CAR la Înălțime - Vara 2024: Horațiu Oancea și Coni Baeza

În cadrul proiectului "CAR la Înălțime - Vara", membrii Clubului Alpin Român Filiala Cluj continuă să ne povestească despre a îți împinge limitele și despre a explora vârfuri spectaculoase, oferindu-ne ocazia să trăim alături de ei momente frumoase pe crestele lumii.
De această dată, colegii noștri Coni și Horațiu ne împărtășesc povestea ascensiunii lor pe Mont Blanc (4.809 m), o aventură care i-a conectat profund cu muntele și peisajele impunătoare ale Alpilor.

Mont Blanc este un loc care te provoacă să te pregătești, să te redescoperi și să te bucuri de fiecare pas parcurs. Coni și Horațiu ne dezvăluie momentele memorabile din această expediție – de la traversarea temutului Grand Couloir, până la răsăritul surprins de pe înălțimi – și lecțiile pe care doar o astfel de experiență le poate aduce.

Te invităm să le citești cuvintele în următoarele rânduri:
 

Unde ati urcat?

Pe Mont Blanc (4809m)

Cum ați descrie senzația de a ajunge la altitudinea de 4809 de metri?

Senzația este de uimire, pentru peisajul pe care îl vezi, de apreciere pentru corpul care te-a dus până acolo, dar și o bucurie imensă de a reuși ce ți-ai propus.
De asemenea și o nostalgie atunci când vezi o cantitate imensă de vârfuri în jur pe care ști că probabil în viața asa nu vei ajunge. 

Care a fost primul vostru gând când ați ajuns pe vârf?

Că ce norocoși și bucuroși suntem. Cel mai mult, o bucurie imensă. 

Care a fost cea mai mare provocare fizică și mentală pe care ați întâlnit-o în timpul ascensiunii și cum ați reușit s-o depășiți?

Coni: Fizic, nu am avut mari probleme, mă așteptam să fie mult mai rău, cum a fost acum un an pe Kazbek, însă m-am simțit foarte bine.

Mentală, pot să spun că a fost o provocare trecerea pe Grand Couloir, atât la dus cât și la întors, căci nu te simți în deplină siguranță până nu treci de porțiunea respectivă.

Există un moment specific care v-a impresionat cel mai mult? Poate o priveliște uimitoare sau o realizare personală?

Când am ieșit din refugiul Vallot, unde am oprit să bem un ceai. Am văzut răsăritul după ce par a fi infinite piscuri și vârfuri. A fost un răsărit frumos care ne-a dat energie. 

Cum ați resimțit condițiile de la altitudini mari (oxigenul rarefiat, frigul, terenul accidentat) și cum te-ai sau v-ați adaptat pentru a face față acestor provocări?

Coni: Nu am resimțit foarte mult, energia am avut, nu am simțit durere de cap și nici greață, cum a fost anul trecut pe Kazbek. Cred că doar puțin am resimțit frigul.

Horațiu: La fel, de data asta am avut la un moment dat o senzație de greață, dar în rest m-am simțit foarte bine. 

A fost vreo situație neașteptată pe care a trebuit să o gestionați? Cum ați abordat-o și ce ați învățat din acea experiență?

După ce am ajuns înapoi la Tete Rousse, am fost martori la un accident pe Grand Couloir, iar la un moment dat când am văzut că persoanele implicate nu se pot mișca, am decis să mergem să vedem cum putem ajuta, astfel încât să-i ducem în siguranță la un punct în care să poată ajunge elicopterul. Din fericire, a reușit elicopterul să ajungă unde a fost persoana rănită și au dus-o la spital. 

Ce sfat ai oferi altor montaniarzi care își doresc să atingă și ei acest vârf?

Să se pregătească, să le ia treptat. Mont Blanc nu presupune foarte multe din punct de vedere tehnic, însă, dacă ai făcut doar câteva ture iarna în România, poate nu este destul.

Cum te-au ajutat turele de iarnă pentru această expediție?

Coni: Extrem de mult, iarna te expui la frig, la ture lungi în perioade de lumină scurte și la folosirea echipamentului fără de care nu poți urca la altitudini mari. Am avut bineînțeles și ture nereușite iarna, dar și din ele poți învăța câte ceva, precum unde ar fi bine să pui accent la următoarele antrenamente, de exemplu.

Horațiu: Turele de iarnă în România mi se par un prim pas obligatoriu înaintea turelor de vară la înălțime din alte țări. Acestea te obișnuiesc cu frigul și cu mersul pe zăpadă și gheață.
 

Ce echipament sau pregătire considerați că a fost esențial pentru succesul ascensiunii? Aveți un sfat pentru cei care vor să facă astfel de ascensiuni?

Echipamentul de iarnă: haine groase, mănuși, bocanci buni, colțari și piolet și tot ce ține de mers în coardă. Sfatul meu este să se antreneze și să se familiarizeze cu tot echipamentul, turele de iarnă sunt obligatorii.