Munții Rodnei: Când soarele îți zâmbește, dar vântul te trimite acasă

Weekend-ul acesta, o echipă de 10 membri de la CAR Cluj am plecat spre Munții Rodnei cu un obiectiv clar: o tură de iarnă autentică, cu noapte petrecută la refugiul de sub vârful Ineu. Deși muntele ne-a oferit un spectacol vizual rar, ne-a reamintit și că el deține întotdeauna ultimul cuvânt.

Sâmbătă dimineața ne-a întâmpinat cu un cer impecabil, fără niciun nor, de un albastru care te făcea să uiți că ești în plină iarnă. Însă, odată ce am început urcarea de la Alpina Blazna, cifrele au început să vorbească: temperatura: un „confortabil” -18°C; vântul: cu rafale care atingeau 50-60 km/h, transformând orice porțiune expusă într-o luptă pentru echilibru.

Deși eram pregătiți de acțiune, pe măsură ce ne apropiam de creastă, terenul a devenit capricios. Stratul de zăpadă proaspăt depusă și foarte afânată ne-a dat cele mai mari bătăi de cap. Într-o astfel de zăpadă „făinoasă”, echipamentul tehnic devine aproape inutil: colțarii nu aveau în ce să se înfigă, iar riscul de a aluneca cu tot cu stratul de zăpadă pe pantele ce duceau spre refugiu era real.

Ajunși pe Vârful Roșu, am evaluat situația. Cu vântul care ne muta din loc și zăpada care făcea orice pas spre Ineuț și Ineu nesigur și epuizant, am ales varianta înțeleaptă. În loc să forțăm o intrare pe creastă care ar fi putut deveni periculoasă, am decis să ne bucurăm de priveliște și să ne retragem în siguranță.

Chiar dacă refugiul de sub Ineu va trebui să ne mai aștepte o tură, am bifat o zi excelentă de antrenament, management de grup și testare a echipamentului în condiții de ger extrem.

Concluzia zilei: Mai bine la căldură în Cluj cu toate degetele întregi, decât în viscol pe creastă fără „grip” sub colțari. Ineul rămâne acolo, iar noi ne-am întors mai experimentați (și puțin mai „degerați” la obraji).

Galeria cu poze: Rodnei 2026 - Vf Rosu - tentativa Ineu