La stagiu de alpinism Chamonix (FR)

În a doua jumătate a lunii august, șase membri CAR am beneficiat de un stagiu de alpinism desfășurat în Alpii francezi. Duminica seara am ajuns in Chamonix entuziaști și curioși, majoritatea fiind pentru prima oară în Charmonix, si am făcut cunoștință cu Mihnea Prundeanu ”călăuza” noastră în tainele alpinismului pentru următoarele 6 zile.

Luni:  Teorie și practică la stâncă

Ne deplasăm cu autoturismul la faleză Les Gaillands din apropiere, încă impresionați de priveliștile crestelor înzăpezite sau golașe, pe care le descoperim la ridicarea privirii aproape în orice direcție. Suntem inițiați în diferite tehnici de alpinism, învățând noțiuni teoretice generale despre asigurarea partenerului pe teren abrupt, manevre de coardă, gestiunea grupului în teren expus. De asemenea am exersat autosalvarea din crevasă (amenajată la un copac) și am cățărat câteva trasee, respectând recomandările de protejare a cuiburilor de păsări din zonă.

Marți:  Aplicații în teren înghețat

Urcăm cu trenulețul cu cremalieră din gara Chamonix (1042m) până în Montenvers Mer de Glace (1913 m altitudine), după o călătorie spectaculoasă de 20 de minute, care oferă peisaje superbe spre valea Chamonix și masivul Aiguilles Rouges. Gigantul ghețar Mer de Glace este cel mai mare din Franța, având lungimea de 7 km și suprafața aproximativ 40 km2, purtând și el amprenta efectelor nefaste ale încălzirii globale (în 1990 limita ghețarului era cu 170 m mai jos decât în prezent).

Parcurgem la pas zona stâncoasă până ajungem pe ghețarul uscat, cu crevase la vedere și văi limpezi formate de apele provenite din topirea gheții. La această altitudine învățăm și exersăm metode de deplasare pe ghețar, tehnici specifice de piolet, utilizarea colțarilor în teren înghețat, abrupt. Nu a fost o zi tocmai relaxantă, ne-au dat unele emoții exercițiile la care ne-a supus Mihnea, dar la coborâre "ne-am îngăduit să fim turiști" iar unii dintre noi am mers să vizităm grota de gheață de la baza ghețarului.

Miercuri:  Aplicații în teren

Fiind o zi înnorată, cu risc crescut de ploaie, am luat gondola de Brevent, dar am decis de comun acord să ne oprim la prima stație, la Planpraz (2000 m), în vederea parcurgerii unui traseu de alpinism de creastă. Împărțiți în 3 echipe și echipați corespunzător, abordăm traseul Hotel California, un traseu de mai multe lungimi de coardă pe teren de dificultate moderată și relativ expus. Am avut ocazia de a exersa tehnici de asigurare în diverse situații și adaptarea modalității de deplasare în funcție de teren, reușind să finalizăm ascensiunea chiar la debutul precipitațiilor.

Dat fiind că deja la coborăre ploaie se oprise, o parte dintre noi am preferat să revenim în oraș perpedes (în detrimentul gondolei) și am fost răsplătiți cu afine și zmeură pe traseu. Am înțeles că francezii nu prea consumă fructe de pădure din pădure...numa'  bine mai mult pentru noi :)

Joi:  Urcarea la refugiul Albert 1er

Echipei din zilele precedente se alătură Bubu (Cătălin Nicolae Dobre), care, asemenea lui Mihnea, este ghid acreditat IFMGA

Pentru a ajunge la refugiul Albert 1er, folosim telescaunul din localitatea Le Tour, până în zona superioară a domeniului schiabil cu același nume. De aici continuăm urcarea până la 2700 m altitudine, la baza ghețarului Du Tour, unde se află refugiul construit în 1930 de regele Albert I al Belgiei , un alpinist pasionat. Fiind complet renovat în 2014, refugiul este modern, confortabil, și oferă 140 de paturi pentru cazare. Aceste informații le știm de la Mihnea, care în ture ne-a povestit despre istoria, geografia și cultura zonei...întrebări să ai, fiindcă Mihnea pare să aibă răspunsul :)

În cursul după-amiezii ne-am deplasat în zona de ghețar uscat, pentru a învăța tehnica de salvare din crevasă. În ciuda ploii exercițiul de salvare nu s-a terminat până nu am scos corespunzător victimele din crevasă. Pe lângă noțiunile tehnice utile învățate, acesta a fost și un exercițiu bun mental fiindcă nu mereu o să fie vreme bună când avem de ajutat/salvat o altă persoană.

Seara după cină, am primit o nouă temă de casă de la ghizi și anume să analizăm traseul pentru ziua următoare, consultând hărțile și descrierile din cărțile aflate în refugiu (internet nu aveam la dispoziție). Acesta a fost din nou încă un exercițiu bun nu doar ca și muncă în echipă dar pentru a ne familiariza cu traseul, planificarea lui ca în următoarea zi să verificăm cât de bine îl putem pune în practică.

Vineri :  Ascensiunea pe Tete Blanche

Pornim dis de dimineață, pentru a parcurge un traseu alpin la altitudine peste 3000 m, obiectivul fiind Tete Blanche (3429 m), un vârf din bazinul glaciar Du Tour. În sfârșit ajungem pe ghețarul umed, adică acoperit de zăpadă, zonă în care ne legăm în coardă, punând în practică tehnicile explicate teoretic zilele anterioare. Urcăm în creastă prin șaua Col Superieur du Tour, ocolim Col du Tour pe partea elvețiană, apoi ne regrupăm fericiți pe Tete Blanche. La revenirea pe ghețar aplicăm din nou tehnica de deplasare legați în coardă, coborâm la refugiu și apoi spre parcare.

Vremea a fost perfectă, am avut parte de peisaje spectaculoase, cu vârfuri impunătoare proiectate pe seninul cerului. Referitor la deplasarea pe ghețar părerile au fost împărțite, unii ne-am bucurat de mersul pe zăpadă, alții au fost incomodați de legarea în coardă.

Sâmbătă:  Arette du Cosmique

Din nou o zi cu trezire devreme, pentru a beneficia de oportunitatea de a urca cu primele gondole spre Aiguille du Midi (la care nu se pot cumpăra/rezerva bilete anterior), și pentru a evita aglomerația preconizată într-o zi frumoasă de weekend. Cu ajutorul cabinelor facem un salt până la 3800 m altitudine, unde ne echipam, fascinați de măreția peisajelor scăldate în crepusculul dimineții.

Suntem din nou în echipă extinsă, cu doi ghizi. Începutul este palpitant, cu o coborâre pe o creastă înzăpezită, îngustă, pe care abia încap doi bocanci alături, flancată de versanți abrupți de sute de metri. Urmează o traversare pe ghețar și urcarea la refugiul Abri Simond, de unde intrăm în traseul propriu-zis. A fost un traseu senzațional, destul de lung, cu porțiuni de cățărat, descățărat, rapeluri, ramonaj, traversări de pereți expuși, și priveliști fabuloase.

Am încheiat stagiul cu picnic pe malul lacului Passy  unde doritorii au putut înota în lac. Am împărtășit impresii, ne-am făcut planuri de viitor și bineînțeles i-am mulțumit încă o dată lui Mihnea pentru organizarea acestui stagiu util de alpinism în Alpi. "Să ne trăiești Mihnea, mulțumim frumos !"  :)

Articol redactat de echipa din stagiu și publicat de subsemnata.