Via Apuseni - anduranță pe zăpadă

Tură propusă spontan de Maco în complot cu Lușu în grupul skiorilor CAR-iști, numită generic “Via Apuseni”,  tură de anduranță pe zăpadă care însumează circa 46 km, porțiune care poate fi parcursă pe schiuri sau pe rachete de zăpadă, de la Șesu Cald la Poiana Horea, urmând traseul de culme BR. Pentru o organizare optimă “complotiștii” și-au imaginat două grupuri care să parcurgă traseul în direcții opuse cu schimb de mașini la finish. Uneltirea celor doi nu a fost zadarnică deși era un weekend cu activități complexe în calendar, în tură s-au înscris șase participanți ceea ce a permis formarea a două grupuri de câte trei, iar pentru a nu mai lungi vorba trecem la relatarea celor petrecute în cele două sensuri de mers…

Grupa Buscat(Șesu Cald), relatează Nuțu Radu:

Ziua 1 (sâmbătă 12 febr. 2022): 8 km

Plecăm în tură în jurul orei 14:30 din parcarea de la Buscat Ski, zona Șesul Cald, unde lăsăm mașina. Cu ea se vor întoarce la Cluj ceilalți trei colegi de club Lușu - Veze - Ovi (echipa 2) care vor pleca duminică dimineața din celălalt capăt al traseului, respectiv Cabana Podina din localitatea Poiana Horea. Segmentul de aproape 8 km, între Șesul Cald și refugiul CAR de pe Muntele Mare recent construit, reprezintă o bună "încălzire"  pentru noi cei din echipa 1 (Maco - Gabi - Nuțu) pentru ziua de mâine, zi în care vom avem de parcurs o distanță de 31 km între refugiul CAR și Cabana Petreasa din șaua cu același nume. Vom ajunge la refugiul CAR cu puțin înainte de apus, iar prima preocupare este de a curăța zăpada viscolită de la intrarea în refugiu. Ulterior facem o supă caldă, mai povestim despre pașii următori ai turei, iar în jur de ora 21 ne punem la somn, cu gândul la ziua de maine.Urmează o noapte cu o temperatură de -12…-15 °C, iar acest lucru s-a  resimțit în interiorul refugiului.

Ziua 2 (duminică 13 febr.): 31 km

Ne trezim la ora 5 dimineața, facem un ceai, ciugulim ceva rapid, împachetăm și pornim la ora 6:45 de la refugiu CAR spre Șaua Prislop, la frontale. La scurt timp începem urcarea din Șaua Prislop spre Muntele Picioragu, lăsând undeva în stânga noastră Vf. Prislop. Puțin frig, se anunțase -10 ... -12 °C în această dimineață, însă vânt slab și vreme însorită toată ziua.

Începe spectacolul Răsăritului de Soare. Trecerea de la noapte la zi și jocul de lumini și umbre sunt fascinante, să tot ai o astfel de urcare :)

Facem câteva poze, apoi ne continuăm drumul spre Vf. Piatra Groșilor, unde facem o scurtă pauză de ceai. De aici coborâm lin pe schiuri până la poteca de la marginea pădurii din Munceloasele, care ne va purta mai departe spre Poiana Stedea, apoi continuând spre intersecția cu marcajul BG care vine de la Tina Bogdanului, intersecție unde se află și Crucea Bătrânei, puțin ascunsă în pădure de stratul de zăpadă generoasă.

După 12 km parcurși ajungem în Poiana Căpățâna, unde facem o scurtă pauză de masă. Pornim din nou la drum, prin pădure, până ieșim într-o poiana mica “La Tină”. Suntem curioși să vedem unde se afla colegii noștri care vin din sens opus, așa că la coborârea de pe Balomireasa la colibele Picioragu hotărâm să dăm un semn de viață către ei. Aflăm că nu demult au trecut de Șaua Apa Cumpănită. De aici ne îndreptăm prin pădure spre câteva colibe de sub Vf. Nedeii, dar înainte de colibe oprim într-o poiană de unde se văd colibele de la Fundoaia. Aici facem o pauză strategică pentru a ne reface rezervele de ceai/ apă. La un primus vom topi zăpada necesară pentru mai bine de 2L de apă.

