Ghidul Michelin, Cheile Somesului Cald si Coltii Soimului

Povestea ghidului Michelin începe în 1900, în Franța, când frații André și Édouard Michelin, fondatorii imperiului de anvelope ce le poartă numele, au pus la cale o campanie de marketing genială ca să-și crească vânzările. Au lansat un ghid gratuit pentru șoferi, plin cu hărți precise, sfaturi practice de mecanică, instrucțiuni pentru reparat sau schimbat cauciucuri și liste cu hoteluri unde să te oprești, plus restaurante unde să mănânci bine pe drum.

Inițial, totul era calculat să crească vânzările de mașini – Franța avea pe-atunci mai puțin de 3.000 de automobile – și să crească cererea de anvelope. Dar secțiunea cu restaurante a devenit senzația, așa că au angajat inspectori anonimi, exact ca azi, să testeze localurile și să dea recenzii sincere. În 1926 a apărut sistemul de stele, care marca excelența gastronomică de top.

Ce legătură are cu tura noastră de azi? Unele ture montane sunt precum restaurantele cu stele Michelin – au acel farmec unic, memorabil, care te fac să revii.

Ne-am adunat dis-de-dimineață în Rușești, în parcarea cabanei Denny, cu peste 30 de entuziaști punctuali și gata de drum. După o ședință tehnică rapidă, Cătălin ne-a răsfățat cu cornulețe proaspete care au încălzit atmosfera și ne-au dat un boost de energie, apoi am pornit pe drumul forestier în sus până la podul peste Someșul Cald – acolo unde magia a început cu adevărat, cu apa vuind ușor sub gheață, poteca strecurându-se jucăușă printre copaci și bolovani, ajutată în zonele mai abrupte de lanțuri salvatoare.

Am continuat spre Dâlboaca, unde am făcut câteva poze de grup, apoi am început să urcăm pe drumul forestier spre Colții Șoimului. Un moment de neatenție ne-a făcut să ratăm intrarea în a treia secțiune, dar am corectat rapid, iar peisajul s-a transformat complet – conifere și mesteceni înlocuind foioasele, sol calcaros, ceața ridicându-se treptat până ne-a dezvăluit zonele de belvedere și panorame de vis peste vale și sat.

Ne-am oprit să mâncăm, să socializăm, să ne încălzim la soare și să savurăm priveliștea, cu poze individuale și de grup obligatorii. Am mai urcat puțin, apoi coborâre relaxantă spre Rușești. Am ajuns în jur de 16:00, după vreo 6 ore de mers. La 16:30 ne aștepta festinul la Cabana Moților, un loc binecunoscut din zonă demn de ghidul Michelin, cu mâncare caldă aburindă, plăcinte, clătite și alte delicatese care ne-au răsfățat papilele gustative.

O zi perfectă!
Mulțumiri tuturor pentru vibe-ul de neuitat!