Făgărașii, mai altfel - editia XIII

 Ediția a 13-a din Făgărașii, ”mai altfel” a fost una cursivă și distractivă. Am avut noroc de condiții meteo favorabile pentru munte iar traseul planificat în această ediție a fost fascinant. Este destul de improbabil să stai 7 zile în creasta Făgărașului fără să ai parte de ceva ploi. Este tocmai motivul pentru care tura se desfășoară la începutul toamnei, perioada din an când vremea este ceva mai stabilă.

Provocarea cea mai mare este condiția fizică, poate fi o tură distractivă pentru montaniarzii care merg constant pe munte sau poate fi un chin pentru cei care nu sunt suficient de antrenați. La această ediție s-a adunat un grup sprinten și antrenat, din cei 22 de participanți prezenți aproape toți fiind integraliști. Dificultatea tehnică a traseelor nu a fost mare însă există porțiuni periculoase, terenul este accidentat, expus și extrem de friabil, sunt puține prize stabile, există pericolul de a dizloca bolovani care pot accidenta colegii din aval.

Tura se pretează bine și pentru alpiniști începători. La fel ca și la ediții anterioare tehnice, participanții au avut la dispoziție ateliere pregătitoare în care au avut posibilitatea de a învăța noduri și tehnicile de bază necesare. Activitatea a reprezentat de-a lungul timpului o veritabilă școală de munte în teren alpin pentru sute de montaniarzi.

Echipamentul colectiv avut la dispoziție a constat în corzi/semicorzi, bucle alpine, pitoane+ciocan și un set de friend-uri. Evident că toți participanții au dispus de echipamentul individual necesar: ham, cască, prusic, bucle alpine, carabiniere, lonja și o cordelină. Strategia tehnică a variat de-a lungul turei, în funcție de complexitatea terenului, fiind necesar un randament bun la un grup de 20 de oameni. Coordonarea tehnică de grup a fost asigurată de Serghei Suslov (Salvamont-Salvaspeo Mureș) și Mihai Moruț (Salvamont-Salvaspeo Bihor). În planificarea turei am avut ca reper cartea “Pe custurile făgărășene” I.Fratu, A.Beleaua, O.Fratu dar și expertiza/experiența personală și analiza în timp, la fața locului, a acestor parcurgeri. 

Combinația dintre efort, durată, peisaje fascinante, tehnica de coardă și dormitul în corturi la peste 2000 de m altitudine, oferă cea mai amplă experiență montană pe care o poți avea în munții noștri.

Programul pe zile s-a derulat conform planificării, a inclus o succesiune de muchii alpine nordice, având următoarea desfășurare:

Ziua 1: ascensiunea în Portița Viștei

Primul base-camp a fost ales în apropiere de Portița Viștei, pe tăpșanii mai plați din apropierea refugiului. Nu este un loc ideal de corturi însă oferă vederi superbe asupra muchiilor ce urma să le parcurgem. Aveam o poziționare optimă față de primele două muchii pe care urma să le parcurgem.

Ne-am adunat în Viștișoara, după care am început urcușul pe traseul turistic TR de pe valea Viștea Mare. Pentru parcurgerea celor 13 Km a fost depus un efort substanțial, aveam de urcat o diferență de nivel de 1700 m D+ iar bagajele noastre cântăreau binișor peste media din alte ture. Aveam provizii de hrană pentru șapte zile plus echipamentul tehnic individual+colectiv. Au fost urcate în creastă 6 corzi/semicorzi de care ne-am bucurat ulterior, la parcurgerea muchiilor. Muchiile au fost parcurse cu bagaje de o zi cu echipament tehnic, circuite cu revenire în base-camp.

Ziua 2: Muchia La Bolt

Muchia La Bolt este o muchie alpină nordică scurtă, care se ramifică din apropierea Vârfului Viștea Mare, fiind poziționata între Căldarea Hârtopu Viștei și Căldarea Turiștilor de la Hârtop. Pe cei 700 de m lungime combină elemente specifice Făgărașilor, porțiuni stâncoase cu pasaje pe țancuri și porțiuni înierbate. În a doua treime se întâlnește o porțiune sfărâmicioasă și alunecoasă cu movile de nisip/pietriș. Acolo se găsesc mai greu punctele de asigurare dar expunerea nu este ff mare.

Această muchie scurtă a fost aleasă pentru sudarea echipelor, o modalitate excelentă de a recapitula elementele tehnice cheie care vor fi necesare pe parcursul turei. 