De la colibele Nedeii, alegem să nu mai urmăm marcajul BR, ce trece peste Vf. Nedeii, așa cum ne arăta harta, ci o să ocolim vârful prin stânga lui, pe un marcaj vechi, tot BR. Aici avem 20 km parcurși, în 8h:45 min.

Coborâm, urcăm, iar coborâm, pe acest marcaj BR vechi, până la cantonul Steaua și șaua cu același nume. Aici "timpul și spațiul" ne indica 23 km parcurși, în 9h:45 min. Facem o pauză de hidratare ți începem urcarea spre cătunul “La Garduri”.

După nici 200 m ne întâlnim cu cealaltă echipă, colegii de club Lușu - Veze - Ovi. Bucurie mare, îmbrățișări, ne împărtășim informațiile despre traseul parcurs. Dar uităm să facem tradiționala poză de grup...Ne despărțim nu după mult timp, cu gândul că mai avem de parcurs încă 9 km până la cabana Petreasa, iar colegii noștri cu gandul la locul unde va avea loc camparea. La 1 km distanță ajungem "La Garduri". Aici avem parte de al doilea spectacol astral al zilei, Apusul Soarelui, iar lumina lui caldă ne invită la un ceai și o ultimă gustare. Suntem expeditivi, este ora 17:30. De aici urcăm până trecem de Vf. Toaderu. Aici o noua surpriză, o Lună în toată splendoarea ei  și o lumină rece care luminează versantul înzăpezit. In vale se văd cătunele Preluca, Pătrusești și Zânzești cu câteva gospodării luminate.

Urmează un segment de coborâre și ajungem în Șaua Apa Cumpanită. Aici un izvor amenajat, cu a lui apa rece și energizantă...Suntem la km 29 și aproape 13h de la plecare. De aici o ultimă urcare, inițial prin pădure, până ne apropiem de Șaua Petreasa.

 Ajungem la destinație, Cabana Petreasa. Este ora 20:55 și km 31 al zilei. Ne întâmpină doamna Dorina cu urări de bun venit și foarte bucuroasă știindu-ne sosiți. Servim o ciorbă caldă și împărtășim cu ea și soțul ei câteva impresii legate de tură. Deschidem telefoanele, verificăm mesajele. Primim un mesaj de la Dl. Dinu.  "Ați ajuns? La ce oră?" "Da, am ajuns cu bine. Mulțumim de caldele felicitări și de faptul că v-ați îndreptat gândurile spre noi!" 

Cu imaginea unei zile de 13 memorabile, în jurul orei 23:30 ne punem la culcare...

Ziua 3 (luni 14 febr.): 7 km

După o mâncare caldă, un duș, un pat confortabil, și un somn odihnitor ne trezim total refăcuți fizic. Servim micul dejun, mai schimbăm câteva vorbe cu gazda apoi plecăm din nou la drum. Vom trece pe la colibele din Dealul Coachii, ca mai apoi să coborâm ușor până la Cabana Podina, unde ne aștepta mașina lui Lușu. În total 7 km, parcurși în 2h.

P.S.(Gabi Oargă)

Ca organizare, ne-am împărțit în două echipe:

- echipa 1: cea care va pleca din punctul A (Buscat, altitudine 1516 m) și care va dormi în prima noapte la Refugiul CAR de pe Muntele Mare (altitudine 1642 m), iar în a doua noapte la un “alt refugiu” găsit pe traseu, ca mai apoi să ajungă în punctul B (Cabana Podina, altitudine 1044 m)

- echipa 2: cea care va pleca din punctul B și va trebui să ajungă în punctul A. Iar pentru asta va avea la dispoziție "1001 de nopți" dormite la cort.

