Piatra Cetii - toamna târziu

Tura noastră a început din satul Modolești, unde ne-am adunat cei 14 participanți pentru a porni pe marcajul Triunghi Roșu spre Piatra Cetii. Traseul a început destul de abrupt, dar atmosfera din grup a fost una relaxată.

După urcare, am ajuns pe un platou foarte fotogenic, cu priveliști spre Cheile Întregalde si Piatra Cetii. În drum spre Tecșești am dat de o turmă de oi cu vreo 25 de câini, destul de amabili, dar oricum ne-am bucurat că suntem grup mare. 

Prima oprire mai lungă am făcut-o în Poiana fără narcise din Tecșești, care ne-a oferit pretextul pentru o pauză de masă. Aici am stat la povești cu cuplul de localnici, oameni primitori și calzi, care au împărtășit câteva detalii despre zonă și viața de la poalele Pietrei Cetii.

Încurajați de vântul rece, am continuat urcarea spre vârf. Pe măsură ce câștigam altitudine, poteca devenea mai abruptă, însă efortul a fost răsplătit din plin de panorama extraordinară de pe Vârful Piatra Cetii. De aici, priveliștile se deschid larg peste întreaga regiune: Aiud, Teiuș, Valea Întregalde, Piatra Craivii, etc. Ovidiu a făcut niște radioamatorism, și noi ceilalți am privit și ascultat plini de curiozitate.

În apropierea vârfului am făcut și o scurtă vizită pentru a inspecta intrarea în aven, un obiectiv interesant, mai ales pentru cei atrași de speologie.

Coborârea am făcut-o pe marcajul Bandă Roșie, prima dată pe stânci abrupte, apoi printr-un adevărat „powder” de frunze, un strat gros și moale care a adăugat un plus de farmec finalului de traseu.