Tehnica aleasă în parcurgerea muchiei a fost cea de short roping, ne-am legat în șase echipe de câte 2-3 oameni, cu lungimea segmentului de coardă dintre oameni între 3-5 m. Această tehnică are avantajul unei parcurgeri rapide, echipa se deplasează simultan iar partenerii se asigură reciproc pe pasajele tehnice, lungimea segmentului de coardă putând fi modificat rapid în funcție de teren. În cea mai mare parte ne-am asigurat după țancurile din traseu sau folosind pe ici-colo buclele alpine. Este un traseu ușor, dificultatea traseului este de 2A însă noi am sporit puțin dificultatea la 2B. Am abordat “matematic” pasaje care puteau fi ocolite.

Nu a fost necesară folosirea pitoanelor sau a friend-urilor, se găsesc suficiente țancuri în pasajele expuse. Traseul nu este pitonat, nu am găsit amenajări.

Bucla parcursă a adunat în jur de 5 Km cu circa 500 m D+, care a inclus și parcurgerea matematică a custurii Viștea - Moldoveanu. Această parcugere ne-a ținut ocupați jumătate de zi. Aplicațiile meteo ne anunțau o ploaie sigură în a doua parte a zilei așa că parcurgerile propuse în a doua parte a zilei au devenit opționale. Majoritatea am ramas în base-camp în a doua parte a zilei, ne-am reîncărcat bateriile după prima zi mai solicitantă fizic. Ploaia nu a mai venit în mod miraculos… am avut în schimb un spectaculos dans al norilor în amurg.

Ziua 3: Muchia Viștei

Muchia Viștea Mare este o muchie nordică spectaculoasă. Se ramifică din creasta principală, din Vf. Ucișoara, având Valea Ucișoara la vest și Valea Viștea Mare la est. 

Privită de la distanță ea pare mai tehnică decât este. Parcurgerea acesteia nu ridică dificultăți tehnice însă. În cea mai mare parte se poate cota la 1A, exceptând coborârea în Spintecătura Viștei și urcarea peretelui nordic de sub Vf. Fântâna. Peretele Fântâna poate fi ocolit prin vest. Noi am sporit puțin gradul de dificultate prin abordarea “matematică” a unor sectoare care puteau fi ocolite.

Lecția Răutăților Gârdomanului din trecut a contat în planificare. Am hotărât să nu mai abordăm “răutățile” acestor muchii ci să ne rezumăm la porțiunile din golul alpin relevante și spectaculoase. Zonele subalpine împădurite și începutul alpin cu jnepeniș nu au relevanță, fiind neinteresante în parcurgere. Marea de jnepeni se întinde adesea cu pâlcuri dese pe kilometri, se recomandă a fi evitate astfel de porțiuni, mai ales în grupuri numeroase, cum este cazul nostru. Oricum, grupurile CAR sunt singurele grupuri mari de montaniarzi care parcurg astfel de trasee, parcurse în mod normal de 2-3 oameni.

Noi am parcurs sectorul alpin dintre Curmătura Hăitașel și Spintecătura Viștei. Am pornit la ora 6:00 din base-camp urmând traseul turistic TR marcat de pe V. Viștea Mare, până la intrarea în Scocul Mioarelor. Acesta este primul vâlcel de la liziera pădurii, care permite ascensiunea directă pe muchie dinspre est. Pe coborârea pâna la baza Scocului Mioarelor se găsesc două surse de apă, fie din firul văii Hârtopu Ursului fie mai jos, la ciurgăul de la stână. Ciurgăul nu este vizibil din potecă, acesta este la baza unui vâlcel care urcă spre est, pe Muchia Zănoaga. Ciurgăul este demontat de cioban la început de septembrie, odată cu coborâtul oilor de pe munte dar izvorul se poate găsi. Este ultima sursă de apă, va trebui alimentat înainte de urcarea pe vâlcel. Timpul de mers din Porțita Viștei până la intrarea în vâlcel a fost de circa 1:45 h. Scocul Mioarelor ne conduce direct în Curmătura Hăitășel. Se menține linia vâlcelului fără alte abateri, trecând de pâlcuri de vegetație și arin alpin. Vâlcelul are o înclinație de circa 40 de grade și o lungime de 850 m, grupul nostru reușind să ajungă în Curmătura Hăitășel în mai puțin de două ore.

