Cheile Borzești – Cheile Turzii – Defileul Hășdate, drumeție prin “Munții de lângă noi”
Anul acesta, începutul primăverii calendaristice n-a mai adus proverbialele temperaturi scăzute cu care eram obișnuiți cu ceva ani în urmă. Sâmbăta trecută făcusem o tură prin Chele Turzii pe o vreme plăcută, iar acum vremea a fost trasă la indigo, de parcă timpul s-ar fi oprit în loc. A diferit doar traseul propus, ceva mai diversificat de astă dată.
Echipa care a pornit la drum de la fosta cabană Buru a fost compusă din 24 de membri CAR, plus doi cățeluși drăgălași foc. Am urcat ținând firul văii, până la Cascada Borzești, cu câteva pauze pentru fotografii. Ghioceii și viorelele erau pretutindeni. Precipitațiile abundente din toamnă, și cantitatea mai mare de nea căzută în ianuarie, au făcut o vale în toată regula din pârâiașul pe care îl cunoșteam din alți ani. Pe alocuri, traversarea peste bolovani, ne-a încercat agilitatea, dar cei doi ‘barefooters” din grup se vor fi simțit ca peștele în apă.
La scurt timp după Cascada Borzești, unde am făcut o scurtă pauză, am intrat în porțiunea de “creastă” a traseului. Am mers pe TR, apoi pe o scurtă porțiune nemarcată, iar BR ne-a scos pe versantul drept al Cheilor Turzii. Între timp, la majoritatea dintre noi, își făcuse apariția nevoia acută de a ne delecta cu bunatati, iar unii au adulmecat mirosul mititeilor sfârâind pe grătar încă de pe Mănăstirea.
Ajunși la un local din Chei, am constatat că drumețul flămând nu are prioritate la deservire, așa cum poate ar fi normal, ca urmare am zăbovit cam mult timp în așteparea bucatelor alese. Unii la masă, alții pe iarbă, după cum ne-a fost dispoziția.
După masa copioasă, mai de voie, mai de nevoie - căci unde-i lege, nu-i tocmeală - am purces pe ultima parte a traseului. Marcajul TG, uneori cam supradimensionat, ne-a dus prin pădure la Cascada Ciucaș. Aici am avut o nouă provocare în traversarea Văii Hășdate peste bolovani, unii dintre noi adoptând soluția radicală a descălțarii. Traseul prin pădure a fost surprinzător de frumos, puținele puncte de belvedere către defileu accentuând senzația. Se pare că e utilizat des în antrenamentele alergătorilor montani.
După aproape opt ore, am ajuns la destinație aproape de vărsarea în Arieș a Văii Hășdate. Distanța parcursă a fost de 17-18 km, cu o diferență de nivel de 680 m. Nici prea prea, nici foarte foarte, dar îndeajuns pentru a ne rămâne niște amintiri frumoase, așa cum au rămas surprinse de fotografiile făcute de participanții în tură.
Relatare de Ovidiu M.
Multumim Kata V. pentru fotografii: https://photos.app.goo.gl/VKEE54hjdDAXwnr68