Atelier de alpinism 20-23 februarie 2025 Muntii Fagaras

Atelierul de alpinism a fost, ca de obicei, o combinație perfectă de învățare și distracție. Am avut parte de exerciții faine, voie bună și, în mare parte, am acoperit toată curricula.

Joi, 20.02, am ajuns cu telecabina la Bâlea Lac, unde ne-a lovit din plin un ger de -18 grade. Dacă aveai vreo zonă de piele descoperită, clar simțeai pe pielea ta ce înseamnă ger, dar nu într-un mod plăcut.

La Refugiul Tunel am avut parte de o atmosferă faină – doar noi în cabană, așa că ne-am relaxat după drum. După cină, Aurel ne-a pus la curent cu tehnici de coardă, noduri și alte detalii esențiale. Prima noapte? O combinație între sforăituri și mult prea cald, dar hei, la munte e bine oricum, mai ales când ești cu gașca potrivită!

Vineri am început în forță. După micul dejun, am mers la lac, unde am făcut un exercițiu super realist de căutare în avalanșă, cu mai multe „victime” și contra-cronometru. Am înțeles rapid cât de important e să exersezi des, ca să fii pregătit dacă, Doamne ferește, chiar ai nevoie.

După o cafea și ceva răsfăț la Păltinu, ne-am mutat la cățărat pe gheață. Frigul a fost crunt și ne-a testat serios rezistența, mai ales pentru cei cu circulația periferică mai slabă. N-a fost ușor, dar am învățat să ne descurcăm în condiții extreme. Unii s-au îndrăgostit de gheață, alții mai puțin – dar, dacă vrei să te ții de alpinism, e un „must” să treci prin asta.

Seara? Toți visam la căldura cabanei și la cina care promitea să fie epică. Și a fost! Nici n-am mai scos un sunet la masă, semn clar că ne-a prins bine.

Sâmbătă a fost ziua cea mare: traseul spre Vârful Vânătarea lui Buteanu. La 06:30 eram deja în picioare, pregătindu-ne rucsacurile. Am plecat puțin mai târziu decât plănuisem, dar la 08:45-09:00 eram deja pe traseu. Pe drum, am exersat tehnici de progresie în teren abrupt, cu zăpadă și gheață. Apropo de zăpadă… niciodată n-am văzut atât de puțină pe munte în perioada asta!

Grupul a fost super omogen, am ținut un ritm bun și am ajuns rapid în Șaua Capra. După o scurtă pauză, am continuat spre Vf. Vaiuga, trecând prin zone aproape fără zăpadă. Apoi, odată ce am depășit vârful, peisajul s-a transformat într-un adevărat cadru hibernal. Soarele filtrat prin nori, priveliștile până hăt-departe... un vis! Pe vârf, ne-am felicitat reciproc și ne-am bucurat mai ales pentru colegii aflați la început de drum, care n-ar fi reușit fără sprijinul celor mai experimentați și fără explicațiile lui Aurel – Aurel, ești tare, mulțumim!

Coborârea a fost pe același traseu, iar pe la 16:30 am ajuns înapoi în Șaua Capra. De data asta, vântul ne-a lăsat în pace, iar temperatura a fost mult mai ok decât ziua anterioară – chiar ne-am dat jos hainele, mai ales pe urcări.

Sâmbătă seara? Distracție maximă! Am sărbătorit traseul făcut și ne-am bucurat că suntem împreună. Totuși, n-am stat prea târziu, pentru că duminică aveam program scurt – trebuia să prindem telecabina până în 13:30.

Dimineața, pe la 9, ne-am apucat de exerciții la stâncile de lângă cabană. Am repetat oprirea în piolet, apoi amaraje în stâncă și teren înghețat, doar cu asigurări tradiționale. Unii au făcut exercițiul de mai multe ori, dar toți am înțeles un lucru clar: fără repetiție constantă, progresul e imposibil.

Pe la 14:30 am ajuns la mașini, unde ne-am îmbrățișat, ne-am împărțit echipamentul și am plecat spre casă, mulțumiți de încă o tură reușită. Atelierul ăsta rămâne unul de referință pentru cursanții din club – singurul regret e că nu putem lua mai mulți, locurile sunt mereu limitate.

Abia așteptăm următoarea aventură!

#themountainwithinus #alpinexplorers