În Curmătura Hăitășel am avut prima întâlnire cu jnepenii, porțiunea dintre Șeuța din Muchie și Vf. Cornul Viștei fiind invadată aproape integral de o mare de jnepeni. Din Curmătura Hăitașel intram direct în pâlcul de jnepeni spre sud, pe sub linia matematică a muchiei, ocolind puțin prin est, pe un culoar care părea mai scurt din google earth. În max 15 min reușim să ieșim din jnepeni, ne apropiam ușurel de Vf. Cornul Viștei, vârful era situat deasupra noastră, în pâlcul continuu de jneapan de pe linia crestei. Noi continuăm pe sub linia crestei, pe fața estică a muchiei, până în șaua situată după Vf. Cornul Viștei. De acolo ținem linia crestei, cățărând inclusiv peretele nordic al Vf. Fântâna, perete care poate fi ocolit prin vest. Pe Vf. Fântâna facem o pauză mai lungă, de aici se deschideau vederi unice asupra Făgărașilor, acest vârf piramidal oferind printre cele mai spectaculoase vederi din masiv, fiind cel mai fain de pe muchie pe departe. De pe Vf. Fântâna muchia devine plăcută la parcurs, fără sectoare dificile, având o succesiune de vârfulețe, ultimul dintre ele fiind Vf. Spintecăturii. Asemenea altor muchii nordice, în apropierea crestei principale apare o spintecătură, curmătură, portița sau fereastră, care de cele mai multe ori reprezintă punctul cel mai dificil al muchiei, fiind necesar echipamentul tehnic. Vf. Spintecăturii se termina brusc, cu un perete vertical, destul de accidentat, care pică direct în Spintecătură. Din Curmătura Hăitășel până pe Vf. Spintecăturii am avut un timp de mers de max 2.5 ore.

 Nu se recomandă rapelul din acel punct, tot procesul fiind unul anevoios și destul de dificil. De pe Vf. Spintecăturii coborâm 15-20 m spre vest, pe un picior care se lasă din Vf. Spintecăturii spre V. Ucișoara, apoi revenim pe o crestuță oblica și înclinată care se formează spre centrul Spintecăturii. Serghei coboară în recunoaștere apoi, împreună cu Mihai, se hotărăște să fie montate două balustrade, una de circa 40 m până în Spintecătura și încă una de 120 m în hornul estic, horn care ne conducea din Spintecătură în Căldarea Hartopu Viștei. Participanții coboară apoi asigurați în prusic, unul câte unul în Spintecătură, apoi simultan pe vâlcel. A fost cea mai rapidă și eficientă abordare pentru grupul nostru numeros. În circa 3 ore eram în Căldarea Hartopu Viștei iar de acolo trecem pe curba de nivel pe sub Muchia La Bolt până în poteca turistica. Eram aproape de corturi, ele ne așteptau deasupra noastră în Portița Viștei.

Circuitul parcurs pe Muchia Viștei a însumat 12,5 km cu diferență totală de nivel pozitivă de 1320 m D+. 

Durata totală a fost de 12 ore din care vreo 2 ore au fost pauzele generoase.

Ziua 4: Topila Baronesei

Ziua a patra a fost dedicată mutării taberei de bază, urma să ne mutam într-un loc din care să abordam următoarele două muchii: Muchia Zănoaga și Muchia Drăgușului. Pentru al doilea base-camp am ales fără ezitare Căldarea Racorelelor de Jos, lângă lacul glaciar Topila Baronesei. Acesta este unul dintre cele mai faine locuri din Carpați. Lacul este deosebit, îți lasă impresia că este suspendat la altitudinea de 2.200 m. În apropierea lacului se găsesc zeci de locuri bune de cort, pe mai mulți tăpșani cu iarba moale. Izvoarele pârâului Ferăstrăul se afla tot acolo, părea că totul este mirific. Ne-am simțit fenomenal, am fost vrăjiți de loc, neștiind atunci că urmau ceva peripeții în nopțile următoare, dar voi reveni la subiect.

În jurul orei 8:30 eram cu corturile strânse din Portița Viștei și ne pregăteam de plecare. Fix în acel moment începe o ploaie ușoară, măruntă, după un dans spectaculos al norilor. Amânăm plecarea și ne înghesuim toți în refugiu. Rămânem în refugiu în jur de o oră, până se oprește ploaia, apoi ne vedem de potecă. Am mai avut ceva ploi ușoare în două nopți însă zilele au fost cu vreme bună, am coborât după o săptămână de pe munte fără să ne atingă ploaia.

