26 Jul2026

De la Huda lui Papară la Vânătările Ponorului

Catalin A.

Aventura noastră a început în cătunul Sub Piatră, unde ne-am reunit 15 colegi de club... și un cățel extrem de simpatic! După ce am lăsat mașinile în parcare, ne-am îndreptat entuziasmați spre primul obiectiv al zilei: Huda lui Papară.

Portalul monumental al peșterii, înalt de aproape 35 de metri, îți taie răsuflarea de la prima vedere. Însă adevărata sa magie ascunde un secret fascinant: în timpul iernii, peștera adăpostește peste 80.000 de lilieci din 20 de specii diferite, fiind cea mai mare colonie de hibernare de acest gen din întreaga Europă.

Urcușul spre platou și drumul spre Vânătări

Adierea răcoroasă care izbucnea din gura peșterii ne-a prins excelent înainte de drum. Revigorați, am pornit mai departe pe BG, șerpuind pe lângă pereții masivi de calcar. Am început să urcăm treptat spre platou, câștigând altitudine pas cu pas, în timp ce umbra primitoare a pădurii ne-a oferit nu doar răcoare, ci și un scut perfect împotriva soarelui. Cei peste 500 de metri diferență de nivel au trecut aproape nesimțiți, iar odată ajunși pe platou ne-am bucurat de prima pauză de masă a zilei.

De aici pe BR, drumul a continuat printr-o iarbă înaltă și plină de biodiversitate, purtându-ne pașii spre Vânătări. Această secțiune a traseului este ceva mai închisă și presărată cu arbuști adesea țepoși — un semn clar că nu vrei să pierzi marcajul din ochi!

La următoarea oprire am primit și vizita patrulei canine locale: alți câini drumeți simpatici, binecunoscuți în zonă, care însoțeau un grup de turiști ce venea din sens opus.

Cascada, scrambling și adrenalină

Am mai mers puțin pe BA și am ajuns în șaua din care urma să coborâm la Vânătările Ponorului. Aici, o parte din grup a ales să se odihnească, timp în care ne-am întâlnit și cu un grup numeros de amatori de canyoning ce tocmai își încheiaseră aventura.

Cei care am coborât am fost răsplătiți pe măsură: cascada avea un debit mult mai bogat decât de obicei. După o sesiune foto în toată regula, am adăugat puțină adrenalină zilei și am făcut o scurtă tură de scrambling chiar pe cursul râului. Această doză suplimentară de energie ne-a prins de minune pentru urcarea susținută de la final, pe care am parcurs-o mult mai ușor până sus în șa, unde ne-am reîntregit echipa.

Un final perfect de zi

Coborârea prin pădure (pe CA) înapoi la mașini a fost o adevărată joacă de copii, mai ales că gândul ne fugise deja la o masă caldă. Ne-am oprit la pensiunea „Sub Piatră”, unde ne-am răsfățat din plin cu bucate alese.

Sorții au fost de partea Cristinei la tombolă (felicitări!), iar ea a ales să-i doneze cartea „Ghid UIAA Alpinism de vară” lui Dorel, intuindu-i din plin potențialul de bun organizator. Suntem siguri că timpul îi va confirma calitățile! Felicitări, Dorel, și abia așteptăm viitoarele ture pregătite de tine!

Cu bateriile reîncărcate, un bagaj plin de amintiri dragi și după un ospăț pe cinste, am pornit înapoi spre casă.