 După ce am ajuns acasă, cei din echipa 2 "ne-au provocat" ca fiecare echipă să facă propriul RT. Doar că noi, echipa 1,  <<echipa cu refugiile>>,  o să putem face “never” un RT la nivelul echipei 2 , <<echipa cu corturile>>, cu "povești vânătorești" și "balade ale vântului" strânse pe parcursul celor "n" nopți la cort: senzațiile sunt cu totul altele, “mai intense”, la cort și în zăpadă, decât într-un refugiu, iar nopțile mai lungi și mai multe J

Pe de altă parte, trebuie să spunem că “ne-au menajat”: nu am avut de cărat corturile și, în plus, am stat “mai bine” la diferențele de nivel cumulate: la urcare 885 m, respectiv la coborâre 1349 m.

Grupa Poiana Horea, relatează Ovidiu Motioc:

Bună relatarea colegilor, am citit cu atenție cele de mai sus și aproape că am parcurs traseul și în sens invers numai din povestea lui Nuțu. Mi-au citit gândurile, ei știu foarte bine cortul de la turele de vară, turele cu cortul au un farmec aparte, îți oferă un sentiment de libertate pe munte, nu ești sub presiunea timpului sau a distanțelor rămase de parcurs până la cazare. Cu setul de echipament de iarnă complet și cu ajutorul unor mici trucuri hibernale, experiența în cort iarna este la fel de plăcută ca și vara.

Având în vedere că am oprit track-ul abia prin Săvădisla nu mai stau să îl editez și mă folosesc de datele înregistrate de colegi, doar că le întorc pe dos: 46 km cu 1.349 m D+ și 885 D- în două sau trei zile.

Ziua 1: duminică, 19 km, 946 D+

Din Poiana Horea găsim drumul spre cabana Podina deszăpezit așa că avansăm cu mașina până în zona cabanei Podina. De acolo pornim urcușul pe schiuri spre Dealul Coachii pe marcajul PR, iar la cruce ne întâlnim cu BR care vine din Șaua Ursoaia. Facem o mică pauză de masă și hidratare apoi continuăm pe culme, se deschideau vederi superbe spre sud-vest iar vremea însorită ne oferă o vedere excelentă asupra M-ților Bihor, zăream clar eolienele și mai la vest releul de pe Cucurbăta Mare. Continuăm până în Șaua Petreasa unde hotărâm sa facem un popas la noua cabană Petreasa. Nu stăm prea mult și continuăm pe sub culme, urmăm track-ul iar din când în când întâlneam marcajul refăcut al traseului BR. Aveam vederi panoramice superbe în prima parte iar apoi intrăm în pădure și începem coborârea spre Șaua Apa Cumpănită. De acolo traseul prinde curba de nivel pe sub Vf. Citera pe o porțiune destul de lungă de gol alpin cu vederi panoramice asupra satelor și cătunelor din vale. Trecem de cătunul La Garduri iar apoi începem coborârea spre Cantonul Steaua, porțiune în care ne intersectam cu cealaltă echipă. Păreau veseli și fresh, nici pe departe să fie “șifonați” așa cum ne spuneau. Noi eram liniștiți, fără nici o povară sau gânduri legate de distanța de parcurs, nu aveam stabilit locul de cort, ne-am propus doar să campăm la lumina zilei. Le spunem ce îi așteaptă pe traseu, estimăm ca vor ajunge la Cabana Petreasa după ora 21:00 și vor avea parte de o faină porțiune nocturnă la lumina lunii.  Continuăm, trecem de canton apoi începem urcușul și alegem să mergem pe urmele colegilor pe vechiul marcaj BR. Ajunși în culme ieșim din pădure și zărim colibele de La Nedeia. Văd un pâlc de molizi și o zonă plată cu vederi asupra unui eventual răsărit și le propun lui Lușu și Veze să ne instalăm în acel loc la lumina zilei. Acceptă propunerea deși Veze ar mai fi mers până în zona cătunului Picioragu și campat acolo la frontală.