Din Portița Viștei am ținut poteca crestei BR până în Fereastra Mică a Sâmbetei. De acolo am început coborâșul spre Valea Sâmbăta prin Curtea Oțelei apoi a urmat urcușul spre Căldarea Racorelelor de Jos pe poteca marcată PA. Topila Baronesei nu se află pe traseul marcat, dar se găsește destul de ușor. 

Am parcurs în a patra zi în jur de 10 km cu 1.100 D+.

Ziua 5: Muchia Zănoaga

Muchia Zănoaga este o muchie nordică spectaculoasă, destul de asemănătoare cu Muchia Viștei, atât ca lungime și dificultate cât și ca abordare. Ea se ramifică din creasta principală din Vf. Gălbenele, între Valea Viștișoara și Valea Viștea Mare. Se învecinează la vest cu Muchia Viștei și la est cu Muchia Drăgușului.

Am pornit de la Topila Baronesei tot la ora 6:00, urcăm în Curmătura Răcorele apoi coborâm la Lacul Viștișoara. Ne facem plinul cu apă la izvoarele care alimentează lacul, era cea mai bună sursă, se mai întâlnea un sigur izvor puțin mai jos, după care apa văii se ascunde în subteran.

Coborâm pe Valea Viștișoara până în apropierea stânei, aproape de intrarea în pădure. De aici urma să urcăm pe Muchia Zănoaga prin Scocul Cuptoarelor. Am făcut de la Topila Baronesei în jur de 2,5 ore până aici. Scocul Cuptoarelor este vâlcelul mai larg și bolovanos care se deschide chiar sub Curmătura Cuptoarelor. Are o lungime de circa 900 m din care cam jumătate este cu bolovani, apoi vegetație alpină. În partea superioară sunt jnepeni. Înclinația în prima parte este de circa 40 de grade dar începe să crească mai sus. În a doua jumătate încep să se ramifice alte valcele mai mici spre sud-vest. Aparent pare mai abordabil primul vâlcel însă este o pădure deasă de vegetație care face deplasarea anevoioasă. Noi continuăm urcușul pe vâlcelul principal apoi intrăm pe a treia ramificație. Deși era mai înclinat ne găsim destul de ușor o trasă bună care ne conduce într-o căldărușa bolovănoasă situată la sudul Curmăturii Cuptoarelor. De aici depășim câteva pâlcuri de jneapan, ajungem pe culme. Durata urcușului prin vâlcel până aici a fost de circa 4 ore. 

Odată ajunși pe culme ținem “matematic” muchia. După Vf. Iazu jnepenii încep să se rărească iar peisajul se schimbă radical. Spre est se deschid Răutățile Zănoagei, sălbatice și abrupte iar versantul vestic era mai blând și înierbat. Urma porțiunea zimțată până pe Vf. Zănoaga. Găsim încă jumatatea de cruce iar după o pauză pe vârf continuăm spre Spintecătura Zănoagei. De la Curmătura Cuptoarelor la Spintecătură am facut în jur de 3,5 ore.

La Spintecătură ne împărțim în două pentru a caștiga timp, deși am fi preferat toți la rapel. O parte coboară în rapel în Spintecătură iar ceilalți coboară prin ultimul vâlcel estic, înaintea Spintecăturii. Ambele vâlcele sunt destul de dificile dar ne mișcăm bine, după vreo 11 ore eram la Lacul Viștișoara.

Eram cu gândul la peretele sudic al Spintecăturii, ne-ar fi condus pe Vf. Gălbenele, pe un traseu alpin grad 2B. Ne-ar fi prins noaptea la revenirea la corturi. Mai aveam parcurgeri interesante în zilele următoare așa că urcăm la Topila Baronesei prin Curmătura Răcorele. Muchia Zănoaga ne-a lasat impresia că a fost ceva mai tehnică decat Muchia Viștei, este un 1B în opinia noastră.

Circuitul pe Muchia Zănoaga a însumat 13 km cu 1.470 m D+, iar durata totală a fost de 12,5 ore. Am ajuns din nou în base-camp la lumina zilei.

