Drumeție de o zi pe creasta Munților Țibleș
Pentru duminică, 19.07.2026, Nándor ne-a propus o tură de o zi în Munții Țibleș, cu parcurgerea celor trei vârfuri care definesc acest masiv: Arcer, Țibleș și Bran. Aplicația Munții Noștri spune că valorile altitudinii acestor vârfuri sunt: 1834 m pentru Arcer, 1839 m pentru Țibleș și 1837 m pentru Bran. Există discrepanțe semnificative pentru aceste valori, în funcție de sursa citată; de exemplu, pentru Vârful Bran am mai găsit valorile de 1840 m și, respectiv, 1853 m.
În ciuda prognozei meteo, care nu arăta chiar perfect (no, bine… Sfântul Ilie e responsabil cu furtunile), 11 colegi de club am plecat din Cluj dis-de-dimineață spre Groșii Țibleșului, principalul punct de acces.
Munții Țibleș fac parte din Grupa Nordică a Carpaților Orientali. Oaș, Gutâi, Țibleș, Călimani, Gurghiu și Munții Harghitei formează cel mai lung lanț vulcanic din Europa. Rocile vulcanice poroase, formate prin degajarea gazelor din lavă în timpul solidificării rapide la suprafață, pot fi găsite peste tot pe creasta Țibleșului.
Planul de acasă a fost să pornim în traseu la ora 9, de la Cabana Țibleș Romsilva (altitudine 680 m). De acolo am pornit, dar ora a fost 9:03. Traseul pe care l-am făcut a totalizat 23 km și o diferență totală de nivel de aproape 1600 m. Primii aproximativ 4 km i-am parcurs pe drumul forestier până la Stația de Apă. De aici am început o urcare susținută prin pădure care, până pe Vârful Arcer, a însumat peste 1000 de metri diferență de nivel în aproximativ 5 km.
La ieșirea pe muchia piciorului care coboară din Vârful Arcer am găsit un mic refugiu, nou construit, despre care nu am găsit nicio informație pe internet. Am continuat pe această muchie (BA) până la altitudinea de 1443 m, unde se află Refugiul Arcer (un refugiu spațios, cu sobă, care poate oferi cu ușurință adăpost pentru aproximativ 10 oameni, dar care ar necesita puțină reabilitare și împrospătare). De la refugiu (am părăsit BA și am urmat PA), gradientul pantei a crescut semnificativ, pentru ca, în final, până pe Vârful Arcer, cărarea să urce pe stânci formate din andezite bazaltice. De la aspectul stâncos al acestui vârf i s-a tras și numele (arcer = piatră de ascuțit brice și coase. Arcerul e o cute petrificată din arțar.).
Ajunși pe vârf, am făcut o mică pauză, cu gândul la pauza de masă planificată pentru Vârful Țibleș, care nu era la o distanță mai mare de 20 de minute, dar care totuși părea îndepărtat. Pauza pe Vârful Țibleș am făcut-o în sunetele insistente ale clopotului care a bătut ascultător pentru filmulețele turiștilor pe care i-am intalnit pe vârf. De pe Țibleș am mers pe Vârful Bran (mai corect spus ar fi Vârfurile Bran, pentru că am urcat pe ambele cocoașe ale acestui vârf) și apoi înapoi pe Țibleș, aproximativ 100 m diferență de nivel pe sens.
Atmosfera încărcată cu vapori de apă nu ne-a favorizat vizibilitatea către vârfurile învecinate. Pietrosul Rodnei, care nu este departe, a stat ascuns în pâclă și nori. Mai mult am ghicit, spre est, vârfurile din Munții Rodnei, spre sud-est Călimanii, iar spre nord Munții Maramureșului. Spre vest am căutat Munții Lăpușului, cu Vârful Văratec, Gutâiul Mare și Creasta Cocoșului.
Coborârea de pe VF. Țibleș am făcut-o pe marcajul Punct Albastru (PA), pe un picior lung (limita dintre județele Maramureș și Bistrița-Năsăud), care ajunge până pe Vârful Oușor (1489 m).
Nici RO-Alert și nici norii groși care se adunau peste văi nu ne-au făcut să renunțăm la pauzele dese pentru culesul afinelor și al zmeurei, care încep să fie coapte.
La intrarea pe drumul forestier ne aștepta un exemplar minunat de șarpele lui Esculap (simbolul medicinei și al farmaciilor), lung de aproape 1,5 metri.
În final, am scăpat doar cu câțiva stropi de ploaie, pentru ca, după 9 ore de la plecare, să ajungem din nou la mașini.
Dacă la dus am ales traseul prin orașul Lăpuș, la întoarcere am ales traseul Groșii Țibleșului – Suciu de Sus – apoi către Valea Someșului Mare, prin localitatea Reteag, și nu mi-a părut rău.
Galerie Photo
Text: Marius Pintican
Photos: Toata lumea