Drumeție în Cozia – provocare de toamnă
Story by Moni.
Ca orice tură de munte care se respectă, după ce ne-am trezit cu noaptea-n cap la ora 4, am pornit din Cluj spre Cozia. Am început urcarea într-o zi însorită, de la Mănăstirea Turnu spre Mănăstirea Stănișoara, am trecut pe lângă Cascada Gardului și aici a început porțiunea abruptă.
Odată lăsată în urmă cascada, am părăsit poteca marcată și am intrat în abruptul Coziei. Traseul ne-a provocat rapid cu pante mari de înclinație, pământ instabil, frunziș înșelător și un pasaj de cățărare ușoară la liber (scrambling), unde a trebuit să ne ajutăm de mâini pentru a progresa pe stâncă. Totuși, cu glume și râsete, nici n-am simțit pe urcare cei 1400 de metri diferență de nivel în doar 8 kilometri. Spiritul de echipă din CAR Cluj a transformat tot efortul într-o distracție până când am răzbit în Șaua Doctorului. Locul ne-a răsplătit cu abrupturi spectaculoase și o perspectivă unică asupra Văii Oltului, șerpuind sub pădurea de toamnă.
După Șaua Doctorului, traseul ne-a purtat spre Stâna Foarfeca și ulterior spre Cabana Cozia. Odată ajunși sus, am fugit repede să prindem apusul; culorile toamnei s-au întrepătruns cu cele ale cerului pentru o priveliște de neuitat, iar cu acei câțiva nori de pe cer totul a fost absolut perfect.
După prima zi intensă, ne-am retras la cabană, unde am rămas treji până târziu. Atmosfera a fost perfectă: cantece de munte la chitară și o degustare pe cinste cu brânză, nuci și gem — bunătăți cărate de băieți în rucsacuri până sus.
A doua zi am pornit înapoi spre Cluj pe traseul de la Cabana Cozia, trecând prin Refugiul Turneanu și Stâna Turneanu, până la Mănăstirea Turnu. Toamna în Cozia este ceva de neratat, iar peisajul de toamnă târzie ne-a lăsat cu un dor instant de ducă. Încă de pe drumul de întoarcere am început deja să punem la cale următoarea tură.