Ziua 6: Muchia Drăgușului – sectorul tehnic

Topila Baronesei este un loc magic. Ne-a vrăjit și ne-a ținut pe afară, greu ne “urneam” în corturi la culcare. Am observat că oamenii prezenți au venit bine pregătiți și erau cu temele făcute. Serile deveneau un “festin” culinar la scară montană, primus-urile împrăștiau arome și mirosuri variate, care de care mai îmbietoare. Se pare că prezența noastră nu a ramas neobservată, fiind un grup măricel și dinamic. Din a doua noapte la Topila Baronesei mai aveam un musafir nepoftit în tabără, cumătra vulpe! Era sosită cel mai probabil de la schitul de pe Valea Sâmbăta. Schitul era la mai puțin de 1,5 km de noi. Era o vulpe domesticită, obișnuită cu prezența omului… era obișnuită și să profite de orice oportunitate de a fura câte ceva. După lăsarea nopții începe să apară și agitația în tabăra noastră, o parte dintre colegii mai neglijenți cu izolarea hranei se trezesc cu un locatar suplimentar în cort, cumătra! A furat la discreție, avea de ales după bunul plac al mustăților... 

Dar să ne întoarcem la stâncile noastre. Muchia Drăgușului este o superbă muchie nordică care se ramifică din creasta principală, din Vârful Gălășescu Mare, fiind situată între Valea Viștișoara și Valea Sâmbetei.   

Vârful Gălășescu Mare prezintă două țancuri: țancul principal sud-vestic (2470 m), din care pornește spre sud muchia domoală a Gălășescului Mare și țancul nord-estic (2455 m) din care pornește spre nord Muchia Drăgușului.

Muchia Drăgușului diferă de Muchia Viștei și Muchia Zănoaga, are două sectoare care se abordează diferit. Sectorul sudic este mai tehnic și accidentat și necesită echipament tehnic iar sectorul nordic este mai blând și nu ridică dificultăți tehnice. Punctul de separare între cele doua sectoare este Vf. La Pârâul Larg. Noi am împărțit muchia în două zile, în prima zi am parcurs sectorul tehnic iar în a doua zi am coborât pe muchia domoală.

De la Topila Baronesei am urcat pe piciorul estic al Drăgușului, situat între P. Ferăstrăul și P. Poliței. Era piciorul de lângă base-camp, se urca ușor pe Muchia Drăgușului. Pe muchie ne legăm în coardă câte 2-3 oameni folosind tehnica de short-roping, aceiași pe care o exersasem pe Muchia La Bolt. Aveam două sectoare în fața noastră, custura Vf. Piatra Roșie – Curmătura Răcorele și ascensiunea din Curmătura Răcorele pe Vf. Gălașescu Mare.

Custura are anumite sectoare care pot fi ocolite însă noi am parcurs-o “matematic” pe linia crestei, așa ca gradul 1B a fost sporit cel puțin la 2A. În sensul nostru de parcurgere sunt 2-3 descățărări care trebuie abordate cu atenție, fără echipament tehnic ele se ocolesc obligatoriu. Custura are în jur de 650 m lungime, parcurgerea a durat în jur de două ore și jumătate. Mai făcusem o oră până pe muchie, după vreo 3,5 ore eram în Curmătura Răcorele peste custură. Ne distrasem grozav pe muchie, bucurându-ne de fiecare țanc după care ne puteam asigura.

Din Curmătura Răcorele urma un urcuș pe o muchie înierbată, abruptă, dar fără dificultăți tehnice. Muchia ne conducea pe un vârf ascuțit, Vf. Răcorelelor. Era vârful pe care ajungea dinspre est Muchia Dracului, este muchia care separă Căldarea Răcorelelor de Jos de Căldarea Racorelelor de Sus. Muchia Dracului este o muchie scurtă (700 m lungime), ceva mai blândă, care se poate parcurge lejer, fără echipament tehnic. Versantul sudic al Muchiei Dracului este abrupt și sălbatic iar cel nordic este înierbat, mai blând. 

Porțiunea dintre Vf. Răcorelelor și Vf. Gălășescu Mare este mai tehnică. După o scurtă muchie ascuțită urma o coborâre expusă și periculoasă, într-o șa adâncă. Aici am găsit două pitoane vechi, unul pe muchie, la începutul coborâșului și unul cu vreo 2 m mai jos. Coborâm în echipe în șa asigurând la pitoane sau la țancuri, în funcție de preferința fiecăruia. Fiind mulți era necesară o atenție sporită la eventuale căderi de pietre/bolovani, este o zonă extrem de friabilă, tot a treia priză fiind instabilă. Urmau două vârfulețe mai puțin dificile iar de pe ultimul (Vf. Portiței 2370 m) coborâm în Portița Drăgușului.

