Weekend de cățărare în Coștila - Creasta Gălbinele și Fisura Întreruptă
La finalul de saptamana 6-7 septembrie am revenit in Costila pentru o iesire la catarare in trasee de mai multe lungimi de coarda.
Este o tura care se adreseaza cataratorilor care au deja cunostintele de baza si doresc sa faca pasul spre rute mai lungi, de mai multe lungimi de coarda. Suntem deja la a treia editie organizata in cadrul CAR Cluj. Orientarea este mai ales pe partea practica: intelegerea
accesului, a zonei si a retragerii; modul corect in care se face o regrupare si se fileaza in mod cap de coarda si secund cu un Reverso, posibilitatea de a monta uneori o asigurare mobila daca traseul o cere, gestiunea corzilor, comunicarea prin intermediul corzilor.
Ruta aleasa pentru sambata a fost clasica Creasta Costila Galbinele, o ruta lunga, de 11 lungimi de coarda, cu acces si retragere solicitante, perfecta pentru scoala. La ora 8 ne intalnim in fata Caminului Alpin din Busteni. Suntem sase participanti, asa ca decidem sa ne organizam in doua echipe de cate trei cataratori. In prima echipa voi merge eu cap de coarda iar secunzi vor fi Mihai si Dana. In cea de-a doua echipa va merge cap de coarda Marius iar secunzi vor fi Mada si Silvia.
La ora 11 suntem la baza traseului si incepem sa ne echipam. Lasam sa treaca in fata o echipa de doi cataratori ce cunosc bine ruta si se misca repede. Catararea pe conglomerat este complet noua pentru o parte din participanti, dar adaptarea este rapida. Lungimile incep sa se succeada fara dificultati.
In zonele usoare unde nu sunt deloc asigurari mai montam totem-uri pentru a vedea cum se pot adauga asigurari mobile si cum se pot recupera de catre secunzi.
Pe la amiaza facem o pauza scurta de pranz. Apoi trecem pasul traseului, o zona cu gradul 6+ fara nicio dificultate. Pesisajul devine tot mai aerian si mai expus. Tancul mic a devenit doar o stanca abia vizibila sub noi. Imi place faptul ca toata lumea este relaxata si nu se simte niciun fel de stres in aer.
Explic modul in care coarda transmite extrem de multa informatie de la frica la calm. Trebuie doar sa inveti si sa intelegi mesajele. La inceput poate un catarator simte nevoia sa foloseasca statii de emisie-receptie pentru a comunica cu coechipierul. Insa in timp, ca parte a evolutiei, aceasta nevoie dispare. Mesajele, comunicatia in echipa se poate face doar prin coarda, fara alte semnale necesare.
La ora 18 fix terminam traseul si punem echipamentul in rucsaci. Urmeaza o retragere extrem de lunga pe Brana Mare, Valea Scorusi si Valea Galbinele. Desi vine noaptea, nu ne stresam. Facem cateva rapeluri nocturne pe firul principal din Galbinele si pe la 10 seara suntem incapoi la refugiul Costila. Marius si Silvia prefera sa continue coborarea pana in Busteni. Au parte de putin stres dar nu dau de niciun urs pana jos.
A doua zi oboseala este la cote inalte. Reusesc sa conving participantii sa revenim pe stanca. Mada prefera sa parcurgem o ruta cat mai aproape de refugiu asa ca alegem clasica Fisura Intrerupta.
Cam asa a aratat iesirea din Costila. Vreme perfecta, mult soare, multe glume si o atmosfera perfecta.
Relatare: Adrian Rendiuc
