Atelier alpinism 17-20 februarie 2022
“It is not the mountain we conquer, but ourselves” Sir Edmund Hillary
O mână de oameni, un instructor bun și splendoarea Munțiilor Făgăraș a fost combinația perfectă pentru a afla și aplica tehnici de alpinism.
Prima zi, vineri, după ce telecabina cu care ar fi trebuit sa urcam nu a funcționat din mai multe cauze cumulate, am decis sa abordam la pas porțiunea dintre Balea Cascada si Balea Lac. Chiar daca planul nu era de așa natura, ne-am bucurat de aerul fresh de pădure, am învățat tehnicile de mers pe zapada la bocanc, cu colțari și cu rachete. Traseul ne-a permis să învățăm și să aplicăm folosirea corecta a piloletului. Odată ieșiți din pădure, caprele negre care căutau hrană ne-au întâmpinat. Am analizat calitatea terenului, alegerea traseului potrivit pe timp de iarna pe câteva exemple concrete de la fața locului și am înțeles în detaliu ce ni s-a explicat teoretic înainte cu o seara. După câteva rafale de vânt și obosiți de la drumetie, am ajuns cu bine la cazare, la refugiul Balea Tunel. Cina copioasa ne-a dat energie ca sa fim atenți la partea teoretică de legare în coardă. Printre râsete și glume, am exersat fiecare mai multe tipuri de legare în coardă atât pentru cei din capăt cât si pentru cei din mijloc. Modul în care ni s-a explicat este pe departe unul foarte logic și limpede, am înțeles ce metode sunt recomandate sau nu să le folosim.
A doua zi, sâmbătă, pentru că vremea în prima parte a zilei se arată de neratat, am ales să urcăm pe Vârful Văiuga și apoi pe Vârful Vânătarea lui Buteanu, dacă condițiile de la fața locului ne inspiră siguranță.
Am practicat, mai multe scenarii de oprire în piolet, am învățat cum să verificăm dacă DVA-urile partenerilor funcționează și înainte de a porni în tură verificarea echipamentului tehnic. Am intrat în mai multe detalii despre mersul cu colțarii în funcție de tipul zăpezii și de pantă.
Până în Șaua Capra, am exersat cu multă curiozitate și răbdare tehnicile învățate. De aici am folosit legarea în coardă, am reușit să ne coordonăm ritmul de mers în funcție de cel al coechipierilor și am înaintat până pe Vârful Vânătarea lui Buteanu. Frumusețea crestelor, a zăpezii care se asorta perfect cu albastrul cerului ne-a cucerit pe loc, nu am rezistat să nu ne oprim din mers să admirăm splendoarea Făgărașului. Am zărit primele doua cele mai înalte vârfuri din România, Moldoveanu și Negoiu. Dincolo de piscurile Făgărășene, alte grupe de munți îndepărtate s-au lăsat văzute.
Coborarea a fost făcută pe aceeași rută ca la urcare, iar o porțiune a fost destul de vântoasă și cerul a devenit gri în loc de albastru. Rămași legați în coardă, am descățarat porțiunea înghețată de la Șaua Caprei în jos, dar cu indicațiile lui Marius și cu sprijinul colegilor, am coborat cu toții în siguranță și inima plină de bucurie pentru această zi.
Ultima zi, duminică, vremea a rămas mohorâtă, dar noi am continuat cu tematica atelierului și am exersat mai multe tipuri de amaraje în zăpadă. Am făcut o recapitulare a tehnicilor de mers în zăpadă, de folosire a pioletului care a fost foarte binevenită.
Norocul nostru ca telecabina a funcționat și am coborat cu toții parcă un pic triști că s-a terminat, dar fericiți că am învățat și practicat multe tehnici care ne țin în siguranță pe traseele montane.
Pe lângă toate acestea, am înțeles că momentele în care simțim puțină provocare ne împing să ne depășim câte puțin limitele și care, de altfel ne fac să devenim mai stăpâni pe noi… purtând aceeași smerenie pentru explorarea muntelui la fiecare pas.