Ne pregătim locurile, montam corturile, apăsăm butonul, pornim încălzirea apoi începem cu treburile gospodărești. Iarna nopțile sunt lungi și încep devreme așa că avem timp suficient pentru procuratul apei, gătit și servit o cină caldă. Eu mă instalez singur în cort de doi așa că mă lăfăi întrucât Ralu nu a reușit să își rezolve la “scârbici”. Lușu și Veze dorm împreună așa că până tarziu am auzit multă voie bună în cortul lor, cu siguranță ei aveau nu doar căldură umană ci și peste 10 grade în cort. Eu cred ca aveam în jur de 7-8 în timp ce afară erau aprox -6 grade iar minima nopții cred că a coborât pe la -10.

Ziua 2: luni, 19 km, 559 D+

Sună ceasul trezirea la 5:30, încep topitul zăpezii, ceaiul pentru tură, dejunul, pregătesc aparatul pentru răsărit. Pe când să ies din cort aflu de la Lușu că avem cerul acoperit de nori așa că nu am prea avut ce poza în acea dimineață. Norii aveau să se ridice abia după ce am strâns corturile și ne pregăteam să urcăm pe schiuri. Pornim prin lunga poiană a Nedeii după care intrăm din nou în pădure urmând a ieși din nou în gol alpin deasupra cătunului Picioragu. Ținem în gol alpin iar cum ieșim în culmea Balomireasa zărim bila albă de pe Muntele Mare. Balomireasa se afla cam la jumătatea distanței dintre Poiana Horea și Șesu Cald. După Balomireasa intrăm din nou într-o zona împădurită din care vom ieși în una dintre cele mai faine poieni din Apuseni, Poaina Căpățâna. Splendoare și frumusețe printre nămeți, punți de zăpadă peste susurul blând al păraielor care curgeau pe sub zăpadă. Avem apoi din nou o succesiune de păduri și poieni, trecem peste Vf. Smidele apoi prin poiana Stedea și urma urcarea pe Piatra Groșilor. De pe Piatra Groșilor se deschid vederi superbe spre est. Zărim ca-n palmă împrejurimile, vedeam pârtia de sub Vf. Buscat, Pietrele Mărunte, Muntele Mare și ușurel parcă zăream și refugiul CAR. Vremea superbă și din această zi mă îmbie să nu mă grăbesc spre casă așa că nu ezit să le propun colegilor să rupem bucata până la Șesu Cald și să dormim la refugiu. Veze trebuia sa ajungă la serviciu dimineața următoare așa că el pornește de îndată spre mașină, în timp ce ramân cu Lușu și reducem ritmul. Era în jur de ora 15:00 pe Piatra Groșilor. Coborâm agale până în Șaua Prislop apoi urcăm ușurel până la refugiu CAR Muntele Mare unde ajungem pe la 16:45. Până la ora 19:00 am aflat că ajunsese și Veze la Șesu Cald.

Ziua 3: marti, 8 km

Parcurgem agale distanța dintre refugiul CAR Muntele Mare și Șesu Cald pe o vreme total schimbată. Dacă zilele anterioare au fost plăcute, însorite și fără vânt, pe ce urcam spre culmea Muntelui Mare dădeam piept cu viscol din ce în ce mai aprig, nu pentru mult timp însă pentru că de îndată ce coborâm La Mocirle viscolul se transformă într-o ninsoare ca-n basme.

În concluzie aș scrie că nu recomand astfel de ture începătorilor, este necesar echipamentul de iarnă, o condiție fizică decentă și un minim de experientă montană iarna. Din punct de vedere al avansaților ar putea fi clasificată ca medie sau grea (nu dificilă), în funcție de forma fizică din momentul turei.

Cam atât aș avea de scris despre “Via Apuseni”, vom relua și alte porțiuni din Apuseni pe care le vom parcurge pe zăpadă în ture de anduranța asemănătoare.

Dacă ați avut rabdare să citiți până aici, vă mulțumim!

Nuțu și Ovidiu.