore de urcat prin ceata si viscol, in momentul in care ne-am apropiat de varf am avut parte de soare si vizibilitate. Ca realizare personala este faptul ca am reusit sa urc la 5.600 m din nou, iar efectele altitudinii au fost minore.

Ce echipament sau pregătire consideri că a fost esențial pentru succesul ascensiunii? Ai un sfat pentru cei care vor să ajungă la astfel de altitudini?

Consider ca echipamentul pe care-l folosim iarna in muntii nostri este suficient. Pregatire fizica buna. In mod normal se urca in ziua varfului 1.400 m diferenta de nivel la altitudine (de la 4.200 m la 5.600 m) deci trebuie o aclimatizare buna, un psihic bun (in expeditia noastra din 11 persoane doar 5 am reusit sa urcam pe varf, plus foarte multe echipe s-au retras). Chiar daca nu pare un varf mare este un varf de peste 5.000 m unde nivelul de oxigen este la 50% fata de nivelul marii.

Cum ai resimțit condițiile de la altitudini mari (oxigenul rarefiat, frigul, terenul accidentat) și cum te-ai  adaptat pentru a face față acestor provocări?

Am reusit sa ma adaptez atat altitudinii, frigului, diferentei de nivel. Dar pentru asta m-a ajutat si experienta anterioara atat la altitudine cat si pregatirea fizica pentru a urca acest munte. Experienta anterioara ajuta de asemenea in a recunoaste efectele altitudinii si a nu intra in panica. Efectele pot fi: varsaturi, dureri de cap si de stomac, ameteli. O parte dintre simptome le-am avut, altele le-am vazut la colegii mei.
 

Cum te-au ajutat turele de iarna pentru aceasta expediție?

Au fost de ajutor. Orice pregatire si in special cele de iarna sunt foarte utile atat pentru pregatire fizica cat si pentru cea psihica.
 

A fost vreo situație neașteptată pe care a trebuit să o gestionezi? Cum ai abordat-o și ce ai învățat din acea experiență?

Situatia neasteptata a fost decizia de a urca fara aclimatizare. Am luat-o ca o provocare (dar din pacate unii dintre colegi nu au reusit sa se adapteze). Asa ca probabil cel mai bun lucru care trebuie facut la varfuri de peste 4-5.000 m este aclimatizarea. O aclimatizare ok duce si la un confort psihic ridicat. De multe ori psihicul este predominant in succesul sau insuccesul unei ascensiuni.

Ce sfat ai oferi altor montaniarzi care își doresc să atingă și ei acest vârf?

Sa aiba curajul sa incerce si alte varfuri, decat cele locale. Iranul este o tara sigura si relativ ieftina. Vizitarea unei tari ca Iranul este o experienta in sine, combinata cu un munte frumos. Plus ca este cel mai inalt vulcan din Asia, parte a circuitulu Seven Volcanoes. Oamenii din Iran au fost foarte caldurosi si saritori. Pentru cei care doresc sa mearga pe blogul clubului am pus si un contact al unei persoane de acolo. Este de asemenea un varf fara dificultati tehnice dar care te poate ajuta sa intelegi ce inseamana sa urci un varf de peste 5.000 m, ce inseamna altitudinea si aclimatizarea.