Din Portița Drăgușului se deschideau vederi superbe asupra Căldării Răcorelelor de Sus, este singurul loc din care căldarea poate fi admirată în toată splendoarea ei.

Din Portița Drăgușului începe escaladarea finală a peretelui Gălășescului Mare. În mare sunt trei trepte, prima treaptă se deschide frontal din Portiță. După escaladarea primei trepte se face un traverseu spre vest pe o brâna înierbată. De acolo urmează o traversare expusă spre vest, dar cu prize foarte bune. Se continuă traverseul printr-o spartură a unei muchii secundare apoi se continuă traversarea oblică până la baza piciorului care urcă direct în creasta Făgărașului. Era ultima treaptă care se putea aborda în două maniere, fie se ocolea prin dreapta (vest) pe un horn înierbat fie se urca pe muchia care ne conducea pe vârf. Alegem muchia… evident. Muchia pare neumblată și periculoasă, este un mare pericol de desprindere de bolovani. Daca sunt mai multe echipe trebuie parcurs concomitent, cu distanța de siguranță necesară. Toate echipele urcă cu bine pe țancul de 2455 m al Gălășescului Mare, era ultima porțiune tehnică a turei. 

Pe trasa parcursă de noi estimez un grad 2B alpin însă dacă se ocolesc anumite sectoare (de pe custură sau dacă se urcă prin horn) poate fi un grad alpin 1B (sectorul Vf. Piatra Roșie – Vf. Gălășescu Mare)

Existau trei maniere de revenire la Topila Baronesei, coborâre tehnică prin Hornul Răsucit, coborâre tehnică în Portița Drăgușului sau ocoliș pe poteca turistică. Alegem poteca, era varianta în care vedeam Topila Baronesei la lumina zilei.

Am parcurs un circuit de 9,14 Km cu 1180 m D+.  

Ziua 7: Muchia Drăgușului, part II

Cumătra vulpe nu se potolește nici în următoarea noapte, a dat târcoale din nou, cu toate că a furat mai mult decât putea mânca. Cel mai probabil că a ascuns în apropiere ce a furat de la noi. A fost o experiență constructivă vulpea!

În ultima zi ne rămânea de parcurs porțiunea mai domoală din Muchia Drăgușului, cu bagajele mari. După ce ne adunăm tabăra urcăm fix în locul în care urcasem cu o zi înainte. Ajunși pe muchie continuăm spre nord, în direcția opusă parcurgerii tehnice din ziua anterioară. 

De pe Vf. La Pârâul Larg muchia începe să scadă în altitudine în trepte, se deschid vederi superbe asupra Depresiunii Făgărașului și a localităților de la poale. Muchia Drăgușului este plăcută la parcurs, una dintre cele mai faine culmi nordice. Urcăm o parte pe Claia Codrei, un vârfuleț piramidal ce se aseamănă cu o claie de fân. Continuăm apoi până pe Vf. Hoaghea unde facem o pauză mai lungă, ne înfuctăm cu afine și merișoare, urma să ne despărțim curând de golul alpin. Este ultima treaptă înainte de întâlnirea cu marcajul turistic PR, se zărea Casa de Vânătoare de pe Drăguș și liziera pădurii.

Continuăm prin pădure, parcurgem o porțiune pe marcajul turistic care coboară în Sâmbăta de Sus apoi cotim stânga la o bifurcație, coborâm pe un drum forestier nemarcat care ne conducea în Viștișoara. 

Mergem direct la păstrăvăria din Viștișoara, acolo ne așteptau păstrăvii comandați cu o zi înainte.

Am parcurs 12.7 km cu 240 D+.

Raport final: au fost parcurși în total 75,3 km cu 7510 m D+, cei mai mulți în teren alpin nemarcat. 

Cele șapte zile au trecut ca una. Deși a fost o tură grea pe alocuri, vor rămâne amintirile pe viață a unor parcurgeri mai altfel. Aceste culmi mai puțin umblate dau o altă perspectivă și însemnătate turelor prin Făgăraș.

Selecția foto: https://photos.app.goo.gl/EJzt8oztna6jZoev8

Mulțumiri colegilor implicați, în special Serghei, Răzvan și Mihai!

Ovidiu Motioc