Weekend în Munții Ciucaș (28-30 iulie 2023) - Garmin

Vineri după amiază, 28 iulie, membrii ai Clubului Alpin Român Filiala Cluj și alți iubitori de munte ne-am strâns vreo 30 de drumeți, la Cabana Vf. Ciuc de la mic la mare (unde mici au fost pufuleții de 2 ani și-un pic: Sonia și Sara -nepoțica Getei- și Giulia, de 5 ani și jumătate). Cei mai mulți dintre noi ne-am cazat la cabană, însă a fost amplasat și un cort în apropierea ei.  Aerul rece de seară și cerul înstelat văzut de la 1500 m sunt exact ce ai nevoie după o săptămână de muncă. Seara a fost socializare și acomodare cu locul. Pentru mine și prietenii care m-au însoțit, ziua de sâmbătă a început la ora 6 pentru a vedea răsăritul. Sute de vrăbiuțe energice care-și au cuiburile la cabană au fost sprintene încă de la primele raze. Am pornit în primul traseu al zilei, spre Vf. Ciucaș, la ora 9:30, pentru că micul dejun (inclus în prețul cazării) se servea doar începând cu ora 8:30. A fost un traseu pe bulevard, cum îi place Getei să spună, o plimbare de 8 km în 4 ore cu 570 m diferență de nivel, dupa cum arata track-ul inregistrat pe dispozitivul Garmin.

Din fața Cabanei Vf. Ciucas am urmat poteca ce urcă ușor pe spinarea Muntelui Chirușca, cu marcajul bandă roșie, dublat de cruce roșie până în Șaua de sub Țigăile Mari (le veți găsi și sub denumirea de Țiglăi). După primele 15 min ne-am împărțit în două grupuri, în funcție de ritmul de mers dorit. La lacul din apropierea cabanei ne-au ieșit în cale câțiva măgăruși și cai tare frumoși și îngrijiți. Am cotit la dreapta și am urcat pieptiș printre stânci, până la baza Țigăilor, având o panoramă foarte frumoasă asupra Văii Chirușca. M-au fascinat turnurile de conglomerate care-s cartea de vizită a locului. Jocul preferat al traseului a fost să găsim asocieri pentru aceste stânci care ne păreau antropomorfe și să creăm povești pe baza lor. În Goliat, Babele la sfat, Căpățâna de zahăr, Ciobanul cu oile și alte conglomerate nenumite, unii dintre noi au văzut războinici, capete de daci cu cușmă cu buze țuguiate care fluieră, capete urecheate de cățeluși care stau la pieptul mamei, ouă de dinozauri, bătrâne bârfitoare și alte închipuiri nostime.

Am depășit făgașul pietros al unui vâlcel (Scocul Sec) și am ieșit în Șaua dintre Țigăile Mari și Vf. Ciucaș, care era la câțiva pași distanță. Privind în spate de unde venim distingem Muntele Chirușca și dincolo de Valea Berii, Muntele Roșu și Culmea Gropșoarele-Zăganu. Odată ajunși în Vf. Ciucaș (1954 m) au urmat poze, gustări și încântările obișnuite pe care le aduce privirea în zare, de data asta și prin lentilele unui binoclu cerut unor drumeți binevoitori din alt grup: Culmea Bratocea, Șaua Țigăilor, Munții Grohotiș, Neamțului, Bucegi, Piatra Craiului, Iezer-Păpușa, Făgăraș, Piatra Mare, Postăvaru, barajul de la Săcele, stațiunea Cheia, orașul Buzău.

La întoarcere am coborât prin Șaua Țigăilor (1745 m), unde ne-au ieșit în cale oi și căprițe (ocazie numa` bună de început o dezbatere despre relevanța baladei Miorița în materia școlară), apoi am părăsit marcajul de creastă bandă roșie și am cotit stânga, pe poteca marcată cruce roșie. Spre încântarea Anuței Dunca, la tot pasul ne-au ieșit în cale tufe de afine după care ne-am întins pofticioși.

Grupul din față a avut un avans de doar o oră și jumătate față de grupul voinicesc din spate, în care se aflau Geta și dulcețile de fete. Giulia a parcurs traseul în întregime pe jos, iar Sonia și Sara au parcurs 2/3 din urcare pe piciorușele lor (cu toate că amiaza e timp de somnic pentru copii, au finalizat drumeția eroic).

Am revenit la Cabană pentru un pic de odihnă, socializare și-o ciorbă de perișoare (care spre dezamăgirea Anuței, era cu sos de roșii și fără smântână; ce să faci, preferințe din Maramu`).

La ora 17:00, 13 dintre noi am început al doilea traseu al zilei, dus-întors: Cabana Vf. Ciucaș- Culmea Chirușca- Culmea Gropșoarele- Vf. Gropșoarele- Vf. Zăganu, pentru a prinde apusul de la înălțime, cu o priveliște spectaculoasă. Și a fost întocmai! Ne-am bucurat și de-o porțiune de pădure și de poteci înguste pe dealuri și creste, de flori de câmp și mult îndrăgita floare de colț, care a fost sub nasul nostru încă de La Lanțuri, dar mai preocupați fiind de siguranță, nu am văzut-o decât mai departe, chiar lângă Vf. Zăganu. Pe urcare am admirat în  stânga Culmea Șuvițele și Valea Pârâului Alb pe care o vom strabate într-o altă tură, recunoaștem în departare Turnul de Aramă. Din Culmea Gropșoarele se vedea bine traseul pe care îl parcurseserăm în prima parte a zilei. Patru ore s-au scurs repede în zece kilometri și jumătate, printre exclamații de mulțumire, glume și voie bună.

A urmat cina la cabană, impresiile de peste zi, urările aniversare pentru colegul nostru, Dan Izvoreanu (care și-a celebrat tinerețea în acea zi) și un moment muzical la ukulele, sub cerul înstelat, în jurul lui Marius Ivaș.

Ultima zi de weekend, duminică, a presupus plecarea de la Cabană și alegeri diferite pentru minigrupuri, după pofta inimii, precum Canionul Șapte Scări, vizite în Brașov, Sibiu și Sighișoara, drumeție în Masivul Piatra Mare.

Pe curând, Munților Ciucaș! Ați fost generoși și încântători.

Coordonator: Geta Oltean, pentru Departament Drumetie CAR Cluj

Text: Roxana Oprița

Foto: Cristi și Anca Gavrea, Ciprian Vacaru