CAR la Înălțime - Vara 2024: Mirel Bene și Adrian Brîndușan

În această ediție a „CAR la Înălțime – Vara”, discutăm cu Adi și Mirel despre ascensiunea lor la 5047 de metri în Munții Caucaz. După o primă încercare oprită de vremea nefavorabilă, nu s-au dat bătuți și s-au pregătit de o a două încercare, unde au reușit să ajungă pe vârf, bucurându-se de o priveliște amplă asupra lanțului Caucaz și a vârfului Elbrus.

În interviul de mai jos, Adi și Mirel ne povestesc despre eforturile depuse, dificultățile întâmpinate și momentele care au făcut această experiență de neuitat.

Unde ați urcat?
Vârful Kazbek (Munții Caucaz), Georgia

Cum ați descrie senzația de a ajunge la altitudinea de 5047 metri?
5047 metri altitudine. A fost o provocare pe care am reușit să o îndeplinim cu succes la a doua încercare, la prima ascensiune am fost nevoiți să ne retragem din cauza vremii nefavorabile.
Senzație de extaz, uimire, satisfacție și mulțumire că am ajuns pe vârf.

Care a fost primul vostru gând când ați atins această înălțime?
Am avut un sentiment de eliberare, deoarece eram la a doua ascensiune, eforturile noastre au fost recompensate cu o panoramă spectaculoasă de unde am putut vedea: Vârful Elbrus (5642 m - cel mai înalt vârf din Caucaz și Europa), numeroase vârfuri ale lanțului principal al Caucazului, precum și satul Stepantsminda.
Primul gând a fost că, în sfârșit, am ajuns pe vârf și al doilea să mă bucur de priveliștea superbă.

Care a fost cea mai mare provocare fizică și mentală pe care ați întâlnit-o în timpul ascensiunii și cum ați reușit s-o depășiți?
Cea mai mare provocare a fost să ne asigurăm că suntem cât se poate de în siguranță. La prima ascensiune am întâlnit condiții meteo nefavorabile, culminând cu vizibilitate foarte redusă (whiteout) la 4600 de metri, GPS-ul era bruiat și eram doar două echipe pe munte.

Există un moment specific care v-a impresionat cel mai mult? Poate o priveliște uimitoare sau o realizare personală?
Au fost două momente impresionante: primul a fost răsăritul, când deja eram la peste 4000 de metri, iar al doilea evident, momentul în care am ajuns pe vârf.

Ce echipament sau pregătire considerați că a fost esențial pentru succesul ascensiunii? Ai un sfat pentru cei care vor să ajungă la astfel de altitudini?
Echipamentul folosit a fost cel de alpinism de iarnă pentru ture pe ghețari. Experiența montană este foarte importantă, sunt necesare cunoștințe tehnice, experiență în ture de iarnă sau ture pe ghețari și o bună pregătire fizică. Cu cât acestea sunt mai vaste și mai bine dezvoltate, cu atât ascensiunea va fi mai ușoară. Documentarea în detaliu a traseului, stabilirea unui plan pentru situații neprevăzute și încrederea în partenerii de tură sunt, de asemenea, esențiale.

Cum ai resimțit condițiile de la altitudini mari (oxigenul rarefiat, frigul, terenul accidentat) și cum te-ai sau v-ati adaptat pentru a face față acestor provocări?
Tot ce a depins de noi a decurs bine și am fost bine pregătiți, ne-am aclimatizat rapid, am avut echipament și haine suficiente, dar cel mai important lucru a fost că la prima tentativă am luat decizia corectă de a ne întoarce de la 4600 m din cauza lipsei vizibilității. Cel mai mult ne-a ajutat experiența montană, turele pe care le-am mai făcut și pregătirea fizică.

Cum v-au ajutat turele de iarnă pentru această expediție?
M-au ajutat prin cunoașterea echipamentului de iarnă, prin experimentarea unor temperaturi negative și condiții mai dure, care m-au ajutat să înțeleg ce pot face, cum pot evolua și, bineînțeles, cum să mă îmbrac și să gestionez frigul.

A fost vreo situație neașteptată pe care a trebuit să o gestionați? Cum ați abordat-o și ce ați învățat din acea experiență?
Cum am mai spus, la prima tentativă, la 4600 m s-au schimbat rapid condițiile meteo și vizibilitatea a devenit foarte redusă, dar cea mai mare problemă a fost faptul că GPS-urile nu mai funcționau. Urmele în zăpadă erau încă foarte vizibile și am reușit să ne întoarcem în siguranță chiar și fără GPS.

Ce sfat ați oferi altor montaniarzi care își doresc să atingă și ei acest vârf?
Pe lângă cele spuse mai sus, recomand rezervarea a mai multor zile pentru a crește șansele de reușită, cu mențiunea că la ultima cabană, Bethlemi, condițiile sunt precare. Studierea prognozei meteo și documentarea prin discuții cu persoane care au fost deja pe Kazbek sunt, de asemenea, foarte utile.